Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5073/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5073
Ședința publică de la 25 2009
Președinte: - - -
JUDECĂTOR 1: Sorina Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Marin Covei că
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 202/05.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că Înalta Curte de Casație și Justiție a restituit cauza în vederea continuării judecății, intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin serviciul registratură, iar părțile solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanții, și C au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea în solidar a primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizație lunară de 10 % din salariul brut începând cu data de 01.11.2003 până la data de 01.09.2007, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective a acestora, obligarea pârâților să reglementeze situația juridică a acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate juridică; acordarea în continuare a acestei indemnizații de 10 % din salariul brut, până la reglementarea situației juridice a acestor drepturi în mod nediscriminatoriu, obligarea în solidar primilor trei pârâți să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a sumelor datorate, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 202 din 05 februarie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor Publice si in consecință respins acțiunea fată de acest pârât.
A admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.11.2003-10.09.2004 invocată de pârâtul Ministerului Economiei si Finanțelor Publice.
A admis in parte acțiunea formulată de reclamanții, și C, toți având calitatea de personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Filiași, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul Dolj.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul Dolj sa plateasca reclamantilor drepturile salariale reprezentand indemnizatia de 10% lunara din salariul brut conform anexelor raportului de expertiza efectuat de expertul contabil desemnat, pentru perioada 10.09.2004-01.09.2007, sume nete actualizate, si care vor fi actualizate in continuare pana la data platii efective, astfel: -1996 lei, -2585 lei, -2901 lei, -2263 lei, -2102 lei, -506 lei, -588 lei, -1249 lei, -1571 lei, -575 lei și C-980 lei.
A respins celelalte capete de cerere.
S-a luat act de renuntarea reclamantei la judecata cauzei.
Au fost obligă pârâții să plătească fiecărui reclamant suma de 50 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor Publice, instanța a retinut ca aceasta este întemeiată, având în vedere faptul că reclamanții solicită acordarea unor drepturi salariale, iar Ministerul Economiei și Finanțelor, nu are calitatea de angajator pentru a fi obligat la plata acestora.
Instanta a admis si exceptia prescriptiei partiale a dreptului la actiune cu privire la pretentiile solicitate pe perioada 01.11.2003-10.09.2004, deoarece nu se incadrează in termenul general de prescriptie de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 si art. 283 al. 3 din, având in vedere data introducerii actiunii - 11.09.2007.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reținut că, potrivit art. 19 punctul. 3 din Legea nr. 50/1996, grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunara de 10 % din salariul brut, calculata in raport de timpul efectiv lucrat.
Dispozițiile art. 6 alin 2 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, principiu instituit si de art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului.
Pe de alta parte, art. 4 si 16 din Constituția României consacra principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării.
Art. 20 din legea fundamentala a statului stipulează ca dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care România este parte.
Acest principiu este reluat si de art. 1 alin 2 lit. i din OG 137/2000, aprobata prin Legea nr. 48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004 care garantează egalitatea intre cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
Potrivit art. 2 alin 1 din OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de orice criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice iar conform alineatului 2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alineatul 1, fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
In speța nu s-a invocat si nici nu s-a dovedit existenta unui scop legitim, care sa justifice aceasta discriminare.
Reclamanții din cauza de fata îndeplinesc si ei funcția de grefier in cadrul Judecătoariei F, parte din ei neefectuând activități din cele enumerate mai sus. Deși îndeplinesc aceeași funcție, iar in virtutea funcției, aceeași munca egala cu beneficiarii sporului de 10 %, nu au primit acest drept, fiind astfel prejudiciați.
Are loc astfel o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce incalca dispozițiile legale in materie si anume, art 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, OG 137/2000 aprobata prin Legea nr. 48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004 si art 6 alin 2 din Codul Muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri in favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezida intr-o ilegalitate si a unui tratament diferit in ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea ca nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute in art 19 pct 3 din Legea nr. 50 /1996 si nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea drepturilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practica discriminatorie, paratul Ministerul Justiției neputând invoca propria culpa.
