Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.49/
Ședința publică din 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliată în com.,jud.V împotriva sentinței civile nr.593/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant reprezentat de avocat cu delegație la dosar și intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI prin reprezentant - secretar cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul intimaților pârâți depune la dosar delegație cu nr.142/15.01.2009.
Întrebați fiind, reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentanților părților.
Reprezentantul recurentului reclamant precizează că sentința civilă pronunțată de Tribunalul Vrancea este netemeinică și nelegală, invocând prevederile OUG nr.63/2003. În baza acestui act normativ Ministerul Administrației și Internelor monitorizează programele de reformă și restructurare în administrația publică,îndrumă autoritățile locale în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale,colaborează în realizarea unor programe. Conform prevederilor art.9.2 din Ordinul MAI nr.496/2003 și art.13 din Legea 138/1999,personalul din cadrul autorităților locale poate beneficia de prevederile acestui ordin,în sensul acordării indemnizației de dispozitiv, în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare. Face precizarea că, în conformitate cu dispozițiile art.1,art.2 și art.21 din Legea nr.215/2001, Administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice,iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe, sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive,considerând că este îndreptățită pentru plata indemnizației de dispozitiv.
Mai arată că instanța de judecată a ignorat și alte acte normative ce reglementează posibilitatea ca personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor să obțină alte drepturi, decât cele salariale, invocând disp.art.25 alin.2 din nr.OUG123/2003 care precizează că sistemul de salarizare cuprinde pe lângă salariul de bază și sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi. Mai precizează reprezentantul recurentului reclamant că până la această dată unități administrative locale și centrale au acordat indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% calculată la salariul de bază pentru funcționarii publici precum și pentru personalul contractual, și de asemenea au fost pronunțate sentințe civile în acest sens. Un alt aspect îl reprezintă faptul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că reclamantul în calitate de viceprimar al Primăriei are obligația de a fi disponibil de a participa la activități cu caracter extraordinar,de urgență și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public.
Față de aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de Tribunalul Vrancea și în rejudecare să se admită acțiunea reclamantului cu obligarea pârâtului Consiliul Local la acordarea indemnizației de dispozitiv începând cu data de 01.04.2005 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, funcție de perioada lucrată, precum și actualizarea sumelor reprezentând indemnizația cu coeficienții ratei inflației până la efectuarea plății efective. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților pârâți lasă la aprecierea instanței recursul declarat de reclamant.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.593/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-,a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Consiliul Local,județul
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească,prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr.2365/91/27.06.2008 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primarul comunei jud.V și Consiliul local al comunei jud.V, solicitând a fi obligați la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu 01 aprilie 2005 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, precum și reactualizarea acestor sume și consemnarea acestui drept în carnetul său de muncă.
În motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat că este îndreptățit la plata acestei indemnizații în temeiul Ordinului MAI nr.496/2003, a dispozițiilor Legii nr.138/1999 și ale dispozițiilor OG nr.137/2000.
În dovedirea acțiunii sale reclamantul a depus la dosar acte.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că reclamantul a avut calitatea de viceprimar al comunei cu începere din 31.03.2003 și până la 20.06.2008, calitate în care a pretins că-i sunt aplicabile dispozițiile Ordinului MAI nr.496/2003, respectiv că i se cuvine acordarea sporului reprezentând indemnizația de dispozitiv.
Acest spor este prevăzut de art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională și reprezintă 25% din solda de bază, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariile de bază.
Potrivit pct.9.2 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003 care a modificat Ordinul MAI nr.275/2002, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în cadrul administrației publice.
Potrivit pct.31.1 din ordin, prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației Internelor, ori, administrația publică locală nu face parte din acest minister, împrejurare ce se desprinde din dispozițiile art.4 din OUG nr.30/2007 potrivit cărora MIRA colaborează cu autoritățile publice.
Pe de altă parte, ministrul poate reglementa prin ordin cu privire la ministerul pe care-l conduce și cu privire la personalul acestui minister, dar nu în afara lui.
