Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 56
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC S EL.RO SRL - prin administrator, cu sediul în B, sector 4, B-dul. - -, nr. 18,. 7,. 5, parter, împotriva sentinței nr. 1024 din 01 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru pârâta recurentă și reclamantul intimat, asistat de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pârâta a depus prin serviciul arhivă copia statelor de plată și a fișelor de post pentru cei 8 conducători auto menționați pe statele de plată.
Instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentă, precizează că din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamantul nu a făcut dovada prestațiilor în condițiile prevederilor unui contract de muncă, acesta efectuând curse sporadice. Vizele aplicate pe pașaportul reclamantului nu demonstrează că acesta ar fi prestat servicii pentru firmă. Legitimația eliberată reclamantului era pentru a putea circula cu autocarele firmei fără a achita costul biletului de călătorie, întrucât acesta era în căutarea unui loc de muncă, aspecte confirmate prin declarațiile martorilor audiați. Deosebit de aceasta, a mai arătat că nu s-a dovedit că s-ar fi negociat salariul la suma de 400 Euro, din fișele postului și a statelor de plată rezultând că salariul unui angajat a fost de 330 lei pentru lunile ianuarie - aprilie 2006 și de 370 lei pentru lunile mai - octombrie 2006. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamant, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru reclamantul intimat, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată conform chitanței. Precizează că instanța de fond a făcut o analiză completă a fiecărui capăt de cerere, raportându-se la raportul juridic dedus judecății, raportul juridic în discuție fiind de dreptul muncii și având ca izvor contractul individual de muncă. Prestațiile efectuate de reclamant au avut caracter periodic, astfel cum rezultă din declarațiile martorului și din adresa emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în care se specifică că reclamantul a trecut frontiera de stat a României de 121 de ori în calitate de șofer sau membru echipaj pe mașinile aflate în proprietatea pârâtei. Mai arată că unitatea era obligată să plătească șoferilor diurnă, din declarația martorului rezultând că aceasta se ridica la 120 Euro/cursă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani, înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC " S" EL RO SRL B, solicitând obligarea acesteia la:
1. întocmirea formelor legale de angajare pentru perioada în care a prestat activitate (încheierea contractului individual de muncă conform prevederilor Codului muncii și a celorlalte reglementări legale în vigoare);
2. acordarea salariului corespunzător pregătirii sale profesionale și a serviciului prestat în perioada iunie 2005 - octombrie 2006;
3. acordarea celorlalte sporuri și drepturi ce i se cuvin în calitate de conducător auto pe tipul mașinii pe care a funcționat pe traseele menționate, inclusiv a sporului de noapte cât și grupei de muncă;
4. virarea CAS-ului corespunzător grupei a II-a de muncă, aceasta fiind-i necesar la data când va îndeplini condițiile de pensionare;
5. acordarea indemnizației pentru concediul de odihnă cuvenită pentru perioada de timp lucrată;
6. Înscrierea în carnetul de muncă la poziția 56 a perioadei de timp lucrate în cadrul societății pârâte, respectiv iunie 2005 - octombrie 2006.
În motivarea cererii, reclamantul arătat că în perioada iunie 2005 - octombrie 2006 a prestat activitate pentru societatea pârâtă, în calitate de conducător auto, efectuând curse regulate pe traseele B - I - T - - B și B - - Pentru activitatea depusă a primit diurna de 120 Euro/cursă, însă nu i s-a achitat salariul negociat și nici nu i s-a încheiat contractul individual de muncă. În acest sens a sesizat B care, din verificările efectuate, a constatat că el și încă o persoană au prestat activitate fără a avea încheiate contracte de muncă și a sancționat intimata.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus acțiunii, arătând că pretențiile reclamantului pentru anul 2005 sunt prescrise. Acesta a prestat activitate în intervalul 9.02. - 12.02.2006, perioadă circumscrisă termenului de 20 de zile pentru înregistrarea contractului individual de muncă la, însă ulterior a renunțat la serviciile reclamantului. Reclamantul a efectuat o singură cursă, de probă, pe ruta C - și retur, pentru care i s-a achitat diurna.
După administrarea probelor, Tribunalul prin sentința civilă nr. 1024 din 1 septembrie 2009 admis în parte acțiunea. Drept urmare, a constatat că, reclamantul a prestat activitatea în perioada 25.06.2005 - 22.10.2006 ca și conducător auto pentru pârâtă, pentru un salariul lunar egal cu echivalentul în lei la data de 30 a fiecărei luni de 400 Euro, această perioadă constituind vechime în muncă; a respins ca prescrise pretențiile reclamantului privind plata salariilor aferente perioadei 25.06.2005 - 6.01.2006; a obligat pârâta să-i plătească reclamantului sumele reprezentând salariul lunar pentru perioada 6.01.2006 - 22.10.2006, precum și compensația pentru concediul de odihnă aferent perioadei lucrate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că societatea pârâtă nu depus dovezi privind desfășurarea activității de către reclamant în perioada dată, deși sarcina probei îi revenea, conform dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, susținând că acesta ar fi efectuat o singură cursă "de probă", sens în care a invocat, în special, rezultatele controlului efectuat de B în anul 2007.
