Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5277/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4304/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5277/
Ședința publică din data de 01 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva încheierii din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă SC SA B, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 atașată la fila 9 dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Din oficiu, Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității recursului, conform art.29 din Legea nr.47/1992 republicată, întrucât din conținutul acestui text legal rezultă că sunt suspuse recursului doar încheierile prin care se admit cererile de sesizare a Curții Constituționale, nu și cele prin care s-au admis asemenea cereri, așa cum este și cea recurată în prezenta cauză.
Avocatul intimatei pârâte SC SA B, lasă soluția la aprecierea instanței cu privire la excepția inadmisibilității recursului.
solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA,
Constată că prin încheierea pronunțată în dosarul nr- la data de 27.05.2009 de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă Asigurări Sociale, s-a dispus admiterea cererii pârâtei privind sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003; în temeiul art.29 alin. 5 din Legea nr.47/1992 s-a dispus suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate pentru ca instanța să o admită trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 29 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992, republicată.
Tribunalul a reținut că în cauza de față sunt îndeplinite condițiile cerute de alin. 6 al art. 29 din Legea nr.47/1992.
Tribunalul a reținut faptul că deși Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la neconstituționalitatea aceluiași text de lege și a respins ca fiind inadmisibilă excepția invocată nu îndreptățește instanța să tragă aceleași concluzii.
De fiecare dată când este sesizată cu o excepție de neconstituționalitate instanța apreciază în mod concret dacă este oportună sesizarea Curții Constituționale, neavând atribuții de apreciere a conformității sau neconformității legii sau a textelor lege cu Constituția sau dacă au mai fost soluționate excepții cu privire la același text de lege.
Tribunalul a reținut că unica situația când instanța este îndreptățită să aprecieze în ce privește oportunitatea sesizării Curții Constituționale și când respinge cererea de sesizare este situația în care textul de lege a fost declarat neconstituțional.
Tribunalul a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate legată de competența instanțelor de judecată în materia dreptului muncii, deoarece legiuitorul este în drept să reglementeze competența instanțelor judecătorești și să modifice pe viitor aceste reglementări în funcție de rațiunile pe care le are în vedere, fără ca acestea să aibă semnificația unei aplicări retroactive.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, reclamantul.
În motivarea recursului arată că încheierea pronunțată este dată cu încălcarea legii, solicitând admiterea recursului, repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății.
Astfel, arată recurentul-reclamant că soluția adoptată de către Tribunalul este nelegală și netemeinică întrucât natura juridică a prezentei cauze este de dreptul munci, iar art.284 alin. 2 din Legea nr.53/2003, prevede că cererile în această materie se formulează în fața tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul, reședința sau, după caz, sediul, reclamantul.
De asemenea apreciază recurentul că critica de neconstituționalitate a art. 298 alin.2 ultima liniuță - din Codul Muncii, privește exclusiv împrejurarea că, deși acestea nu pot modifica prevederile legale referitoare la competența teritorială cuprinse în Lega 168/1999, lege specială, totuși excepția de necompetență teritorială invocată în prezenta cauză a primit o soluționare în temeiul prevederilor sale.
La termenul din 01.10.2009, din oficiu, Curtea a invocat în baza art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992 republicată, excepția inadmisibilității recursului, întrucât din conținutul acestui text legal rezultă că sunt supuse recursului doar încheierile prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, nu și cele prin care se admite o asemenea cerere, așa cum este și cea recurată în prezentul proces.
Intimata-pârâtă, prin apărător, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
În baza art. 312 alin. 1 teza a II-a proc. civ. și a art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale:
"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.
(5) Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.
(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Din redactarea ultimului alineat al acestui text, reiese clar că voința legiuitorului a fost aceea de a statua că se poate declara recurs doar împotriva încheierilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că o astfel de încheiere "poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară".
Or, în speța de față nu este vorba despre o atare încheiere, ci de una prin care s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheiere pentru care nu s-a prevăzut nicio cale de atac în Legea nr. 47/1992.
Intenția legiuitorului de a nu permite exercitarea căii de atac a recursului în cazul acestor încheieri se deduce printr-o interpretare "per a contrario" a dispozițiilor art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992.
În aceste condiții, recursul declarat de reclamantul-recurent apare ca fiind inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, împotriva încheierii pronunțată în ședința publică din 27.05.2009 în dosarul civil nr- al Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 01.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Tehnored:
2 ex./16.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
