Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 494/
Ședința publică din 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții BAZA DE REPARAȚII B ( B), cu sediul în B,-, jud. B, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1,- A, împotriva sentinței civile nr. 613/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și prin B, cu sediul în B,-, reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL - BIROUL TERITORIAL DIN BAZA DE REPARAȚII B - pentru și în numele membrilor de sindicat lucrători personal contractual (civili) și reclamanții, B, G, C, G, G, A, G, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.05.2009, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.05.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 613/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, G, -, B, G, -, G, C, G, -, -, -, -, G, a, Stănel, -, -, -, G și, reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, Biroul Teritorial din Baza de Reparații B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Baza de Reparații
Au fost obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant în funcție de perioada lucrată efectiv și de vechimea fiecăruia prima de concediu aferentă anilor 2004 -2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu rata inflației la data plății.
A fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor prin reprezentat Direcția Generală a Finanțelor Publice județului
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila - Secția comercială și contencios administrativ sub nr. 3647/113/12.11.2007 reclamanții, G, -, B, G, -, G, C, G, -, -, -, -, G, a, Stănel, -, -, -, G și, reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, Biroul Teritorial din Baza de Reparații B, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Baza de Reparații B ( B) pentru a se dispune obligarea acestora în solidar la plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților ca prime de concediu pentru anii 2004-2006 și ca spor de fidelitate pentru anul 2005, în cuantum de până la 20% din salariul de bază, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt personal contractual, similar cadrelor militare din unitate până în anul 2003 și acelorași persoane ca polițiști din anul 2003. Drept urmare, în temeiul art. 1, 47 și 49 din Legea nr. 138/1999 trebuiau să beneficieze de aceleași prime, sporuri și indemnizații acordate personalului militar, întrucât lucrau în aceleași condiții cu acesta.
Având în vedere că prin Legea nr. 360/2002 statutul polițistului s-a schimbat din militar în funcționar public civil, iar nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor stabilește în art. 37 alin. 2 că la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu, reclamanții au susținut că și ei trebuiau să primească această primă.
Pentru aceleași considerente reclamanții au arătat că li se cuvenea și sporul de fidelitate prevăzut de art. 6 din ordonanță și chiar dacă dispozițiile care reglementează acest spor și prima de vacanță au fost suspendate, măsura suspendării a afectat doar exercițiul dreptului, nu și existența acestuia.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și nelegală, deoarece aplicarea dispozițiilor art. 6 și 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 a fost suspendată prin legile bugetului de stat, iar potrivit art. 57 din nr.OG 38/2003 acordarea drepturilor bănești reglementate prin ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
De asemenea, a chemat în garanție pe Ministerul Economiei și Finanțelor, motivat de faptul că întrucât bugetul de stat este gestionat de acest minister, în ipoteza admiterii acțiunii el este cel care trebuie să vireze sumele necesare efectuării plății drepturilor pretinse.
Pârâta Baza de Reparații B a formulat și ea întâmpinare prin care s-a apărat susținând că OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar nu conține vreo prevedere similară celei din Legea nr. 138/1999 referitoare la acordarea pentru personalul contractual a sporurilor ce se acordă militarilor sau polițiștilor, deși lucrează în aceleași condiții.
Pârâta a mai arătat că în aplicarea dispozițiilor OG nr. 38/2003 privind acordarea drepturilor pretinse de reclamanți a fost emis Ordinul nr. 132/2004, care stabilește acordarea acestor drepturi numai pentru polițiști, precum și faptul că nici polițiștii nu au beneficiat de dispozițiile respective întrucât acestea au fost suspendate.
Prin încheierea pronunțată la data de 06.02.2008 instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei Secției Civile a Tribunalului Brăila, unde a fost înregistrată sub nr-.
Cu această ocazie, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus o nouă întâmpinare prin care a susținut că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de nr.OUG 24/2000 și nu de OG nr. 38/2003 sau de Legea nr. 138/1999.
