Drepturi salariale (banesti). Decizia 5278/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5287/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5278/
Ședința publică din data de 01 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă de SC SA prin, împotriva sentinței civile nr.849 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004 atașată la fila 26 dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei pârâte SC SA B, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, în principal modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, iar în subsidiar casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.849/30.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA, prin lichidator și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturi salariale reprezentând suplimentări pentru sărbătorile de Paște și de C astfel: C 2004-596 lei, Paști 2005-581 lei, C 2005-694 lei, Paști 2006-834 lei, C 2006-849 lei, Paști 2007-892 lei, sume actualizate în raport de indicii de inflație de la data scadenței la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.409/30.01.2008, Tribunalul Teleorman - Secția a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA B și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite și neachitate cu ocazia sărbătorilor de Paști pe anii 2005,2006 și 2007 și de C pe anii 2004, 2005 și 2006 calculate în raport de salariul de bază mediu pe unitate, actualizate cu indicele de inflație pe perioada menționată.
Împotriva sentinței civile mai sus menționată a declarat recurs pârâta SC SA B (fostă SC SA) criticând sentința civilă pronunțată în cauză pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.3628/29.09.2008 Curtea de Apel București - secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA Bac asat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând că în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile care să stabilească cuantumul sumelor cuvenite reclamantului în raport de prevederile art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă și să verifice împrejurarea susținută de recurentă în sensul că aceste sume au fost incluse în salariu fiind astfel achitate foștilor salariați.
Cauza a fost primită spre rejudecare la Tribunalul Teleorman - secția la 3.02.2009 și a fost înregistrată sub nr-.
În cauză, pe lângă proba cu înscrisuri, față de considerentele deciziei Curții de Apel București, pentru a se verifica susținerile pârâtei potrivit cărora drepturile reclamantului la acordarea drepturilor primelor de Paști și C nu existau, a fost administrată proba cu expertiză contabilă având ca obiective să precizeze dacă suplimentările salariale solicitate de reclamant au fost sau nu achitate și să stabilească, în raport de dispozițiile art.168 al.1 CCM, cuantumul acestora.
Pârâta SC SA a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006. A depus la dosar înscrisuri din care rezultă că prin sentința comercială nr.1786/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a -a comercială s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 asupra SC SA, cerere respinsă de instanță la termenul din 27.04.2009 pentru considerentele menționate la acel termen.
Pârâta SC SA a depus la dosar nota privind cuantumul salariului de bază mediu pe unitate astfel că față de proba cu expertiza contabilă încuviințată în cauză, tribunalul a revenit asupra acesteia apreciind că în raport de înscrisurile aflate la dosar cauza poate fi soluționată.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond constatat acțiunea promovată de reclamant întemeiată, însă numai în parte, pentru considerentele ce se vor expune:
Articolul art.168 al.1 din Contractul colectiv de Muncă la nivelul societății pentru anii 2003- 2007 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzându-se că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol,cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art.168 al.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariu de bază al fiecărui reclamant.
Din cele expuse, a apreciat tribunalul că, drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut în art.168 al. 1
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare s-a statuat că începând cu anul 2003, prevederile art.168 al.1 au rămas fără obiect, deoarece primele nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamant i-ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 al.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu putea fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art.969 Cod civil, putere de lege între părțile contractante.
Ca atare, acestea trebuiau să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
În consecință, faptul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu de bază al reclamantului, nu este de natură a susține apărarea pârâtei, care nu a dovedit că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază și după anul 2003 deși sarcina probei îi revenea conform art.287 Codul Muncii și cum în absența statelor de plată nu s-a putut aprecia dacă creșterea salarială din perioada 2004-2007 fost determinată de majorarea salariilor de bază reașezate sau din considerentul că suplimentările salariale au fost acordate, tribunalul a constatat acțiunea întemeiată însă numai în parte, întrucât cuantumul suplimentărilor salariale se raportează la salariul de bază mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamant.
