Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5068/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(1628/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5068/
Ședința publică din data de 09 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.3181 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10603/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, I, C, și intimații-pârâți Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților, având ca obiect - drepturi bănești, completare dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 71 dosar, lipsind intimații reclamanți, I, C, și intimații pârâți Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, a depus la dosar cerere prin care solicită comunicarea unui exemplar de pe cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.3181 din 14 aprilie 2008, din dosarul Tribunalului București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cerere respinsă la termenul de judecată din 23.04.2009.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3181 pronunțată la data de 14.04.2008 a Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis cererea formulată de reclamanții, I, C, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Tribunalul București și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
S-a dispus completarea sentinței civile nr.413/21.01.2008 pronunțată în dosarul nr- cu următoarea dispoziție "Obligă pârâții la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la formularea cererii de chemare în judecată 15.12.2005".
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au depus la data de 13.02.2007 o cerere precizatoare cererea inițială de chemare în judecată, prin care au solicitat plata sumelor la care sunt îndreptățiți actualizate cu indicele de inflație, capăt de cerere asupra căruia instanța a omis a se pronunța.
S-a statuat că reclamanții sunt în drept să le fie achitate drepturile bănești constând în sporul de 30% și de 40% din indemnizația de încadrare lunară brută actualizate cu indicele de inflație, deoarece prin neplata acestora s-a produs un prejudiciu reprezentat de devalorizarea sumelor respective, devalorizare influențată de fluctuațiile monetare.
A apreciat Tribunalul că actualizarea urmează să se efectueze de la data la care acestea trebuiau plătite și până la data introducerii cererii de chemare în judecată - 15.12.2005, întrucât de la această dată reclamanții beneficiază și de dobânda legală deja acordată.
Apreciind îndeplinite cerințele art.281 indice 2 Cod procedură civilă prima instanță a admis cererea și a dispus completarea sentinței în sensul sus-menționat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, recurenta susține în esență că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se arată astfel că pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat la alocarea fondurilor către Ministerul Justiției ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002 prin care este reglementată procedura bugetară și totodată ar pune instituția recurentă în imposibilitatea punerii în executare a acestei hotărâri.
Nu trebuie neglijat în acest sens că Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, determinate de necesitățile estimate pentru anul respectiv și în principiu ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern.
Responsabilitatea instituției sale pretinde recurentul se limitează la faza de proiect bugetar.
Drept urmare, instanța de fond a depășit atribuțiile conferite de lege autorității judecătorești, intrând în sfera de competență a puterii legislative.
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs se susține că hotărârea este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Se susține, de asemenea excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție raportat la dispozițiile art.60 alin.1 Cod procedură civilă și la obiectul cererii de chemare în garanție, întrucât se întemeiază pe o altă obligație decât cea pe care o pretind reclamanții pârâtului.
Mai mult decât atât, Ministerul Justiției nu face dovada că recurentul ar avea o obligație de garanție sau despăgubire, în ipoteza în care ar pierde procesul.
Dispozițiile legale pe care își întemeiază pârâtul cererea de chemare în garanție - art.4 din Legea nr.500/2002, nr.HG386/2007 nu pot fi reținute ca temei pentru o astfel de cerere, atâta timp cât legiuitorul a reglementat prin nr.OG22/2002 modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, modalitate care reprezintă singurul mijloc legal de plată a sumelor stabilite prin titluri executorii la care sunt obligate instituțiile publice.
Se arată totodată că acordarea actualizării cu indicele de inflație este neîntemeiată, în condițiile în care drepturile salariale solicitate nu sunt prevăzute de legislația specială de salarizare în vigoare; pe de altă parte nu poate fi realizate două modalități de reparare a aceluiași prejudiciu atât cu indicele de inflație, cât și cu dobânda legală.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul doar pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Într-un prim motiv de recurs, recurentul susține că Tribunalul Bucureștia depășit puterile conferite prin lege autorității judecătorești, intrând în domeniul puterii legislative, statuând obligația recurentului la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale restante a reclamanților. Ori, pretinde recurentul responsabilitatea sa se limitează la faza de proiect bugetar, puterea legislativă fiind cea care aprobă bugetul de stat, sens în care evident s-a intrat în sfera de competență a puterii legislative.