A mai susținut că în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută plata sporului de fidelitate și a primelor de concediu, astfel că nici personalul contractual civil nu poate beneficia de plata acestor drepturi și, în plus, acest personal nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria polițiștilor.
La rândul său Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în garanție, deoarece nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești ale salariaților altor instituții.
La solicitarea părților în cauză s-a administrat proba cu acte și interogatoriu, iar reclamanții au depus și practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariați ai pârâtei Baza de Reparații B din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în calitate de personal civil contractual, astfel cum reiese din contractele individuale de muncă depuse la dosar.
Prin urmare, în temeiul art. 1 și 47 din Legea nr. 138/1999 ( privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții), reclamanții beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în această lege.
Or, art. 49 din actul normativ menționat prevede că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Conform acestei legi, din categoria cadrelor militare făceau parte și polițiștii.
Ulterior, prin Legea nr. 360/2002 polițiștii au devenit funcționari publici cu statut special, iar prin art. 6 și art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a stabilit că aceștia beneficiază de spor de fidelitate de până la 20% din salariu, precum și de o primă de concediu egală cu un salariu din luna anterioară plecării în concediu.
Reclamanții au solicitat acordarea acestor drepturi invocând faptul că desfășoară activități în condiții similare cu cele ale polițiștilor și în consecință le sunt aplicabile dispozițiile art. 49 din Legea nr. 138/1999.
Pârâții s-au apărat susținând că salarizarea reclamanților se face în temeiul nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, act normativ ce nu prevede acordarea pentru personalul contractual a sporurilor ce se acordă militarilor sau polițiștilor.
Apărarea este nefondată, întrucât rt. 1 alin. 1 din OUG nr. 24/2000 prevede că: " entru p. activitatea desfășurată personalul contractual din sectorul bugetar primește un salariu de bază stabilit potrivit anexelor nr. I-V la prezenta ordonanță de urgență, precum și celelalte drepturi salariale prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate".
Astfel, ținând seama că potrivit rt. 14 dispozițiile ordonanței de urgență se aplică și personalului civil încadrat în structurile unor ministere cu atribuții privind apărarea, ordinea publică și siguranța națională, iar Legea nr. 138/1999 nu a fost abrogată, reiese că drepturile stabilite prin art. 49 din această lege au rămas aplicabile și după adoptarea OUG nr. 24/2000.
Prin întâmpinare, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a mai invocat faptul că personalul contractual nu desfășoară aceleași activități cu ale polițiștilor.
Deși susținerea este dovedită cu actele depuse la dosar, nu are relevanță în cauză, deoarece condiția impusă de art. 49 din Legea nr. 138/1999 pentru ca personalul contractual să beneficieze de primele, sporurile și indemnizațiile acordate cadrelor militare nu este ca acest personal să desfășoare aceleași activități cu ale adrelor militare, ci condițiile în care își desfășoară activitățile să fie similare cu cele ale acestor cadre.
Atât timp cât la data promulgării Legii nr. 138/1999 polițiștii erau cuprinși în categoria cadrelor militare, iar pârâții nu au dovedit că reclamanții desfășoară activități în condiții diferite de cele ale polițiștilor, instanța a apreciat că sporul de fidelitate și de prima de vacanță prevăzute pentru aceștia trebuie acordate și reclamanților.
Chiar dacă aplicarea dispozițiilor ce reglementează aceste drepturi a fost suspendată succesiv prin legile bugetului de stat, această suspendare nu a afectat decât exercițiul drepturilor, nu și existența lor.
A considera că prevederile art. 6 și 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 nu își produc efectele după ce a expirat suspendarea aplicării lor ar contraveni atât art. 41 din Constituție referitor la protecția socială a muncii, cât și art. 53 din Constituție, conform căruia restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, proporțional cu situația care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Totodată, o astfel de interpretare ar constitui și o încălcare a dreptului la proprietate consfințit în art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, drept care vizează nu numai bunurile corporale, ci și drepturile și interesele care constituie active, în sensul de valoare patrimonială.
