Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.219
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 1.07.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
GREFIER-- -
Ministerul Publica fost reprezentat prin
Procuror -
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 6,-, împotriva sentinței civile nr.601/9.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în G,-, -. 14, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat și timbrat, fiind depus la dosar în copie OP nr.1448/30.06.2009 de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat. Autoritățile italiene au luat măsura interzicerii deplasării pe o perioadă de 5 ani, demers care este împotriva dispozițiilor legale cu privire la dreptul la liberă circulație în Europa. Consideră că demersul autorităților române este lipsit de relevanță, nefăcându-se dovada că prezența intimatului pe teritoriul altui stat, pune în pericol ordine și siguranța publică.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtului.
În motivarea cererii a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 19.03.2009 în baza Decretului Prefecturii Provinciei;
-că potrivit acestui decret de expulzare, datorită comportamentului de care pârâtul a dat dovadă pe perioada șederii în Italia, s-a dispus față de acesta, măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei.
Au fost depuse la dosar, în xerocopie, declarația pârâtului, talonul de expulzare și decretul de expulzare emis de autoritățile italiene.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp.art.5, 38, 39 din Legea 248/2005, invocând, de asemenea și disp.art.2 al.1 din Convenția bilaterală, precum și disp.art.2 al.3 din Protocolul adițional nr.4 la CEDO.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.601/9.04.2009 a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente:
Că dispozițiile art.27 din Directiva 2004/38/CE stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc cele trei excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
Că România avea obligația după 1.01.2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea 248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă.
Internă prevăzând o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Astfel, a reținut instanța de fond că la soluționarea acțiunii civile de față, se are în vedere faptul că spre deosebire de reglementarea internă (art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE stabilește expres și limitativ doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
În consecință, norma comunitară este mai favorabilă, cea internă fiind parțial neconcordantă, în condițiile în care permite îngrădirea dreptului fundamental analizat și în alte cazuri decât cele care vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică, urmând ca aceasta să fie aplicată cu prioritate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din MAI, criticând-o pentru următoarele motive:
Chiar și în condițiile existenței principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui Acord de readmisie încheiat de România cu acest stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Mai arată că dispozițiile legale sus-menționate nu au fost modificate prin niciun alt act normativ și nu există nici un impediment ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1.05.2007.
Din documentele depuse la dosar rezultă că pârâtul a avut un comportament ce constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și a integrității publice, făcând ca permanența sa pe teritoriul Italiei să fie incompatibilă cu conviețuirea civilizată și în siguranță, fiind considerat un pericol public.
În conformitate cu art.5 din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată prin OUG nr.5/2006, pe perioada șederii, cetățenii români au obligația respectării legislației României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale, cât și respectarea legislației statului în care se află.
În raport de prevederile legale menționate mai sus, reține gradul scăzut de integrare a pârâtului în perimetrul statului italian, având în vedere că acesta a avut o activitate infracțională prin care a adus atingere ordinii și siguranței publice.
Astfel conduita pârâtului reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa interesului fundamental al societății statului italian.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de disp.art.20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la UE, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitare în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, disp.art.38 lit.a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art.27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
Cum în speță, Statul Italian a luat deja o astfel de măsură, nu se întrevede motivația pentru care Statul Român să aplice pârâtului oad oua interdicție.
În aceste condiții, se reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretare stabilite în jurisprudența sa de C Europeană de Justiție.
În consecință față de cele expuse, instanța urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 6,-, împotriva sentinței civile nr.601/9.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR
Grefier
Red./6.07.2009
Dact./4 ex/7.07.2009
FOND:
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Elena Romila
