Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5113/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4659/2008
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5113/
Ședința publică din data de 14 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - (fostă - ) prin administratorul judiciar Insolvency Specialists, împotriva sentinței civile nr.1108 din data de 20.02.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ - Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 6304/2007), în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă -, prin administratorul judiciar Insolvency Specialists, fiind reprezentată de apărătorul ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 20 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004, lipsind intimatul-reclamant . Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Se prezintă în ședință publică recurenta-pârâtă prin avocat, care depune la dosar dovezi privind măsura insolveneței, respectiv certificat de grefă ce emană din partea Tribunalului București - Secția a VII-a - Comercială referitor la dosarul nr-, în care s-a pronunțat sentința comercială nr.1786/25.03.2009, din care rezultă faptul că asupra recurentei-pârâte s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 precum și confirmarea mandatului din partea administratorului judiciar.
Recurenta-pârâtă -, prin administratorul judiciar Insolvency Specialists, reprezentată de avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei-pârâte în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză,
Recurenta-pârâtă -, prin administratorul judiciar Insolvency Specialists, reprezentată de avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs concluzionând în sensul admiterii cererii, așa cum a fost formulată și motivată în scris, cu consecința modificării hotărârii judecătorești recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1108 din data de 20.02.2008, pronunțată în dosarul nr- (număr în format vechi 6304/2007), Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - și a obligat-o pe aceasta să-i plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște pe anii 2005 - 2007 și de C pe anii 2004 - 2006, în raport de salariul de
bază mediu pe societate, sume ce se vor actualiza la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003-2006 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzând că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol, "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, articolul 168 aliniatul 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că "pentru anii 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că, "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile salariaților societăți pârâte, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art. 168 alin 1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 aliniatele 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu confirmă susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art. 168 aliniatele 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform articolului 969 cod civil au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
În aceste condiții, înscrisul nu poate susține decât concluzia că prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pentru perioada 2004-2007 nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a constatat că, potrivit art. 168 alin. 1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP SA, și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
Împotriva sus-menționatei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta - B, care a criticat soluția pronunțată de prima instanță, susținând că rezolvările cererii introductive sunt fundamental greșite.
Recurenta-pârâtă consideră că Tribunalul nu a judecat pricina și că la fel au procedat și acele câteva instanțe care au dat rezolvări de respingere (excepție făcând Tribunalul Giurgiu ).
Susține că greșita înțelegere a ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor de tot felul (inclusiv a primelor de sărbători) din dosarele inițiale ale, s-a mutat apoi prin simplă copiere la cauzele.
Arată nu s-a ținut cont de apărarea diferită a, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea uneinovații,astfel că "prima"din element situat în afara salariului de bază, devine componentă în structura sa.
Mai arată că zbaterea apărătorilor de a reliefa prin înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă (în primul rând adrese ale Direcției Politici a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse) ce înseamnă includerea (ca principiu) în salariul de bază a primelor, s-a dovedit a fi un exercițiu inutil.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.299, art.3021și art.303 alin.1 și alin.3041Cod procedură civilă și ale art.80 și art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat judecata recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc.civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenta - (fostă SC - nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar generic dispozițiile art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041Cod procedură civilă Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod proc.civilă.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea reține că, prin acțiunea cu care a investit instanța de fond, intimatul-reclamant, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, a solicitat obligarea - la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și de C pe anii 2004-2007), invocându-se în susținerea acestor pretenții disp. art.168 alin.1 din CCM la nivelul societății în discuție.
Potrivit acestui text: "u ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP - SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC - SA.".
Cuantumul sumei pretinse de intimatul-reclamant este contestat de recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, fiind pretins a fi fost achitat în tranșe, astfel că instanța fondului avea a aprecia supra interpretării clauzei neclare reprezentate de dispozițiile art. 168 alin.2 din contractul colectiv de muncă aferent anilor 2004-2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimatului, precum și a verifica susținerile recurentei pârâte, privind achitarea suplimentelor salariale, administrând proba cu expertiză contabilă în acest sens.