Pentru considerentele expuse instanța a constatat că acțiunea este fondată, a admis-o și a obligat pe pârâți să plătească fiecărui reclamant, în funcție de perioada lucrată efectiv și de vechimea fiecăruia, prima de concediu aferentă anilor 2004 - 2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005.
Fiind vorba despre drepturi salariale, în temeiul art. 161 alin. 4 Codul muncii instanța a dispus actualizarea acestor sume cu indicele de inflație la data plății, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
În ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor instanța a reținut că, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, elaborarea bugetului se face de către acest minister, pe baza propunerilor înaintate de ordonatorii principali de credite. Bugetul se întocmește în numele Guvernului și este supus spre aprobare Parlamentului, iar Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru aplicarea politicii fiscal bugetare în numele Guvernului. Deci, alocarea pentru ordonatorii principali de credite a fondurilor necesare cheltuielilor se realizează prin bugetul de stat, nu de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Cum art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 interzice virarea și utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, iar în raport cu reclamanții nu acest minister are calitatea de ordonator principal de credite, ci Ministerul Internelor și Reformei Administrative, instanța a constatat că cererea de chemare în garanție este nefondată și, în consecință, a respins-
ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ Nr. 24
din 30 martie 2000
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții Baza de Reparații criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acțiunea fac parte din categoria personalului contractual (salariați civili) fiind salarizați potrivit nr.OUG 24/2000.
Acestora nu li se aplică prevederile nr.OG 38/2003 sau ale Legii nr. 130/1999 iar acestea nu conțin o reglementare legală pentru acordarea sporului de fidelitate și primei de concediu, așa cum este prevăzut pentru polițiști.
Acordarea sporului de fidelitate și a primei de concediu nu sunt legate de condițiile de muncă iar Legea nr. 90/2005, Legea nr. 138/1999 și nr.OUG 24/2000 nu prevăd pentru militarii și personalul contractual spor de fidelitate și prima de concediu așa cum este prevăzută pentru polițiști în baza nr.OG 38/2003.
Referitor la atribuții, așa cum rezultă din fișele posturilor depuse la dosar, personalul contractual nu desfășoară activități și nu are atribuții de serviciu similare cu cele ale polițiștilor. Faptul că o parte a activității polițiștilor este similară unor salariați civili nu are relevanță pentru drepturile respective atâta timp cât acestea nu sunt acordate pe baza unor condiții de muncă sau a unei părți de activitate similare,ci în baza statutului de funcționar public cu statut special - polițist.
Drepturile pretinse nu sunt prevăzute în vreun act normativ, deci nu au temei legal și nu s-au acordat niciodată.
A solicitat admiterea recursului așa cum as fost formulat iar pe fond respingerea acțiunii intimaților-reclamanți ca neîntemeiată.
În cauză a declarat recurs și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative criticând hotărârea primei instanțe ca vădit netemeinică și esențial nelegală, pentru următoarele considerente:
Drepturile bănești cuvenite intimaților-reclamanți care fac parte din categoria personalului civil contractual sunt prevăzute de dispozițiile nr.OUG 24/2000 și nu cele ale nr.OUG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor cu modificările și completările ulterioare sau ale Legii nr. 138/1999.
În legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută plata primelor de concediu și a sporului de fidelitate astfel încât este evident că personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
A mai învederat faptul că dispozițiile nr.OUG 24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la prima de concediu și spor de fidelitate pentru această categorie de personal.
De asemenea, personalul contractual civil nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști), neputând astfel beneficia de prima de concediu și spor de fidelitate.
Intimații-reclamanți trebuiau să dovedească desfășurarea activităților similare celor desfășurate de către polițiștii de frontieră și nu instituția pârâtă.
A solicitat admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii intimaților-reclamanți ca neîntemeiată.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și următoarele, 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursurilor, motivele invocate fiind considerate nefondate față de momentul intrării în vigoare a nr.OG 38/2003 și a prevederilor cuprinse în Legea nr. 138/1999.