Curtea notează că o hotărâre judecătorească poate fi casată pentru acest motiv atunci când instanța săvârșește un exces de putere, adică atunci când fie pronunță o hotărâre fără nici o competență în acea materie, problemă, fie chiar și atunci când ea săvârșește orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege. O asemenea ipoteză este realizată atunci când există o incursiune a autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative așa cum este ea consacrată de Constituție.
Acest motiv nu subzistă în cauză, întrucât dispoziția instanței de obligare a recurentului în sensul acordării fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale restante nu înseamnă accesarea domeniului legislativ, ci eventual o eronată interpretare și greșită aplicare a legii existente. Aceasta însă pune problema cenzurării instanței de fond din perspectiva art.304 pct.9 Cod procedură civilă aspect ce va fi analizat în cadrul motivului doi de recurs.
În limitele acestui motiv de recurs Curtea notează că hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, atunci când nesocotește o normă de drept substanțial sau procedural aplicabilă în cauză. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greșită interpretare.
Această critică este fondată.
Într-adevăr potrivit art.2812alin.1 Cod procedură civilă dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara după caz apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. Sub acest aspect, susținerile primei instanțe sunt întemeiate, întrucât prima instanță a omis să se pronunțe pe capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata drepturilor bănești, actualizate cu indicele de inflație, solicitare formulată prin cererea precizatoare din data de 13.02.2007 (filele 40-41 dosar nr- al Judecătoriei Sectorului 3 B).
Numai că în contextul acordării dobânzii legale aferente sumelor datorate, solicitarea reclamanților de a li se acorda atât indicele de inflație cât și dobânda legală este neîntemeiată, întrucât instanța nu poate proceda la aplicarea a două categorii de actualizări a aceluiași prejudiciu, ce echivalează de altfel cu o îmbogățire fără just temei.
Susținerile recurentului cu privire la inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție nu pot fi primite, în speță fiind întrunite cerințele prevăzute de art.60 și următoarele Cod procedură civilă, existând obligația de garanție a MFP față de persoanele juridice ce au calitatea de pârâți, inclusiv a Ministerului Justiției, obligații ce rezultă din interpretarea prin coroborarea textelor legale în vigoare.
Din acest punct de vedere este necesar a se preciza că în conformitate cu art.131 din Legea nr.303/2004 activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, ceea ce presupune că tot de la bugetul de stat se asigură sumele de bani necesari plății drepturilor salariale ale magistraților, așa cum sunt ele pretinse prin acțiunea ce face obiectul prezentului proces.
În consecință, ținând seama de prevederile art.19 din Legea nr.500/2002, din interpretarea cărora rezultă cu claritate că Ministerul Finanțelor Publice are rolul principal în elaborarea proiectelor legilor bugetare, în care trebuie să se prevadă sumele de bani necesare achitării drepturilor salariale ale magistraților, este evident că Ministerul Finanțelor Publice trebuie să figureze ca parte într-un proces precum cel de față, fiind necesară ca hotărârea judecătorească să-i fie opozabilă. Alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamanților se impune pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, întrucât este implicat în procesul ce se finalizează prin actul decizional în baza căruia se asigură finanțarea activității sistemului puterii judecătorești.
Deși, admisibilă cererea de chemare în garanție a recurentei, este neîntemeiată pe fondul dreptului dedus judecății, respectiv imposibilitatea acordării a două categorii de actualizări a aceleiași creanțe, ceea ce ar echivala cu o îmbogățire fără just temei, așa cum de altfel s-a mai arătat.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge cererea de completare a sentinței civile nr.3181/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.3181 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10603/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, I, C, și intimații-pârâți Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților.
Modifică sentința atacată în sensul că:
Respinge cererea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Tehnored./2 ex./24.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
