Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5282/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5282
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 3826/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ și intimații reclamanți, având ca obiect " drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 3826 de la 09 iunie 2008 respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de pârâtul Ministerul Justiției.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Gorj.
A obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul de vechime pentru perioada 01.11.2000-01.09.2003, astfel: -19568, 1581 lei, 19945 lei, 18689 lei, 1578 lei, 219 lei, sume nete ce au fost actualizate la data efectuării expertizei vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă ale reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de pârâtul Ministerul Justiției, aceasta a fost respinsă având in vedere ca pretențiile reclamanților se întemeiază pe un serviciu deja prestat ce constituie bunuri in sensul practicii CEDO a căror proprietate conferă reclamanților dreptul de a nu fi lipsit de ele in mod nejustificat din perspective art.44 din Constituție coroborat cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Astfel ca, reținerea prescripției ar echivala cu nesocotirea prevederilor constituționale si cele ale reglementarilor internaționale asumate de statul R si care determina inaplicabilitatea prevederilor art.1 si 3 din Decretul nr.76/1958.
Reclamanții au beneficiat în baza art.33 din Legea nr.50/1996, integral și procentual de sporul de vechime în muncă.
Prin sentinta civila nr.65/11.01.2007 a Tribunalului Gorj Sectia Conflicte de munca si Asigurari Sociale, le-au fost recunoscute drepturile salariale constand in sporul de vechime pentru perioada 30.08.2003-30.08.2006, sentinta irevocabila prin respingerea recursului.
În raport de definiția discriminării directe dată de Directiva 2000/EC/1943 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/1978 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, care analizează tratamentul diferențiat din prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare, instanța apreciază că situația categoriei profesionale a magistraților cu privire la neacordarea sporului de vechime trebuie analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale aflate într-o situație comparabilă.
Instanța a mai reținut că existența discriminării a existat pe perioada în litigiu și în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv între magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție și celelalte categorii de magistrați.
Astfel, în Titlul III art.73 alin.3 din Legea nr.303/2004 privind Statutul magistraților, se menționează în mod expres că " salarizarea judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție se stabilește prin Legea privind indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică",iar în anexa 2/2 a Legii nr.154/1998 actualizată, erau prevăzute și indemnizațiile judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dispozițiile art.24 alin.3 din Legea nr.154/1998 prevedeau în mod expres că " dispozițiile legale referitoare la alte drepturi salariale, cum sunt .sporul de vechime în muncă etc.rămân în vigoare ".
Această reglementare demonstrează că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au beneficiat pe toată perioada în litigiu, până la intrarea în vigoare a nr.OUG27/2006 de spor de vechime în muncă, fapt ce înlătură apărarea intimatei privind neaplicarea prevederilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevede că " diferența de tratament devine discriminare, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă ".
Chiar după adoptarea nr.OUG27/2006, instanța a constatat existența discriminării intre categoria sociala a magistraților Înaltei Curți de Casație si Justiție si celelalte categorii de magistrați.
Astfel, art.41 lit. b din nr.OUG27/2006 prevede abrogarea unor reglementari din Legea nr.56/1996 privind salarizarea magistraților Înaltei Curți de Casație și Justiție si a altor drepturi fără a specifica expres dispozițiile abrogate.
Verificând starea actuala a acestui act normativ, ca urmare a abrogărilor anterioare, rezulta ca prevederile art. 10 privind sporul de vechime in munca, art.14 si 15 privind sporul pentru condiții grele si sporul pentru ore suplimentare, precum si alte prevederi nu au fost abrogate, urmând a fi aplicate in continuare.
Discriminarea anterioară între cele două categorii de magistrați, privind acordarea sporului de vechime în muncă nu s-a bazat pe o justificare rezonabilă și obiectivă, așa cum prevede art.14 din CEDO.
Sporul de vechime, ca un drept corelativ dreptului la muncă are un caracter permanent și obligatoriu și are drept scop stimularea salariatului și recunoașterea vechimii în muncă desfășurată de acesta, neexistând nici un motiv pentru instituirea unui tratament diferențiat între diverse categorii sociale în raport cu complexitatea, felul și importanța muncii depuse.
