Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5076/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5076
Ședința publică de la 25 2009
Complet constituit din:
Președinte: - - -
JUDECĂTOR 1: Sorina Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Marin Covei că
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 627/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar recurentul solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față,
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 627 de la 10 martie 2008, admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți să plătească reclamantei suma de 1700 lei cu titlu de despăgubiri, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație la data plății.
A respins acțiunea față de MEF prin DGFP
.Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 lei doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii,care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Potrivit art. 21 alin. 1 din OG nr. 137/2000 persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurentul a susținut că prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/15 12 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției respectiv pentru funcționarii publici din cadrul instantelor judecătorești
A mai arătat recurentul că potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată in Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justitiei reprezintă 75% din sumele obtinute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de parte sau de alti participanti la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul statului).
Conform alineatului (3) al art. 25 din Legea 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face in baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, la momentul respectiv fiind in vigoare Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Din analiza dispozitiilor cuprinse in Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ dar nu limitativ,ceea ceînseamnă ca ordonatorul de credite este indreptătit săstabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiarepebaza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat in politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sauaobiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin. 3).
A mai susținut recuretul căin conformitate cu art. 1 Normele aprobate prin nr.,(1) Fondul destinat stimulării personalului din sistemul justitiei, in conformitate cu prevederileart. 25alin. (2) din Legea nr. 146/1996 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, se constitute din diferenta de 75% din recuperarea sumelor din cheltuielile judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum i din amenzile judiciare.
(2) Din veniturile realizate potrivit alin.-(1) ministrul justitiei repartizează prin ordin, pentru stimularea personalului, un procent de 1% pentru Inalta C de Casatie și Justitie, 3% pentru parchete și 1% pentru Consiliul Superior al Magistraturii." Ca stare, fiecare ordonator principal de credite emite ordine pentru repartizarea fondurilor pentru stimularea personalului din sistemul justitiei.
Ceea ce nu s-a analizat estenatura acestor stimulente,precum și obligativitatea recompensiril tuturor iudecătorilor in acelasi timp.
In conformitate cu dispozitiile art. 41 din Constitutie,Salariatii au dreptul la măsuri de protectie socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariatilor, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tară repausul săptâmanal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii in conditii deosebite sau special, formarea profesionala, precum și alte situatii specifice, stabilite prin lege."
Potrivit art. 155 din Codul muncii,Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum și alte adaosuri."
Principiul egalitătii intre cetăteni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate in special in exercitarea următoarelor drepturi: (. ) (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protectia impotriva șomajului, la unsalariuegal pentru munca egală, la o remuneratie echitabilă și satisfăcătoare art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuiasalariuldin care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este indreptătit potrivit legii, in schimb, premiile sau stimulentele sunt concepute cadrepturi suplimentarecare pot să fie sau nu acordate salariatilor in functie de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare. Astfel potrivit art. 4 din Normele aprobate prin nr. 2404/C/2004 în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au in vedere obiectivele propuse, importanta acestora pentru promovarea obiectivelor generate ale ministrului justitiei, gradul de realizare a acestor obiective in termenele stabilite, precum și sărbătorile legate aprobate prin acte normative."
Ca stare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confund6 cu salariul, el depinzAnd de o multitudine de factori: existenta insăși a unei sume (având in vedere sursa fondului: amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat și recuperate de la participantii la procesul penal), obiectivele urmate de Ministerul Justitiei, la un moment dat, in politica sa de reformă a justitiei, numărul personalului, calitatea activitătii desfășurate de acesta (performante individuals), criterii de performante apreciate ca prioritare. Existenta acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea/neacordarea premiului ii conferă acestuia un caracter incert, imposibil de previzut, astfel incit nu putem vorbi de un drept creantă, lichidă, exigibili. (cauza KopeckySlovaciei,hot5rArea din 7 ianuarie, de hotărâri și decizii 2004-IX, paragraf 52, cauzaRaflhărfile și Stratis Greciei,hotărbrea din 9 decembrie 1994, de hotărâri și decizii nr. -B, p. 84, paragraf 59).