Activitatea desfășurată de intimații-reclamanți este similară celei desfășurată de polițiști fiind îndeplinită condiția prevăzută de legiuitor pentru acordarea drepturilor solicitate.
Examinând recursurile astfel declarate, pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
La data de 23.02.2009 recurenta-pârâtă Baza de Reparații Baf ormulat cerere de aderare la recursul formulat de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative întemeiată pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Asemenea dispoziții se referă la caracterul devolutiv al căii de atac a recursului, pentru hotărârile judecătorești care nu pot fi atacate cu apel, cum este și situația celor pronunțate în litigiul de muncă, calea de atac nefiind limitată la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Instituția aderării la o cale de atac este specifică apelului, fiind reglementată de dispozițiile art. 293 Cod procedură civilă, în situația intimatului care este îndreptățit, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.
Așadar, nefiind întrunite condițiile expres reglementate de lege, cererea de aderare la recurs formulată de recurenta-pârâtă Baza de Reparații B va fi respinsă ca inadmisibilă.
Cu privire la recursul declarat de pârâta Baza de Reparații B, la termenul de judecată din data de 03.03.2009, curtea a invocat din oficiu excepția de tardivitate a recursului.
Astfel, potrivit art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. 2 - 4 se aplică în mod corespunzător.
Cu titlu special, în cazul conflictelor de muncă dispozițiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 prevăd că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Se au în vedere astfel dispozițiile art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici până când s-a sfârșit termenul.
În speță, sentința civilă nr. 613/19.09.2008 a Tribunalului Brăilaa fost comunicată pârâtei la sediul indicat la data de 27.10.2008 (fila 140 din dosarul de fond).
În conformitate cu dispozițiile art. 102 Cod procedură civilă termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data comunicării actului de procedură, respectiv 27.10.2008, moment de la care s-a născut și dreptul reclamantei la exercitarea căii de atac, acesta împlinindu-se la data de 07.11.2008.
Ca atare, declararea în cauză a recursului la data de 20.11.2008 apare ca fiind îndeplinită cu nesocotirea termenului prevăzut de lege în mod imperativ, fapt ce atrage stingerea dreptului procedural pe baza căruia ar fi putut avea loc examinarea căii de atac.
Faptul că hotărârea a fost comunicată de către adjunctul șefului bazei de reparații spre a fi studiată și de către avocatul reprezentant al sindicatului bazei, nu este de natură a înlătura aplicarea dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind termenul legal și imperativ de declarare a căii de atac.
În consecință, urmează a fi respins ca tardiv recursul declarat de pârâta Baza de Reparații B împotriva sentinței civile nr. 613/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, curtea reține următoarele:
Prima instanță și-a întemeiat soluția pronunțată în cauză pe dispozițiile nr.OG 38/2003 și ale art. 49 din Legea nr. 138/1999 fiind considerate similare condițiile de muncă și atribuțiile ce le revin revenind polițiștilor și personalului contractual din cadrul structurilor subordonate Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, a apreciat asupra caracterului fundamental al drepturilor salariale de natura celor solicitate vizate de reclamanți - sporul de fidelitate și prima de concediu - prin raportare la dispozițiile art. 41 și 53 din Constituția României.
Însă, salarizarea personalului contractual civil din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative se realizează pe baza prevederilor nr.OUG 24/2000, care cuprind reglementări speciale privind categoria personalului contractual din sectorul bugetar.
Astfel, potrivit art. 1 din nr.OUG 24/2000, pentru activitatea desfășurată personalul contractual din sectorul bugetar primește un salariu de bază stabilit potrivit anexelor precum și celelalte drepturi salariale prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate.
Prin personalul contractual din sectorul bugetar se înțelege personalul angajat în acest sector în funcții de conducere sau în funcții de execuție, pe bază de contract individual de muncă încheiat în condițiile legii.
