Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5588/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5588
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin Vicepreședinte Instanță
- - --Președinte Secție
-- -- Judecător
Grefier-
XXX
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenii pârâți PENITENCIARUL TG J, MINISTERUL JUSTIȚIEI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 3706/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Prin sentința nr. 3706/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de intimatii Ministerul Justitiei si Penitenciarul Tg-
S-a admis acțiunea formulată de petentul împotriva intimaților Ministerul Justitiei, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Administratia Nationala a Penitenciarelor si Penitenciarul d e Maxima Siguranta Tg-
S-a dispus obligarea intimaților la plata către petent a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.11.2000-04.03.2002, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenul a indeplinit funcția de director al Penitenciarului Tg-J în perioada 01.11.2000-04.03.2002 a fost salarizat în baza Legii nr.50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG83/2000 și nr.OUG177/2002, primind drepturile salariale de la acesti intimati, acestia avand calitatea de ordonatori de credite secundar, respectiv tertiar.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de intimatii Ministerul Justitiei, Penitenciarul Tg-J, aceasta a fost respinsa avand in vedere ca pretentiile petentului se intemeiaza pe un serviciu deja prestat ce constituie bunuri in sensul practicii CEDO a caror proprietate confera petentului dreptul de a nu fi lipsit de ele in mod nejustificat din perspective art.44 din Constitutie coroborat cu art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Astfel ca, retinerea prescriptiei ar echivala cu nesocotirea prevederilor constitutionale si cele ale reglementarilor internationale asumate de de statul R si care determina inaplicabilitatea prevederilor art.1 si 3 din Decretul nr.76/1958.
În raport de definiția discriminării directe dată de Directiva 2000/EC/1943 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/1978 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, care analizează tratamentul diferențiat din prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare, instanța apreciază că situația categoriei profesionale a magistraților cu privire la neacordarea sporului de vechime trebuie analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale aflate într-o situație comparabilă.
Instanța a mai reținut că existența discriminării a existat pe perioada în litigiu și în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv între magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție și celelalte categorii de magistrați.
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.e din Constituția României.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, s-a reținut că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct.B lit.d din Decretul nr.247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 a fost nelegală, tribunalul apreciază că pretențiile petentului sunt întemeiate.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamant, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul a reținut că art.I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Mai mult decat atat, avand in vedere Decizia nr.21 din 10.03.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care a fosta dmis recursul in interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de langa Inalta C de Casatie si Justitie, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salariul si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti republicata si a constatat ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si dupa intrarea in vigoare a nr.OG 83/2000 aprobata prin Legea nr. 33/2001.
Despăgubirile cuvenite petentului trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
Curtea de APEL CRAIOVA prin Încheierea din data de 27 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva sentinței Tribunalului au declarat recurs pârâții PENITENCIARUL TG J, MINISTERUL JUSTIȚIEI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul declarat de penitenciarul TG. J se arată:
La pct. 1 din motive se arată că dreptul la acțiune este prescris, în raport de perioada solicitată de reclamanți a li se acorda drepturile solicitate.
La pct.2 din motive se arată că acest recurent nu are calitate procesuală pasivă, aducându-se următoarea motivație:
Faptul că salariul și celelalte drepturi ale reclamantului au fost stabilite de către Ministerul Justiției prin însuși ordinul de detașare, iar modificarea salariului și a celorlalte drepturi a urmat aceeași procedură, respectiv s-au făcut prin ordine ale Ministrului Justiției, detașarea nu se poate efectua de la un alt angajator, inclusiv o filială.
Nu este însă legală detașarea efectuată la o subunitate fără personalitate juridică.
În speță detașarea a fost făcută la DGP actuala Administrație Națională a penitenciarelor.
Având în vedere cele expuse, solicită să se constate faptul că penitenciarul TG. J nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Acest penitenciar a dobândit personalitate juridică abia în anul 2004.
Împrejurarea că penitenciarul TG. J avea calitatea de ordonator terțiar de credite nu implică și nici nu atrage faptul de avea personalitate juridică.
Pe fond, apreciază că este evident că voința legiuitorului exprimată în cuprinsul OG 83/2000 a fost în sensul abrogării textului de lege prin care magistraților și personalului auxiliar din instanțe și parchete de a li se acorda un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din venitul brut lunar.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.
În recursul promovat de DGFP G se invocă în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent, arătând că are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale, însă pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, proiect pe care este obligat să-l depună la Guvern, care după ce și l-a însușit îl va propune spre aprobare Parlamentului și nicidecum nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate sau să plătească în mod direct sumele solicitate.
Sumele respective pot fi cerute exclusiv de către ordonatorul principal de credite prin inițierea unei proceduri de rectificare bugetară, respectiv de către Ministerul Justiției.
În recursul promovat de Ministerul Justiției se arată:
În primul rând consideră că, greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasivă invocată de acest recurent.
Astfel, Ministerul Justiției ca ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru ANP, iar potrivit art.21 al.2 din legea 500/2002, această instituție ca ordonator secundar de credite repartizează creditele pentru bugetul propriu și bugetele instituțiilor publice subordonate ai căror conducători sunt ordonatorii terțiari de credite în raport cu sarcinile acestora conform legii.
Astfel fiind, între reclamanți și Ministerul Justiției neexistând nici un raport juridic de natură salarială pe perioada detașării în cadrul Penitenciarului cu regim de maximă siguranță Tg.J, acest recurent nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Drepturile care se acordă pe timpul detașării se suportă de instituția în care persoana în cauză își desfășoară activitatea.
În al doilea rând solicită să se constate că în mod greșit instanța a respins excepția dreptului material la acțiune invocată de
Concret termenul de prescripție a început să curgă pentru fiecare prestație din momentul plății lunare a indemnizației de încadrare, astfel că, în speță dreptul la acțiune este prescris pentru perioada 01.11.2003-04.03.2002.
Drepturile de creanță sunt prescriptibile indiferent de izvorul lor concret, fiind supuse prescripției extinctive conform Decr. 167/1958, iar termenul de prescripție este de 3 ani.
Recursurile sunt fondate.
Observându-se acțiunea dedusă judecății prin care reclamantul a chemat în judecată PENITENCIARUL TG J, MINISTERUL JUSTIȚIEI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la plata sumelor reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare pentru perioada 01.11.2000-04.03.2002 sume care să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, se apreciază că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris în raport de dispoz. art. 12 din Decr. 167/1958 conform căruia, în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la acest prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
Fiind vorba de prestații periodice pentru fiecare dintre acestea a curs un termen distinct de prescripție, astfel că pretențiile intimatului-reclamant pentru perioada anterioară termenului de prescripție de 3 ani prev. de art.283 lit.c din Codul muncii sunt prescrise.
În consecință, în baza art.304 pct.9 C:pr.civilă rap. la art. 312 al.1 pr.civilă se vor admite recursurile, modificându-se sentința în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca fiind respinsă pentru perioada 01.11.2000-04.03.2002 reprezentând diferențe de drepturi salariale cut itlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 al.1 pr.civilă rap. la art.304 pct.9 pr.civilă se vor admite recursurile, se va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenii pârâți PENITENCIARUL TG J, MINISTERUL JUSTIȚIEI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 3706/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și reclamantul.
Modifică sentința de mai sus, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.3/04.11.2009
/ și
Președinte:Mihaela Cotora Dorina StoichinJudecători:Mihaela Cotora Dorina Stoichin, Ioana Bodri
