Pretentii civile. Speta. Decizia 5589/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5589
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin Vicepreședinte Instanță
- - --Președinte Secție
-- -- JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
Grefier-
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 1588/19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți GUVERNUL ROMÂNIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimații reclamanți, A, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează recursul este declarat și motivat în termenul legal.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față
Prin cererea formulată la 07.12.2007, reclamanții, A, au chemat în judecată pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTRERUL FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCIMINĂRII, pentru a fi obligați la acordarea creșterilor salariale reglementate de OG nr.10/2007, respectiv cu 5 % începând cu 01 ianuarie 2007 față de decembrie 2006, cu 2 % începând cu 1 aprilie 2007 față de martie 2007 și cu 11 % începând cu 1 octombrie 2007 față de septembrie 2007.
S-a solicitat să fie citat CNCD, pentru opozabilitate și pentru a-și exprima punctul de vedere.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin Ordonanțele de Guvern nr.6/2007, 10/2007 și 11 /2007 s-au stabilit creșteri salariale reprezentând majorarea valorii de referință sectorială, fiind excluși de la această majorare atât magistrații cât și personalul auxiliar din care fac parte reclamanții, producându-se astfel o discriminare evidentă față de ceilalți salariați din sectorul bugetar.
Pârâtul chemat în garanție prin Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție a acestui minister, întrucât nu s-a arătat în acțiune motivul și pretențiile față de MEF, care de altfel nu are calitate de ordonator de credite în raport cu reclamanții și nici raporturi de muncă cu aceștia.
A formulat întâmpinare și Ministerul Justiției, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât aceste drepturi nu au fost prevăzute de lege, nefiind posibilă acordarea acestor drepturi de instanțe deoarece ar fi încălcate prev.art.1 alin.4 din Constituția României care instituie principiul separației puterilor în stat.
Consideră că nici capătul de cerere privind reactualizarea sumelor nu este întemeiat, deoarece potrivit art.1088 Cod civil, se poate cere numai dobânda legală, dar numai începând cu ziua înregistrării cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 1588 de la 19.03.2008, Tribunalul Dolj, a admis cererea formulată de reclamanții, -, -, -, a, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării
A Admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei Și Finanțelor
A obligat pe pârâții Ministerul d e Justiție și Curtea de APEL CRAIOVA în favoarea reclamanților la stabilirea și calcularea indemnizațiilor de încadrarea, prin aplicarea la valoarea sectorială a indexărilor prev de art. 1 din og nr. 10/2007
A obligat pârâții să actualizeze diferențele de drepturi bănești ca urmare a indexărilor prevăzute de art. 1 din OG nr. 10/2007 cu indicele de devalorizare a monedei naționale de la data când trebuia achitată fiecare sumă în parte și până la data plății efective a acestora.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, raport la modalitatea de salarizare există o evidentă discriminare între categoria personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și categoria funcționarilor publici.
Această discriminare derivă din adoptarea unor acte normative care au stabilit etapele și procentele de majorare salarială în cursul anului 2007 pentru toate categoriile de personal contractual și pentru categoriile de funcționari publici, fiind exclus tacit personalul instanțelor judecătorești.
Având în vedere aceste circumstanțe, instanța a considerat că existența unei diferențe de tratament, apare ca discriminatorie atunci când se introduc pe cale legislativă, distinctiv între situații analoage și comparabile fără a exista o justificare rezonabilă și obiectivă.
Remunerarea fiecărei categorii profesionale se realizează în funcție de importanța și natura muncii, însă protecția salarială datorată oscilațiilor monedei naționale trebuie realizată, în aceeași măsură pentru toate categoriile profesionale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților criticând soluția instanței pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut în principal lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților cu motivarea că acesta nu deține atribuții în domeniul stabilirii politicii salariale și cu atât mai puțin în domeniul corelării creșterilor salariale solicitate de intimații reclamanți.
Pe fond, recurentul a arătat că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești a beneficiat, prin legea sa specială de salarizare de majorări salariale în cote procentuale identice cu cele reglementate în OG 10/2007 pentru personalul contractual și funcționarii publici, astfel încât nu se poate vorbi de o discriminare în privința consecințelor deprecierii monedei naționale.
Un ultim motiv de recurs vizează efectele deciziilor Curții Constituționale care au statuat în mod constant, în cursul anului 2008, faptul că instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât dacă s-ar recunoaște astfel de atribuții s-ar încălca principiul separației puterilor de stat.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, aceasta nu poate fi reținută în speță deoarece Ministerul Justiției și Libertăților a fost chemat în judecată nu în virtutea competențelor sale în domeniul politicii salariale, ci în calitatea sa de ordonator principal de credite cu atribuții în asigurarea fondurilor bănești pentru plata drepturilor salariale.
Cât privește fondul litigiului așa cum rezultă din prevederile OG 8/2007 aprobată prin Legea 247/2007, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești a beneficiat de aceleași creșteri salariale, în aceleași perioade ale anului 2007, ca și personalul salarizat prin OG 10/2007, astfel încât nu se poate discuta de o discriminare pe tărâm salarial, ca urmare a acoperirii deprecierii monedei naționale, între diferitele categorii de personal bugetar.
Creșterile salariale s-au acordat deopotrivă acestor categorii, fie prin legile speciale de salarizare fie prin acte normative comune personalului contractual și funcționarilor publici.
Scopul acestor reglementări a fost acela de a se asigura protecția acestor categorii, datorită devalorizării în timp a monedei naționale, prin indexarea periodică a valorii sectoriale, în procente stabilite, astfel încât să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
În contextul speței, trebuie avută în vedere, ca valoare de principiu, jurisprudența recentă a Curții Constituționale a României, conform căruia instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin urmare, chiar dacă aceste creșteri salariale corespunzătoare deprecierii monedei naționale nu s-ar fi prevăzut și pentru personalul auxiliar de specialitate, prin lege specială distinctă, instanța judecătorească nu are competența de a restabili egalitatea unui tratament juridic pentru toate categoriile de personal bugetar (decizia Curții Constituționale a României nr. 1325/04.12.2008).
Așa fiind, în conformitate cu art. 312 cod procedură civilă, Curtea ca admite recursul, va modifica sentința și va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 1588/19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți GUVERNUL ROMÂNIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimații reclamanți, A, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința civilă nr. 1588/19.03.2008, respinge acțiunea formulată de reclamanți, A,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. Red. 2 ex.
29.10.2009
Jud. /
Președinte:Mihaela Cotora Dorina StoichinJudecători:Mihaela Cotora Dorina Stoichin, Ioana Bodri
