Pretentii civile. Speta. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.44/
Ședința publică din 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la Cabinet av. cu sediul în F, str.-.-, nr.15, Bl.15,.9 împotriva sentinței civile nr.690/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimata pârâtă reprezentantă de avocat în substituirea d-lui avocat cu delegație de substituire, lipsă fiind recurenții reclamanți, ,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții reclamanți au depus la dosar concluzii scrise; după care:
Reprezentantul intimatei pârâte depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire.
Întrebat fiind, reprezentantul intimatei pârâte precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului intimatei pârâte.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului declarat de reclamanți, considerând că hotărârea pronunțată de Tribunalul Vrancea este corectă, legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei s-au depus la dosar concluzii scrise din partea intimatei pârâte.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.690/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă, având ca obiect drepturi bănești formulate de reclamanții, în contradictoriu cu intimata
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2846/91/6.08.2008 pe rolul Tribunalului Vrancea reclamanții, și au chemat in judecata pa parata SC SA pentru ca prin hotărâre judecătoreasca sa se dispună obligarea paratei la plata sumelor reprezentând salarii cuvenite ca urmare a executării necorespunzătoare a obligației de acordare a plăților compensatorii datorate ca urmare a încetării contractului individual de munca, sume actualizate conform indicelui de inflație.
In motivare au arătat ca au fost salariați ai pârâtei B, punctul de lucru V, având o vechime intre 5-15 ani, iar unii dintre reclamanți de peste 15 ani si ca in urma procesului de reorganizare si restructurare a paratei aprobat in anul 2005 s-a trecut la disponibilizarea personalului din acest punct de lucru.
Disponibilizarea s-a făcut în conformitate cu Planul social - anexa la contractul colectiv de munca aprobat de Consiliul de administrație al paratei in anul 2005.
Conform pct. 4 din Planul social angajații disponibilizați sunt îndreptățiți sa beneficieze, în funcție de vechimea în muncă, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.
În contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca in caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
Din interpretarea contractului colectiv de munca si a Planului social rezulta, arata reclamanții, ca parata ar avea de achitat o diferența de suma la plățile compensatorii efectuate.
Au precizat ca plățile compensatorii trebuiau sa fie acordate la nivelul salariului mediu brut, așa cum prevede Planul social anexa la CCM.
Sumele acordate nu sunt supuse impozitării, angajatorului revenindu-i sarcina de a asigura plata acestor impozite, in condițiile disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal.
Prin întâmpinarea din data de 7.10.2008 parata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând, în esență, ca sumele acordate in baza Planului social nu se cumulează cu cele prevăzute în contratul colectiv de munca.
Aceasta împrejurare rezulta din ul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca părțile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social voința comuna a părților a fost aceea de a modifica in favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizațiile de concediere.
A mai arătat ca toate aceste acte reprezintă voința parților și această voință nu poate fi modificată pe cale judiciară.
O dovada în plus pentru cele susținute este faptul ca în pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, și au fost salariați ai paratei, iar prin deciziile aflate la dosar aceștia au disponibilizați, cu acordarea unei indemnizații de concediere stabilite in baza art. 50 din Contractul colectiv de munca, completate cu prevederile Planului social, ținând cont de vechimea in cadrul a salariatului.
Reclamanții au susținut ca aceste sume, acordate cu titlu de indemnizație de concediere, nu sunt corect calculate, ele cumulându-se cu sumele ce erau prevăzute in art. 50 din Contractele colective de munca.
Conform pct. 4 din Planul social angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, in funcție de vechimea in muncă, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.
Acest Plan social constituie anexa la contractul colectiv de munca.
In contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
Din ul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca părțile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social voința comuna a parților a fost aceea de a modifica in favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizațiile de concediere rezulta ca voința comuna a parților contractante a fost aceea de a modifica in favoarea salariaților prevederile contractului colectiv de munca si nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizație de concediere.
Potrivit disp. art 30 alin 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parți, iar potrivit disp. art 31 alin 1 din acest act normativ clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de cate ori părțile convin acest lucru.
Modificările se comunica organelor prevăzute de lege, așa cum prevede aliniatul 2 al articolului 31 din același act normativ.
Modificările aduse la contractul colectiv de munca au fost înregistrate in condițiile legii.
Potrivit disp. art. 969 cod. Civil convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, iar aliniatul 2 al aceluiași articol aceste convenții se pot revoca doar cu consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Este evident ca părțile au modificat, prin Planul social, prevederile contractului colectiv de munca cuprinse in art 50 cu privire la indemnizațiile de concediere, astfel ca acțiunea formulata apare ca neîntemeiata, fiind respinsă ca atare.
O dovada în plus este faptul că în CCM pe anul 2008 în art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții, și prin reprezentant av., criticând- pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie.
1. Stabilirea de către instanță a unei situații de fapt eronată,neconformă cu realitatea.
În susținerea acestui motiv de recurs au invocat faptul că Planul social în forma sa finală din 21.04.2005 completează prevederile art.50 din Contractul colectiv de muncă și nu reprezintă variantă opțională a acestuia.
Formula de calcul folosită de reclamanții - recurenți conduce la un rezultat diferit, rezultând diferențe care nu se justifică (au dat exemplul unui salariat cu o vechime de 15 ani disponibilizat în luna ianuarie 2007).
