Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.538
Ședința publică din data de 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.39 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, -, toți cu domiciliul ales în Râmnicu S,-, județul B - la sediul Judecătoriei Râmnicu Sărat, intimații - pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Buzău, cu sediul în B, dul - -, nr.8, județul B, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții, și - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Buzău, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna 01.02.2007 la zi, precum și în continuare, actualizarea acestor sume cu indicele de inflație până la data plății efective și obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, obligarea pârâtului Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor încasate.
Reclamanții au motivat că prin Legea nr.50/1996 republicată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit prin art.47 că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aceste sume fiind atribuite cu titlu de spor salarial calculat separat de celelalte drepturi salariale ale magistraților.
Ca urmare a apariției OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în calculul indemnizației lunare primite de către magistrați, nu s-a mai avut în vedere sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, justificarea înlăturării acestui spor reprezentând-o art.50 din OUG 177/2002, articol în care se menționa că la data intrării în vigoare a OUG 177/2002 "se abrogă art.1/1 din Legea 50/1996 precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților".
În toată perioadă de timp ce a urmat datei de 01.01.2003 - intrarea în vigoare a OUG 177/2002 și până în prezent, magistrații nu au primit sporul lunar de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, în condițiile în care nici acest text de lege și nici Legea 50/1996 nu fuseseră abrogate în mod implicit.
Ulterior, prin OUG 27/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea 45/2007, în art.41 s-a menționat abrogarea integrală a OUG 177/2002 precum și a prevederilor "referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție ale magistraților asistenți cuprinse în Legea 50/1996", fără a se face din nou nici o referire despre sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut în art.47 din Legea 50/2006, în sensul abrogării acestui text normativ.
Reclamanții consideră că textul art.47 din Legea 50/1996 a continuat să rămână în vigoare în toată această perioadă de timp aducând ca argument în favoarea acestei idei dispozițiile din dreptul muncii conform cărora drepturile salariale câștigate nu pot fi anulate decât în mod expres și printr-un text de lege cu o valoare de cel puțin egală cu cea a textului de lege prin care au fost acordate.
OUG nr.177/2002 nu putea înlătura aceste sporuri salariale edictate prin Legea 50/1996 fără o prevedere expresă și care să trimită exact la dispozițiile art.47 din Legea 50/1996, însăși formularea art.50 din OUG 177/2002 care vorbește doar de o parte din Legea 50/1996 și nu de abrogarea legii în integralitatea ei conduc la această interpretare.
În susținerea acțiunii reclamanții au depus la dosar sentințe judecătorești pronunțate de instanțe privind plata sporului de 50%.
Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice- prin mandatara Direcția Generală Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.39 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții,
, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Buzău, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând spor de stres și suprasolicitare de 50% calculat la salariul brut lunar începând cu 01.02.2007 la zi, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata acestui drept pe viitor și a fost obligată pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția invocată de pârâta Ministerul Finanțelor Publice privind lipsa calității procesuale pasive, că este întemeiată, având în vedere că nu există nici un raport de muncă între reclamanți și această pârâtă iar aceasta din urmă nu are nici o obligație de plată a drepturilor salariale ce ar decurge din lege.
Ministerul Finanțelor Publice nu are decât răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și la rândul lui este ordonator principal de credite ca și Ministerul Justiției pentru proprii angajați.
Cât privește pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că potrivit art.47 din Legea 50/1996 republicată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1995, art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție " Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare,în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".
Ori, prin art.1 pct.Q 1 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții din Legea 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conform art.1 pct.Q 3 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe pentru " Abrogarea art.3 alin.3 pct.B lit.d din Decretul 247/1997".
Față de cele reținute anterior, întrucât abrogarea realizată prin OG 83/2000 este nelegală și, în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres,
tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev.în art.47 din Legea 50/1996 până la data intrării în vigoare a OG nr.8/2000 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul unor alte unități din sistemul justiției.
Așa fiind, instanța de fond admis în parte acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declara recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o ca netemeinică și nelegală, aratând, în esență, că pretențiile reclamanților nu au nici o bază legală, OUG nr.27/2006 neprevăzând sporul de risc și suprasolicitare psihică, dispozițiile legale prin care acest spor fusese prevăzut fiind abrogate.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamanților, aceaștia beneficiind de sporul de 50% pe întreaga perioadă stabilită în sentință.
Față de aceste considerente, curtea văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de Ministerul Justiției ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.39 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, -, toți cu domiciliul ales în Râmnicu S,-, județul B - la sediul Judecătoriei Râmnicu Sărat, intimații - pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Buzău, cu sediul în B, dul - -, nr.8, județul B, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.04.2009
dosar fond - - Tribunalul Buzău
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