În ce privește discriminarea invocată de reclamant, această situație nu poate fi analizată de către instanță, având în vedere decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale prin care se constată ca fiind neconstituționale prevederile art.1, art.2 și art.27 al.1 din OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Astfel, dacă reclamantul se consideră discriminat, are la îndemână alte căi legale pentru înlăturarea acestei stări de fapt dar nu poate invoca un temei juridic de care beneficiază doar personalul MIRA.
Considerând cele de mai sus, tribunalul constatat că acțiunea este neîntemeiată,fiind respinsă ca atare.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul, pentru următoarele motive:
În conformitate cu prevederile OUG nr.63/2003 ca efect al reorganizării Ministerului d e Interne și Ministerul Administrației Publice s-a constituit Ministerul Administrației și Internelor, fiind emise ordine și instrucțiuni în domeniul administrației publice contrasemnate de ministrul delegat pentru administrație publică.
Este cazul prevederilor art.9.2 din Ordinul nr.496/2003 și a dispozițiilor art.13 din Legea nr.138/1999, personalul din cadrul autorităților publice locale putând beneficia de prevederile acestui ordin, în sensul acordării indemnizației de dispozitiv în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare.
A invocat principiile autonomiei locale și al descentralizării serviciilor publice, la nivelul Consiliului Local, Județul V existând disponibilități financiare pentru plata indemnizației de dispozitiv.
A mai invocat prevederile art.25 al.2 din OUG nr.123/2003, art.1 din OUG nr.24/2000, enunțând unități administrative locale care au acordat indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% calculată la salariul de bază pentru funcționarii publici și personalul contractual cât și practică judiciară în acest sens.
A mai invocat faptul că în calitate de viceprimar îi revine obligația de participa la activități cu caracter extraordinar, de urgență și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public.
A solicitat admiterea recursului,casarea sentinței civile și în rejudecare admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În drept a invocat dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Au fost depuse la dosar înscrisuri reprezentând grafice de programare a serviciului pe unitate în cadrul Primăriei comunei,județul V în perioada ianuarie 2007- 30 iunie 2008.
Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul unităților pârâte lăsat la aprecierea instanței recursul declarat de reclamant.
Examinând recursul astfel declarat, potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor modifică și completează Ordinul nr. 275/2002 Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii, cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr.l care, conform art.64 din Legea nr. 138/1999, a fost dat in aplicarea acestei din urmă legi.
Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat in aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare a legii astfel cum este circumscrisă în art. 1 al acesteia.
Potrivit disp.art. 1 din Legea nr.l38/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției."
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le aplicabile și prevederile Ordinului nr.275/200 completat prin Ordinul nr. 496/2003 și anume: personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate, clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin,s-a statuat: "După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut: "9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfașoară activitatea în domeniul administrației publice".
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și pe recurentul-reclamant reprezentând personal civil din cadrul administrației publice locale, respectiv Primăria Comunei, județul
Din art. 13 al Legii nr.l38/1999, în forma in vigoare la momentul adoptării ordinului, reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil; "Cadrele militare în activitate,militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de baza".
Interpretarea legii trebuie raportată la sfera generală de reglementare a Legii nr. 138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt menționate în art.
În ceea ce privește completarea adusă prin pct.9.2. introdus prin Ordinul nr.496/2003, curtea reține că pentru a se afla in limitele legii în aplicarea căreia s- referit la personalul civil din administrația publică privește personalul contractual din instituțiile publice de apărare natională, ordine publică și siguranță națională, instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Or, reclamantul funcționează în cadrul Primăriei Comunei iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională,astfel că reglementările art. 13 din Legea nr. 138/1999 și ale art.9.2. din Ordinul nr.275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu îi sunt aplicabile.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Practica judiciară invocată este reprezentată de sentințe pronunțate de către tribunale și nu pot fi obligatorii pentru Curtea de Apel.
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea pronunțată la data de 6 decembrie 2007 in cauza Beian împotriva României a precizat faptul că divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate supra competenței lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței revine instanței supreme.
Nici înscrisurile noi depuse în recurs nu conduc la o altă concluzie,dispozițiile legale invocate în susținerea cererii neputând fi extinse în afara interpretării dată mai sus.
În consecință,în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.593/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliată în com., jud.V împotriva sentinței civile nr.593/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/17.02.2009
Tehnored./2 ex./ 21 Februarie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