Din cuprinsul raportului de expertiza, cu anexele corespunzătoare, au rezultat sumele pe care fiecare reclamant este îndreptățit sa le primească pe perioada de la 10.09.2004 la data de 01.09.2007, in termenul de prescriptie, sume calculate in raport de situația fiecărui reclamant, sume ce vor fi reactualizate in continuare, în funcție de coeficientul de inflație, pana la data plații efective.
In raport de aceste considerente, instanța admis în parte acțiunea reclamanților si a obligat parații Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul Dolj sa plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% lunara din salariul brut conform anexelor raportului de expertiza efectuat de expertul contabil desemnat, pentru perioada menționată, sume nete actualizate, si care vor fi actualizate in continuare pana la data plații efective.
Instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să reglementeze situația juridică a acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate juridică, acordarea în continuare a acestei indemnizații de 10 % din salariul brut, până la reglementarea situației juridice a acestor drepturi în mod nediscriminatoriu, obligarea în solidar primilor trei pârâți să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a sumelor datorate, deoarece aceste cereri privesc drepturi viitoare.
In baza art. 246.civ.Cod Penal s-a lua act de renuntarea reclamantei la judecata cauzei
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs susține că textele de lege pe care instanța își fundamentează argumentația sunt neconstituționale, invocându-se și excepția de neconstituționalitate a disp. art. 1 alin. 2 lit. e pct. i și art. 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, întrucât în mod neîntemeiat a apreciat instanța de fond că există discriminare prin lege care justifică transformarea acesteia în autoritate legiuitoare. Pe fond, s-a arătat că drepturile solicitate de reclamanți au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și numai în raport de timpul efectiv lucrat. S-a arătat că sunt incidente motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 4, 5 și 9.pr.civ. și că nu i s-a comunicat pârâtului Ministerul Justiției raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, încălcându-i-se astfel acestuia dreptul la apărare.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 1 alin 2 lit. i din OG 137/2000, aprobata prin Legea nr. 48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004, care garantează egalitatea intre cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
Or, prin decizia Curții Constituționale nr. 1325 din 2008, fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, apreciindu-se că acestea sunt neconstituționale in masura in care din ele se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
S-a apreciat că un asemenea inteles al dispozitiilor ordonantei, prin care se confera instantelor judecatoresti competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, este evident neconstitutional, intrucat incalca principiul separatiei puterilor, consacrat in art. 1 alin. (4) din Constitutie, precum si prevederile art. 61 alin. (1), in conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
Este astfel neîntemeiată cererea formulată de recurent în cadrul motivelor de recurs prin care acesta a solicitat sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 1 alin. 2 lit. e pct. i și art. 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aceste dispoziții legale fiind deja declarate neconstituționale prin decizii anterioare ale Curții Constituționale, astfel cum s-a arătat mai sus.
Curtea mai constată că drepturile solicitate de reclamanți, respectiv indemnizația lunară de 10% din salariul brut, au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 (grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii), calculata in raport de timpul efectiv lucrat.
Or, în cauză, chiar reclamanții au arătat că nu se încadrează în nici una dintre categoriile de personal auxiliar de specialitate limitativ prevăzute de textul normativ pentru a putea beneficia de indemnizația lunară de 10% din salariul brut.
Chiar Înalta Curte de Casația și Justiție, admițând recursul în interesul legii, prin decizia nr. 24/2008, a statuat că dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Se apreciază că, n materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calității de personal auxiliar de specialitate, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, care sunt diferențiate atât din punctul de vedere al funcției, cât și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, cu incidență în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art. 41 alin. (4) din Constituția României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același fel al muncii, aceleași cerințe și condiții de muncă și aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca reclamații să beneficieze de indemnizația menționată, neexistând nici un temei legal pentru admiterea acțiunii acestora.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312.pr.civ. va fi admis recursul și va fi modificată în parte sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 202/05.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Menține celelalte dispoziții.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 2009.
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran - - - | JUDECĂTOR 2: Marin Covei - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - -că |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/05.10.2009.
fond:
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Marin Covei, Mihaela