Drepturile minimale prevăzute în art.50 din Contractul colectiv de muncă nu au fost completate cu dispozițiile din Planul social iar amendamentul invocat de pârâtă este nul,fiind inopozabil;
2. Caracterul formal al ului din data de 13.09.2006 apărut după înregistrarea Planului social la ITM B cu nerespectarea procedurii impuse de lege pentru a induce în eroare instanța asupra situației de fapt;
3. Încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.30,31 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă sub aspectul modificărilor aduse prin amendament fără ca acesta să fie înregistrat sau recunoscută legalitatea sa de către salariați.
În speță operează dispozițiile Legii nr.130/1996 și, prin urmare,amendamentul este lovit de nulitate și nu poate fi opozabil.
Instanța nu s-ar fi pronunțat asupra formulei de calcul a indemnizației de concediere folosită de pârâtă, calcul efectuat în afara dispozițiilor punctului 4 din Planul social.
Au solicitat admiterea recursului iar în rejudecare modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii pe fond acțiunii introductive ca fiind întemeiată.
În drept și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8,9, art.3041și art.3121Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata - pârâtă Baa preciat acțiunea ca fiind nefondată față de prevederile convenite de părți prin Planul Social cât și prin ul din 13.09.2006 care reprezintă o clauză interpretativă a planului social.
Examinând recursul declarat de baza motivelor astfel invocate de reclamanți, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Pretențiile formulate în cauză vizează întinderea plăților compensatorii avându-și izvorul în pct.4 din Planul Social intervenit la data de 21.04.2005 și art.50 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate încheiat pentru perioada 2005 -2008.
Planul Social - Anexa la Contractul colectiv de muncă la nivelul încheiat la data de 21.04.2005 între patronat și salariații reprezentați de fost determinat de reorganizarea activității societății, conducând la întocmirea proiectului de concediere colectivă.
Cât privește compensațiile acordate salariaților, conform prevederilor art.4 din Planul Social, s-a convenit asupra acordării a 8 până la 15 salarii medii brute la nivelul aferente anului anterior celui în care are loc disponibilizarea, funcție de vechimea în cadrul unității.
Pe de altă parte, prin dispozițiile art.50 din Contractul colectiv de muncă la nivel de pe anii 2005 - 2007 s-a prevăzut în cazul concedierilor din motive care nu țin de persoana salariatului, acordarea de către unitate a indemnizației de concediere cuprinsă între 1-5 salarii medii nete, valorile acordate efectiv fiind stabilite prin negociere cu.
La data de 09.01.2006 părțile au convenit asupra încheierii unui privind punctul 4 din Planul Social sub aspectul întinderii și modalității de calcul a indemnizațiilor de concediere,funcție de salariul mediu brut pe ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Deasemeni, prin ul la Planul Social din 13.09.2006 aceleași părți au convenit asupra interpretării Planului Social în sensul în sensul exprimării voinței comune a acestora de a nu cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă.
De altfel,în contractul colectiv de muncă pe anul 2008 s-a prevăzut la art.50 al.5 acordarea unui pachet compensator conform planului social exclude acordarea sumelor prevăzute la alin.1 al aceluiași articol.
Drept urmare, în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că părțile au modificat prin Planul Social prevederile art.50 din Contractul colectiv de muncă, cu privire la indemnizațiile în caz de concediere, potrivit voinței comune acestora.
Nu pot fi primite astfel criticile recurenților - reclamanți privind stabilirea de către instanță a unei situații de fapt eronată, neconformă cu realitatea.
Sub aspectul cuantumului acestor indemnizații acordate recurenților-reclamanți din deciziile individuale privind încetarea contractului individual de muncă rezultă valoarea netă a indemnizațiilor de concediere, calculată corespunzător vechimii fiecăruia în cadrul.
Potrivit precizărilor aduse baza de calcul constituit-o valoarea salariul mediu brut din anul anterior (1400 lei în 2005), cu aplicarea pentru anii 2006-2008 a coeficientului de creștere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut așa cum a fost acesta calculat în anul anterior (1582 lei în 2006,1796 lei 2007,2074 lei în 2008).
Din sumele rezultate s-a reținut cota de impozit pe venit conform amendamentului încheiat de părți, obținându-se indemnizația de concediere în sumă netă menționată în decizia de concediere și primită de către salariat.
În lipsa altor dovezi rezultă că indemnizațiile de concediere astfel acordate recurenților-reclamanți au fost în mod corespunzător calculate și achitate.
Cu privire la lipsa de opozabilitate amendamentului pe motivul neînregistrării legale a acestuia, dispozițiile invocate cuprinse în art.31 din Legea nr.30/1996 vizează situația modificărilor aduse contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În speță, amendamentul invocat nu reprezintă o modificare propriuzisă a contractului colectiv de muncă rolul acestuia fiind acela de interpretare a clauzelor cuprinse în Planul Social potrivit voinței părților în ceea ce privește acordarea indemnizației cuvenite pentru același motiv, al concedierii.
Potrivit acestuia,voința comună a părților a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.690/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la Cabinet av. cu sediul în F, str.-.-, nr.15, Bl.15,.9 împotriva sentinței civile nr.690/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/17.02.2009
Tehnored./2 ex./ 21 Februarie 2009
Fond:.
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