În speță, intimații-reclamanți îndeplinesc funcții specifice personalului contractual ce se regăsesc în Anexele 5/1 și 5/2 la.OUG nr. 24/2000.
În ceea ce privește dispozițiile art. 49 din Legea nr. 138/1999, acestea se referă la personalul civil din ministerele și autoritățile centrale prevăzute la art. 47,care desfășoară activități în condiții similarecu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
În aceeași redactare sunt și prevederile art. 29 din Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din Ministerul Internelor și Reformei Administrative pe anul 2009.
De precizat că un asemenea contract își produce efectele de la data înregistrării sale legale, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, pe când drepturile pretinse de intimații-reclamanți invocând prevederile contractuale de mai sus privesc perioada începând cu anul 2003.
Este adevărat că prin dispozițiile art. 49 din Legea nr. 138/1999, s-a prevăzut pentru personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, să beneficieze de primele, sporurile și indemnizațiile acordate cadrelor militare, însă numai dacă desfășoară activități în condiții similare cu ale acestora.
Intimații-reclamanți și-au întemeiat pretențiile prin raportare la prevederile art. 37 alin. 2 și art. 6 din nr.OG 38/2003.
Numai că asemenea dispoziții sunt de strictă aplicare doar categoriei polițiștilor, dată fiind calitatea acestora de funcționari publici cu statut special.
Potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003polițiștilorli se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în calitate de militari, polițist, funcționar public și personal contractual.
De asemenea, potrivit art. 37 al. 2 din nr.OG 38/2003, la plecarea în concediul de odihnăpolițistulprimește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
În același sens sunt și prevederile pct. 5 și 25 din Ordinul nr. 132/2004 privind normele metodologice de aplicare a prevederilor legale referitoare la salarizarea polițiștilor.
De menționat că, potrivit Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, acesta este funcționar public civil, cu statut special conferit de îndatoririle și riscurile deosebite, de portul de armă și de celelalte diferențieri prevăzute în statut.
Polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege.
Ca atare, nu poate fi pus un semn de egalitate întrepolițiștișipersonalul contractual civilastfel încât de drepturile reglementate de lege pentru polițiști să beneficieze și intimații-reclamanți.
Caracterul diferit al funcțiilor deținute de intimații-reclamanți determină condiții și atribuții specifice de muncă, neputând fi considerate nici măcar similare.
Intimații-reclamanți au făcut referire în cererea introductivă la existența unei discriminări față de sporurile acordate militarilor (polițiștilor) însă discriminarea presupune constatarea unor prevederi, criterii sau practicii care avantajează anumite persoane față de altele, pe baza criteriilor prevăzute de art. 1 din nr.OG 137/2000, și care nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Cu alte cuvinte, o diferență de tratament are natură discriminatorie dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă și privește diferențieri dintre situații analoage, de natură să justifice un tratament diferit.
Or, în speță, funcțiile îndeplinite de intimații-reclamanți ce fac parte din personalul contractual civil și atribuțiile specifice acestora nu pot fi considerate identice sau cel puțin analoage cu cele ce le revin polițiștilor în calitatea de funcționari publici cu statut special, pentru a determina și o salarizare echivalentă acestora în ceea ce privește primele de concediu și sporul de fidelitate.
În consecință, reținându-se că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă urmează, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B împotriva sentinței civile nr. 613/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Se va modifica în parte sentința civilă nr. 613/19.09.2008 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
Se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate privind respingerea ca nefondată a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca inadmisibilă cererea de aderare la recurs formulată de recurenta BAZA DE REPARAȚII B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 613/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
ADMITE recursul declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1,- A, împotriva sentinței civile nr. 613/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Modifică în parte sentința civilă nr. 613/19.09.2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:
RESPINGE ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, B, G, C, G, G, A, G, și .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
RESPINGE ca fiind tardiv recursul declarat de pârâta BAZA DE REPARAȚII B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 613/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 07 Mai 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE: Marioara Coinacel
- -
Grefier,
-
: - -/05.06.2009
: 2 ex.//07 Iulie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