La stabilirea cuantumului drepturilor bănești cuvenite reclamantului a fost avută în vedere adresa prin care pârâta a comunicat instanței cuantumurile suplimentărilor salariale pentru fiecare de Paști și C din perioada 2004-2007 și faptul că aceste cuantumuri nu au fost contestate de reclamant.
Față de considerentele ce preced, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului drepturi salariale reprezentând suplimentări pentru sărbătorile de paști și de C astfel: C 2004 = 596 lei, Paști 2005 = 581 lei, C 2005 = 694 lei, Paști 2006 = 834 lei, C 2006 = 849 lei, Paști 2007 = 892 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicii de inflație de la data scadenței la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA, prin lichidator - Insolvency Specialists, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a actului juridic de dispoziție, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că prima instanță a nesocotit apărarea recurentei în sensul inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de sărbători în salariul de bază, după ce în anul 2003, părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat. Pentru a demonstra justețea raționamentului său logico-juridic, recurenta indică texte analoage și similare art.168 din Contractul colectiv de muncă, respectiv art.176 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.288/2/05.02.2006 și art.41 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.2895/21/29.12.2006. Apreciază totodată că prima instanță nu a ținut cont de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, de dispozițiile Codului civil și face referire, de asemenea, la practica judiciară în domeniu, în sensul celor susținute în recursul declarat.
Recurenta arată, de asemenea, că tribunalul a nesocotit art.36 din Legea nr.85/2006 modificată și completată privind procedura insolvenței.
Astfel, deși a anexat la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare ce atestă că societatea recurentă se află în procedura insolvenței, prima instanță a nesocotit acest aspect, procedând la judecata în fond a cauzei și nu la suspendarea judecății, impusă de dispozițiile sus menționate, îngreunând astfel finalizarea tabelului creanțelor.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept materiale incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Recursul vizează motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, susținându-se greșita interpretare a actului juridic dedus judecății și totodată greșita aplicare a dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Potrivit acestui text de lege, de la data deschiderii procedurii insolvenței (aspect atestat de altfel de conținutul certificatului de grefă emis în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - depus la instanța de fond), se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Contrar susținerii tribunalului, Curtea consideră că această dispoziție este aplicabilă cauzei promovate de intimatul-reclamant, deoarece tinde tocmai la realizarea unei creanțe împotriva debitorului său - angajator, constând în drepturi salariale neacordate și nicidecum la valorificarea creanței sale constatate prin hotărâri susceptibile de executare. O astfel de interpretare este restrictivă față de conținutul textului de lege și, în plus, nu ține seama de regulile procedurii insolvenței.
Conform definiției dată de art.3 din Legea nr.85/2006, creditor este persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului (salariații debitorului având calitate de creditori, fără a depune personal declarații de creanță), iar debitor este persoana fizică sau juridică de drept privat, societate comercială, al cărei patrimoniu este în stare de insolvență.
Așadar, în procedura insolvenței titularul unui drept de creanță asupra averii debitorului este persoana care deține împotriva acestuia o creanță certă, lichidă și exigibilă și care, pentru realizarea acesteia are posibilitatea înscrierii la masa credală, în tabelul definitiv de creanțe, nemaiavând însă deschisă acțiunea de drept comun în instanța de judecată, ci numai în procedura specială a insolvenței.
Drept urmare, nelegal a dispus prima instanță și cu interpretarea greșită a legii, în speță a art.36 din Legea nr.85/2006 completată și modificată, judecata în fond a pricinii, deși suspendarea cauzei se impunea potrivit acestui text de lege.
Cum, suspendarea cauzei nu poate opera însă direct în calea de atac a recursului, întrucât s-ar suprima părții interesate, în speță intimatului-reclamant beneficiul unui grad de jurisdicție, în acest sens fiind de altfel și dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost completată și modificată prin Legea nr.277/2009, Curtea în baza art.312 alin.5 Cod pr.civilă va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța de retrimitere va aplica dispozițiile art.85/2006 completată și modificată cu respectarea regulilor impuse de procedura insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă de SC SA prin, împotriva sentinței civile nr.849 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./20.10.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
