Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței civile nr.1632 din 7.09.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-) intimați fiind, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurentul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Instanța constată că în cauză s-au formulat două recursuri, ambele formulate în termen și motivate. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe acestea.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata de despăgubiri reprezentând: drepturile salariale în cuantum de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, reactualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective pentru perioada 11.04.2002-30.09.2002; diferența dintre indemnizația pentru creșterea copilului încasată și cea care s-ar fi cuvenit pentru perioada 1.10.2003-1.02.2005, ca urmare a măririi drepturilor salariale cu 30%, reactualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale solicitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut, în esență, că prin dispozițiile art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 s-a prevăzut că judecătorii care compun completele specializate în infracțiuni de corupție primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară. Textul art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 a fost modificat prin nr.OUG 24/2004, în sensul majorării cu 40% a indemnizației de încadrare brute lunare.
Prin Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări directe prin aplicarea textelor de lege menționate și a propus Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ de modificare a acestor prevederi, în vederea eliminării diferenței de tratament salarial, care a creat inegalitate evidentă între cele două categorii de magistrați.
A mai arătat reclamanta că, prin Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 Cod proc. civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în interesul legii, că, în aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și a dispozițiilor art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 modificată prin nr.OUG 24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr. 601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Consideră reclamanta că, față de data la care s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, respectiv 22.06.2005, cererea a fost formulată în termenul legal, iar față de dispozițiile art. 99 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, pentru perioada 30.09.2003-1.02.2005, indemnizația pentru creșterea copilului trebuie recalculată.
Prin întâmpinarea formulată, invocând dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, pârâtul Ministerul Justiției a considerat că dreptul la acțiune privind plata sporului anticorupție este prescris în totalitate, pentru perioada 11.04.2002-30.09.2002.
Prin sentința civilă nr. 1632 din 7 septembrie 2007, Tribunalul Iașia respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției au fost obligați să plătească reclamantei despăgubiri reprezentând echivalentul drepturilor salariale de 30% din indemnizația brută lunară pentru perioada 11.04.2002-30.09.2002, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și despăgubiri echivalente cu diferența dintre indemnizația pentru creșterea copilului încasată și cea care i s-ar fi cuvenit pentru perioada 1.10.2003-1.02.2005 ca urmare a măririi mediei drepturilor salariale cu 30%, reactualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să includă în buget sumele necesare plății despăgubirilor menționate anterior.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției este nefondată. Termenul de prescripție nu a început să curgă la data de 4.04.2002, data intrării în vigoare a nr.OUG 43/2002, ci la data când discriminarea a fost constatată prin Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Acțiunea a fost promovată la data de 21.08.2007, reclamanta fiind în termen să solicite repararea prejudiciului și pentru perioada anterioară datei de 20.08.2004.
O altă interpretare a debutului prescripției ar însemna că "un drept general stipulat în legea în vigoare nu poate fi caracterizat în practică", devenind o "obligație vidă de conținut", fără valoare materială, așa cum se arată și în Hotărârea Broniowschie vs. Polonia nr. -.06.2004.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că dispozițiile art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 aprobată prin Legea nr. 503/2002 și apoi art. 11 din nr.OUG 177/2002 și art. 24 alin. 4 din legea nr. 508/2004 introduc o discriminare între judecătorii care participă la judecarea cauzelor cu infracțiuni de corupție sau în care urmărirea penală a fost efectuată de procurorii din cadrul și ceilalți judecători.
Deși scopul urmărit în cauză este legitim, metoda de atingere a acestui scop nu este cea corectă întrucât incoruptibilitatea trebuie asigurată pentru toți magistrații, la toate nivelele de judecată și la toate instanțele, indiferent de grad.
Prin Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în interesul legii, că, în aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și a dispozițiilor art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 modificată prin nr.OUG 24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr. 601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
S-a mai constatat că, în raport de dispozițiile art. 99 alin. 2 din legea nr. 19/2000, reclamanta este îndreptățită și la plata despăgubirilor reprezentând diferența dintre indemnizația pentru creșterea copilului încasată și cea care i s-ar fi cuvenit pentru perioada 1.10.2003-1.02.2005 ca urmare a scăderii sporului de 30%. Aceste drepturi vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective, conform dispozițiilor art. 1088 Cod civil. Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 281-289 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că, în condițiile în care nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care face referire intimata, nu are calitate procesuală pasivă, în cazul de față raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Ministerul Justiției susține că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Invocând dispozițiile art. 3 și 12 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, recurentul consideră că prima instanță a pronunțat o soluție greșită în ceea ce privește aprecierea momentului la care a început cursul prescripției, respectiv data pronunțării Hotărârii nr. 185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care nu a făcut decât să constate tratamentul discriminatoriu.