Dacă potrivit dispozițiilor art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 2004-2006 voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora este neîndoielnică, dispozițiile art. 168 alin.2 al acestor contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății acestor drepturi bănești este în mod neîndoielnic neclar.
Având în vedere caracterul echivoc al acestei din urmă clauze contractuale, în vederea verificării apărărilor recurentei pârâte formulat în prezentul conflict de drepturi, instanța fondului avea obligația de a interpreta această clauză în conformitate cu dispozițiile art. 977 și următoarele Cod civil și, subsecvent, pe aceea de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.
În drept, nu suntem pe tărâmulnovației, așa cum, eronat susține recurenta-pârâtă, neregăsindu-se, în speță, ipoteza textului art.1128 pct.1 Cod civil, potrivit căruia:"- debitorul contractează în privința creditorului său o datorie nouă ce se substituie celei vechi, care este stinsă.".
Totodată, Curtea apreciază că Nota asupra precizării asupra situației primelor de Paști și C prevăzute de art.168 al contractului colectiv de muncă al și Hotărârea Comisiei Paritare a înregistrată sub nr.12019/01.04.2008, prin care părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, corespunzătoare anilor 2004-2006 conveniseră că modalitatea de plată a drepturilor bănești cuvenite intimatului a constituit-o, începând cu anul 2003, includerea în salariul de bază a fiecărui salariat a acestor drepturi, este conformă art.9 și art.10 al contractelor colective de muncă, cât și cu anexa 2 pct.4 al acestor contracte și că reprezintă o interpretare convențională a dispozițiilor art.168 alin.2 al contractelor colective de muncă, provenită de la semnatarii contractului și valabile din punct de vedere juridic, deoarece reprezintă explicitarea unei clauze neclare, dată de părțile convenției, iar nu o modificare a contractului colectiv de muncă intervenită ulterior încetării acestui contract.
Fiind vorba de o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art.31 din Legea nr.130/1996 referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta, astfel cum corect a susținut recurenta, o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
În consecință, în condițiile în care pentru verificarea susținerilor recurentei privind stingerea dreptului subiectiv la încasare primelor de Paști și C prin plată este necesară administrarea probei cu expertiză contabilă și cum proba cu expertiză contabilă nu poate fi administrată în faza judecății în recurs (date fiind dispoz. art. 305 Cod proc.civ.), se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea apreciază că, în lipsa administrării unor probe utile, nesocotirea dispozițiilor art.129 alin.(5) cod. pr. civilă, conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, este imposibil a se stabili, doar pe calea unei interpretări propuse unui text îndoielnic din contractul colectiv de muncă, dacă pretențiile reclamantului sunt sau nu sunt justificate.
Din chiar probele administrate în recurs rezultă necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile judiciare, care să stabilească, atât cuantumul sumelor ce s-ar cuveni reclamantului, în raport de prev. art.168 alin.(1) din contractul colectiv de muncă, text în care se face referire la salariul de bază mediu la nivelul "" -, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost acordate sau nu salariaților societății.
Concluziile unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară nu pot fi reținute, oricum, deoarece codul d e procedură civilă consacrăprincipiul nemijlocirii, ceea ce presupune ca toate probele să fie administrate în fața instanței care judecă un anumit dosar.
Față de dispoz. art.305 Cod proc. civilă, proba cu expertiză contabilă judiciară nu poate fi administrată în recurs, astfel că în temeiul art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza a 2-a Cod proc. civilă, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, prilej cu care vor fi analizate și toate susținerile și apărările formulate de părți prin cererea de chemare în judecată și întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intimată " - " (fostă - B) cu sediul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați "- & Asociații",-, etaj. 3,. 7, sect. 1 B - prin administrator judiciar Insolvency Specialists, cu sediul în B,-, - 27, etaj 4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1108 din data 20.02.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr- (număr în format vechi 6304/2007), în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în comuna, sat, jud.
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.07. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red: / tehnored:
2 ex. / 09.09.2009
Jud. fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