De asemenea, nu putem vorbi de un drept care urmează a fi plătit întregului personal din sistemul autorității judecătorești in același timp. Este adevărat că prin natura lor stimulentele sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, dar nimic nu împiedică angajatorul să le plaseze alături de alți factori care deopotrivă să concureze la realizarea unor obiective stabilite ca prioritare la un moment dat, si este fără îndoială că stimularea celor cu venituri mai mici in sensul stabilirii in sistem și îmbunătățirii performantelor profesionale (cum a fost situația celor cu o vechime la 3 ani) nu reprezintă diferențe nejustificate de natură a educe atingere principiului egalității, căci beneficiul acestor sume s-a acordat tuturor celor care se încadrau in criteriile stabilite de ordonator in temeiul Normelor,așadar tuturor celor care se aflau in situatii similare.
Prin urmare, ținând seama de faptul că repartizarea stimulentelor s-a făcut in conformitate cuNormele Interneaprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004, care enumera exemplificativ criteriile ce pot fi luate in considerare la repartizarea stimulentelor, ordonatorii având posibilitatea de a stabili și alte criterii pe care le apreciază necesare și utile, fără a fi necesar să existe identitate de criterii la nivelul tuturor instanțelor din tară criteriile reținute de ordonatorul principal de credite prin Ordinul nr. 1921/C/2005 având caracter de recomandare,iar acordarea stimulentului financiar fiind determinate de o multitudine de factori, fără a avea caracterul unui drept exigibil, motivarea reclamantei nu subzistă, cu atât mult cu cat toți magistrații din cadrul instanțelor care îndeplineau criteriile stabilite, au beneficiat de stimulente financiare.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi in favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Din examinarea cuprinsului Ordonanței Guvernului nr.137/2000 rezultă că legiuitorul nu a avut in vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt:"exercitarea urm6toarelor drepturi-art.1 alin. (2),,exercitarea drepturilor enunțate"-art.1 alin. (3),restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau drepturilor recunoscute de lege" -art.2 alin.(1),comportament discriminatoriu,persoana care se consideră discriminate poate sesiza Consiliul termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei etc.
In mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicarea a unor dispoziții legale care institute acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
In afara legii, nu putem vorbi de discriminare, in sensul Ordonanței Guvernului nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare,modul de stabilireprin legeaunor drepturi in favoarea unor categorii profesionale in mod diferit fată de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctulde vedereal discriminării depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
In măsura in care o dispoziție cuprinsă intr-o lege sau ordonanță in vigoare este in contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, există posibilitatea ca intr-un litigiu de competenta instanțelor judecătorești cei interesați au posibilitatea să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Precizează totodată că stimulentele nu se confundă nici cu salariul care se cuvine oricărei persoane care prestează o muncă, acestea fiind drepturi suplimentare.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata, deși legal citați, nu a depus întâmpinare în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, văzând și prevederile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr 1921/C/15 12 2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, constituie acte de discriminare conform art 2 alin 1 și 2, art 6 litera c, art 8 alin 3 și art 19 alin 4 din OG nr 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.La punctul nr 2,s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiție nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamantei, i s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr 1921 /C/2005.
Potrivit art 21 al 1 din OG nr 137/2000 persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Conform alin 4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte,iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Curtea observă că existenta discriminării prin acordarea de stimulente financiare numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechie între 0 și 3 ani în funcția de judecător a fost constatată de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr 15/23 01 2006, care a stabilit că acordarea preferențială a stimulentelor financiare numai judecătorilor cu o vechime între 0 și 3 ani în funcția de judecător constituie acte de discriminare conform art 2 alin 1 și 2, art 6 litera c,art 8 alin 3 și art 19 alin 4 din OG nr 137/2000.
Potrivit art 269 din Codul muncii angajatorul este obligat,în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.
Susținerea recurentului că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi in favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare este nefondată deoarece în speța de față nu ne aflăm în această situație fiind vorba de drepturi stabilite prin Ordinul nr.1921/C/2005 emis de Ministerul Justiției în calitate de angajator pentru anumite categorii de angajați pe baza unor criterii apreciate ca fiind discriminatorii și nu de un act normativ.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art. 6 alin 2 din Codul muncii și prevederile art. 12 din OG 137/2000, iar această încălcare le-a produs intimatei un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 1700 RON.
Pentru aceste aspecte,Curtea urmează să respingă recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției,ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 627/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 2009.
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran - - - | JUDECĂTOR 2: Marin Covei - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - -că |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/01.10.2009
fond:
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Marin Covei, Mihaela