Tratamentul diferențiat se reflecta, in special, asupra persoanelor care au desfășurat activități si alte domenii anterior intrării in magistratura, respectiv consilierii juridici, avocați, notari, economiști, cadre didactice, etc, fără ca aceasta perioada sa poată fi valorificata, neputând fi vorba de o asimilare a sporului de vechime in munca cu sporul de fidelitate acordat in baza nr.OUG27/2006.
Pârâtul Tribunalul Gorja fost obligat să efectueze mențiunile necesare în carnetele de muncă ale reclamanților, privind evidențierea acordării sporului procentual de vechime în muncă în procentele prevăzute de art.33 din Legea nr.50/1996 modificată pentru perioada 01.11.2000-04.03.2002.
Neevidențierea procentului privind sporul de vechime în muncă, care să se calculeze la indemnizația de încadrare brută lunară și care are un caracter permanent, ar afecta în mod substanțial cuantumul indemnizației brute lunare, care urmează să fie avută în vedere la calculul drepturilor de pensie cuvenite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal Ministerul Justiției și Ministerul economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului său, Ministerul Justiției a arătat că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale restante, în cauza de față fiind incidente dispoz. art. 12 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
De asemenea, potrivit art. 283 Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Termenul de prescripție a început să curgă pentru fiecare prestație din momentul plății lunare a indemnizației de încadrare.
În drept recurentul și-a întemeiat cererea pe dispoz. art. 304 pct.9 Cod pr.civilă raportat la art. 312 alin.3 teza finală Cod pr.civilă.
Ministerul economiei și Finanțelor a arătat în motivarea recursului că MEF nu trebui confundat cu Statul român și nici cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea procedurii reglementate de 21-27 din Legea finanțelor publice nr.72/1996, respectiv art.26 -31 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispoz.art. 3041Cod pr.civilă.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod pr.civilă Curtea a reținut următoarele:
Intimații - reclamanți au calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Gorj și au solicitat sporul de vechime pe perioada 01.11.2000-01.09.2003.
Potrivit articolului 283 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Analiza datei nașterii dreptului la acțiune din perspectiva susținerilor reclamanților implică luarea în considerare a următoarelor argumente în fapt și în drept.
Dreptul la acțiune se naște în momentul în care cel ce și-a văzut diminuat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba - în speță, diminuarea salariului - cât și pe cel care răspunde de ea.
În aceste condiții, instanța apreciază că dreptul material la acțiune al reclamanților s-a născut la data publicării OG nr. 83/2000, întrucât data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și a momentului în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să o cunoască, coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost introdus, la art.33 din această lege, un nou alineat, devenit alin.3, cu următorul conținut: prevederile alin.1 și 2 - referitoare la sporul de vechime - nu sunt aplicabile magistraților.
Instanța constată că în cauză nu a operat suspendarea cursului prescripției pe perioada intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și până la data de 07.05.2007, întrucât, pe de o parte drepturile bănești salariale, prin natura lor și a raportului juridic obligațional - raport de muncă-nu pot fi afectate de condiție care este un eveniment viitor și nesigur că se va produce și de care depinde însăși existența raportului juridic.
Pe de altă parte, decizia pronunțată de la data de 07.05.2007, nu reprezintă evenimentul viitor și nesigur că se va produce de îndeplinirea căruia să depindă nașterea raportului juridic obligațional, iar caracterul obligatoriu conferit de art. 329 alin. 3.pr.civ. cu referire la dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța supremă are în vedere soluțiile viitoare ce se vor pronunța de instanțe în spețe similare.
Față de considerentele arătate mai sus Curtea apreciază întemeiat astfel că îl va admite.
În ceea ce privește recursul formulat de MEF Curtea reține că și acesta este fondat, întrucât această instituție are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale însă pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, proiect pe care este obligat să îl depună la Guvern, care după ce și-a însușit acest proiect îl va supune spre aprobare Parlamentului și nicidecum nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate sau să plătească în mod direct aceste sume.
Totodată se reține faptul că între acest recurent și intimații - reclamanți nu există un raport juridic de muncă în baza căruia recurentul să poată fi obligat la plata drepturilor salariale către reclamanți.
Față de considerentele de fapt și drept arătate mai sus, Curtea în baza art. 312 Cod pr.civilă va admite recursurile, va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 3826/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ și intimații reclamanți,.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 2: Doina Vișan - - | JUDECĂTOR 3: Marin Panduru - - |
Grefier, - - |
28.10.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marin Panduru