A mai susținut recurentul că soluția Tribunalului privind recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului în funcție de sporul anticorupție este netemeinică și nelegală. Pentru a putea solicita plata acestor drepturi, era necesar ca reclamanta să beneficieze de drepturile salariale respective, începând cu cel puțin luna anterioară celei în care a intrat în concediu, neavând relevanță veniturile ce i s-ar fi cuvenit dacă ar fi prestat muncă în perioada în care se afla în concediu prenatal, postnatal sau pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, perioade în care raporturile sale de muncă erau suspendate.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat. Calitatea procesuală pasivă a recurentului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Recurentul nu a fost obligat la plata unor sume către intimata reclamantă, cu care, într-adevăr, nu are raporturi juridice, și nici nu s-a dispus finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 500/2002 invocate de recurent. Acesta a fost obligat, de către instanța de fond, să includă în buget sumele acordate intimatei, în condițiile în care printre atribuțiile sale, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Recursul formulat de Ministerul Justiției este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin acțiunea introductivă, invocând aplicarea nediscriminatorie a unor dispoziții legale, precum și dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000, intimata reclamantă a solicitat plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale de 30% din indemnizația brută lunară pentru perioada 11.04.2002-30.09.2002.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, nu de la data la care autoritatea de stat în domeniul discriminării a soluționat sesizarea persoanelor care se consideră discriminate.
Potrivit art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, cererea pentru plata despăgubirilor nu este condiționată de sesizarea, așa încât nu se poate reține că termenul de prescripție a început să curgă de la data la care a pronunțat Hotărârea nr. 185/2005 prin care s-a constatat existența discriminării directe. Prima instanță a reținut că termenul de prescripție nu a început să curgă la data de 4.04.2002, data intrării în vigoare a nr.OUG 43/2002, deși recurentul, prin întâmpinarea formulată la fond, nu a susținut că termenul de prescripție ar fi început să curgă de la această dată, ci a invocat dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, reiterate și în recurs, care au fost ignorate de instanța de fond.
Mai mult, și art. 27 alin. 2 din nr.OG 137/2000 prevede că termenul de prescripție începând să curgă de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
"Data săvârșirii faptei" este un criteriu obiectiv, care se raportează la momentele succesive reprezentate de neacordarea sporului de 30% la indemnizația lunară de care a beneficiat intimata în perioada 11.04.2002-30.09.2002, această inacțiune reprezentând "fapta", iar "data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" este un criteriu subiectiv, stabilit pentru fiecare "prestație" succesivă, raportându-se la datele la care drepturile salariale, mai puțin sporul de 30% cuvenit dar neacordat, au fost încasate de intimată.
În ceea ce privește indemnizația pentru creșterea copilului prevăzută de art. 98 alin. 1 lit. d din Legea nr. 19/2000, se reține că baza de calcul a acestei indemnizații se determină în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 2 din același act normativ. Veniturile lunare ale intimatei, pe baza cărora s-a achitat contribuția individuală de asigurări sociale pentru perioada 11.04.2002-30.09.2002, nu au suferit modificări, în sensul creșterii lor ca urmare a încasării sporului de 30% la indemnizația brută lunară, așa încât nu a suferit modificări, în sensul creșterii, nici baza de calcul a indemnizației pentru creșterea copilului de care intimata a beneficiat, conform susținerilor sale, în perioada 1.10.2003-1.02.2005.
În consecință, reținând că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul formulat de Ministerul Justiției și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și se va respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Se va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.1632 din 7.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării privind plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11.04.2002 - 30.09.2003 și diferența dintre indemnizația pentru creșterea copilului încasată și cea pretins cuvenită pentru perioada 1.10.2003 - 1.02.2005.
Menține dispoziția privind respingerea cererii pentru plata cheltuielilor de judecată.
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
17.2008.-
2 ex.-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 08 Ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
11 Ianuarie 2008
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
