Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 487/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 487
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail Lohănel
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 124din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul civil mr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 124/208 Curtea de Apel Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A respins excepțiile autorității de lucru judecat și prescripției dreptului la acțiune invocate de intimații Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției.
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Covasna, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național al Discriminării.
A obligat în solidar Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna să plătească reclamantei despăgubiri egale cu contravaloarea drepturilor salariale restante, reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut, pe perioada noiembrie 2004 - octombrie 2007, în cuantum de 4310, 89 lei actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele de bani necesare plății despăgubirilor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor.
Potrivit art. 28 și următoarele din Legea nr. 500/2002 acest minister este cel care elaborează proiectul legilor bugetare și al legilor de rectificare a bugetului. Reclamanta a chemat în judecată această pârâtă numai pentru ca ea să pună la dispoziția pârâtei Ministerul Justiției sumele necesare pentru plata despăgubirilor născute ca urmare a discriminării din neplata drepturilor salariale. Întrucât Ministerul Justiției este o instituție bugetară, ale cărei fonduri provin în exclusivitate de la bugetul de stat, în cazul admiterii acțiunii, sumele de bani necesare nu pot fi alocate decât de către pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Potrivit art. 27 din OG nr. 137/2000 în cazul în care o persoană se consideră discriminată ea poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, caz în care citarea CNCD este obligatorie.
Reclamanta, în motivarea acțiunii precizează expres că acesta este cazul în speța dedusă judecății, iar citarea acestei pârâte este numai pentru opozabilitate.
Pentru toate aceste considerente și această excepție a lipsei calității procesuale pasive a CNCD va fi respinsă.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Brașov.
Conform dispozițiilor art. 1201 cod civil există autoritate de lucru judecat atunci când a doua acțiune se poartă între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză. În consecință, pentru a opera excepția trebuie să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.
În consecință, în cauză nu avem tripla identitate cerută de art. 1201 Cod civil, motiv pentru care excepția autorității lucrului judecat va fi respinsă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Brașov.
Pârâții susțin că acțiunea este prescrisă pentru perioada noiembrie 2004 - 06.03.2005 invocând dispozițiile art. 1, art. 7 și art. 12 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 53/2003, arătând în esență că pretențiile reclamantei constituie drepturi de creanță, sunt prestațiuni succesive și ca urmare pentru perioada menționată sunt prescrise.
Acest termen de 3 ani începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, așa cum prevede art. 7 din Decretul 167/1958 coroborat cu art. 283 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 53/2003.
Or, în cauză, dreptul la acțiunea în solicitarea despăgubirilor datorate ca urmare a discriminării, pentru că acesta este obiectul prezentei cauze, s-a născut la data la care a fost pronunțată decizia civilă nr. 129/2008 a Curții de Apel Brașov, prin care s-a respins prima acțiune formulată de reclamantă, respectiv la data de 06.02.2008.
Reclamanta a solicitat constatarea unei discriminări directe prin restrângerea exercitării dreptului la egalitate în activitatea economică și în materie de angajare și profesie.
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. a) din OG nr. 137/2000 principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor este garantat în ceea ce privește dreptul la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol exercitarea drepturilor cuprinse în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
Reclamanta din prezenta acțiune se regăsește într-o situație comparabilă cu cea a celorlalte colege ale sale a căror acțiune a fost admisă și cărora li s-a recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă dreptul salarial solicitat.
De asemenea art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern ca urmare a ratificării sale de către România, dispune că toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul la o egală protecție a legii.
În consecință, curtea constată că ne aflăm în fața unei discriminări directe a reclamantei, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești diferite de cele statuate de aceleași instanțe anterior, hotărâre ce se bazează numai pe o constatare extrajudiciară a unei instituții a statului, respectiv hotărârea nr. 333/2007 a CNCD.
Cuantumul prejudiciului a fost stabilit prin expertiza extrajudiciară efectuată în cauză, înscris ce nu a fost contestat de nici una dintre părțile din proces. Suma de 4310,89 lei, reprezentând despăgubirile datorate reclamantei va fi actualizată în raport cu rata inflației, la data plății efective a acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Apel Brașov.
Prin motivele formulate de Ministerul Justiției și Libertăților se critică în primul rând faptul că instanța de fond, în mod eronat, a respins excepția autorității de lucru judecat, motivând că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, întrucât această acțiune nu are ca obiect plata unor drepturi salariale, ci acordarea unor despăgubiri.
Pronunțându-se asupra cererii cu care a fost investită, instanța a admis cererea cu ignorarea dispozițiilor care reglementează instituția prescripției extinctive a dreptului la acțiune în sens material.
Pe fondul cauzei s-a solicitat ca, în considerarea dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod pr. civilă, instanța să aibă în vedere că prin decizia pronunțată în dosarul nr. 7/2008 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea Recursului în Interesul Legii declarat de Procurorul General, instanța supremă a admis recursul în sensul solicitat; pronunțarea unei decizii care să asigure interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 8 din Legea nr. 8/2007 în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri, expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4 Cod pr. civilă, pârâtul a solicitat casarea hotărârii, având în vedere că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii cu care a fost investită.
Curtea de Apel Brașova invocat dispozițiile Deciziei nr. 24/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție de admitere a Recursului în Interesul Legii, care a statuat că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de lege, iar în temeiul art. 329 alin. 3 teza a II- Cod pr. civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecată este obligatorie pentru instanță.
De asemenea, a invederat că, în ședința din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1 art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, republicată sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Direcția Generală a Finanțelor Publice B, ca reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice, a considerat că în mod eronat, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice care nu trebuie confundat cu Statul Român și bugetul de stat.
Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții de angajare și salarizare a reclamantei, ci doar Ministerul Justiției și Libertăților, raportul de muncă intervenind între reclamantă și acesta din urmă.
În ce privește fondul cauzei, consideră că instanța de fond a admis acțiunea în mod eronat. În cauză nu s-a susținut și nu s-a dovedit că Ministerul Finanțelor Publice ar fi reținut pentru sine, cu încălcarea legii, o parte din fondurile alocate Ministerului Justiției și Libertăților prin Legea bugetului de stat, astfel că Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o obligație de despăgubire față de reclamantă.
Suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat se poate face numai prin lege, fiind o problemă de legiferare. În cauză, instanța a încălcat decizia dată de Curtea Constituțională a cărei aplicare și respectare este general obligatorie.
Examinând sentința în raport de criticile formulate, instanța apreciază că recursurile sunt întemeiate.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de Ministerul Justiției și Libertăților, se constată a fi neîntemeiată, deoarece în cauză nu este îndeplinită condiția triplei identități cerută de art. 1201 Cod pr. civilă, în privința obiectului și a cauzei, care sunt diferite.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, soluția instanței de fond este întemeiată. Dreptul la acțiune în solicitarea despăgubirilor datorate ca urmare a discriminării, s-a născut la data la care s-a pronunțat decizia nr. 129/2008 a Curții de Apel Brașov, respectiv 6 februarie 2008, prin care s-a respins prima acțiune a reclamantei.
Pe fondul cauzei, recursul este întemeiat.
Prima instanță pronunța o sentință nelegală și netemeinică, acordând drepturi bănești care nu sunt prevăzute de lege, și interpretând în mod eronat textele de lege aplicabile în cauză.
Hotărârea 333/8.10.2007 a fost invocată de recurentă în mod întemeiat. CNCD sesizat printr-o petiție formulată de grefierii din cadrul Tribunalului Dâmbovița stabilește, în interpretarea acelorași dispoziții de drept invocate ca și în prezenta speță că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare conform Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pentru a pronunța această hotărâre CNCD a reținut că nu poate fi reținută existența unei situații de diferențiere din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării, privind tratamentul diferit instituit prin efectul prevederilor art.3 alin.8 din OG 8/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr. 124/12.11.2008 a Curții de Apel Brașov pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Covasna, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
dispozițiile sentinței civile cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și excepția autorității de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Dorina Rizea, Mihail Lohănel