Totuși, din Anexa 3 la procesul verbal de control nr. - din 28.06.2007 (fila 20 dosar fond) rezultă că verificarea foilor de parcurs prezentate de angajator s-a făcut "prin sondaj", ceea ce nu exclude prestarea activității de către reclamant și în alte perioade de timp. Această supoziție a fost completată cu declarațiile martorilor și, coroborate cu legitimația nr. 032 din 1.04.2006, cu mențiunile din pașaportul reclamantului și cu adresa nr. CR 28848 din 26.05.2009 a, din care rezultă cu certitudine că reclamantul a prestat activitate de conducător auto pentru pârâtă în întreaga perioadă indicată în acțiune.
Chiar și declarația martorei, salariată a pârâtei susține această concluzie, confirmând efectuarea mai multor curse de către reclamant.
Potrivit art. 16 din Codul muncii, obligația de încheiere contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, iar în lipsa formei scrise se prezumă că acesta a fost încheiat pe durată nedeterminată, părțile putând face dovada clauzelor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Deși pârâtei i s-a comunicat o copie a adresei Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, aceasta nu a contestat că i-ar aparține mijloacele de transport indicate a fi cele cu care reclamantul a efectuat cursele în perioada 25.06.2005 - 22.10.2006 și nici nu și-a revizuit poziția procesuală față de pretențiile reclamantului.
În acest context, susținerea reclamantului privind negocierea unui salariu lunar de 400 Euro apare a fi în concordanță cu nivelul său de calificare profesională și cu activitatea pe care a prestat-
Cum moneda oficială a României este leul, iar plata salariilor se realizează în această monedă, prima instanță reținut echivalentul în lei al sumei pretinse de la data fiecărei luni din perioada dată.
Având în vedere dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul muncii, potrivit cărora dreptul la acțiune privind drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care acestea erau datorate, Tribunalul a admis excepția invocată de pârâtă în ce privește pretențiile reclamantului pentru perioada 25.06.2005 - 6.10.2006.
Cu referire la celelalte pretenții deduse judecății, prima instanță a reținut incidența în cauză a disp. art. 16 al. 3, 154, 161, 139, 141 și 281 din Codul muncii.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta prin reprezentant legal, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor, amplu expuse, arătat în esență că prima instanță aplicat greșit legea, prin aprecierea eronată și trunchiată a probatoriului administrat în cauză. Astfel, cu probele administrate, reclamantul nu a dovedit efectuarea prestațiilor în condițiile unui contract individual de muncă și clauzele unui astfel de contract. efectuate de acesta au avut caracter ocazional, sporadic, și au fost remunerate de partenerul din; instanța de fond a omis să menționeze și punctul său de vedere cu privire la înscrisurile prezentate de reclamant; pretenția privind cuantumul salariului lunar nu a fost dovedită, iar inversarea sarcinii probei nu trebuie interpretată ca având semnificația exonerării reclamantului de obligația de a-și dovedi susținerile. În acest sens, depus la dosarul cauzei statele de plată avizate de B pentru perioada respectivă, cu care dovedit că salariile încasate de angajați au fost de 330 lei în perioada 01 - 04.2006 și de 370 lei până în luna octombrie 2006.
Prin întâmpinare, reclamantul s-a opus recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de probatoriul administrat în cauză, conform disp. art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Nu poate fi primită critica de nelegalitate vizând disp. art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora se poate cere modificarea unei hotărâri atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Cum s-a arătat în precedent, prima instanță a analizat integral susținerile părților din proces, motivând în fapt și drept soluția pronunțată, cu respectarea disp. art. 261 din Codul d e procedură civilă.
De altfel, această critică nu a fost dezvoltată de recurentă, în acord cu disp. art. 302 alin. 1 lit. din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, pentru face posibilă exercitarea controlului judecătoresc.
Nu sunt, de asemenea, incidente în cauză nici disp. art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora se poate cere modificarea unei hotărâri când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Pârâta nu a dezvoltat acest motiv, arătând în concret în ce a constat greșeala primei instanțe, iar obiectul investirii instanței din speță, privind stabilirea existenței unui raport juridic de dreptul muncii între părțile litigante, nu poate fi asimilat noțiunii de "act juridic" în sensul acestor dispoziții legale.
Criticile formulate de pârâtă pot fi încadrate în ipoteza reglementată de disp. art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, privind lipsa de temei legal a hotărârii atacate ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către instanță și sunt neîntemeiate.
Astfel, cu probele propuse și administrate la prima instanță, reclamantul a dovedit că în perioada 25.06.2005 - 22.10.2006 a prestat activitatea de conducător auto pentru unitatea pârâtă. Din datele furnizate de -, Serviciul Evidență Operativă (fila 75-80 dosar) rezultă că reclamantul a efectuat în perioada dată cca 60 de curse B - și retur. Această stare de fapt a fost confirmată de declarațiile martorilor audiați, cât și de poziția procesuală a pârâtei, care nu a infirmat că autocarele cu care s-au efectuat respectivele curse îi aparțin.
În contextul dat, apărarea pârâtei, potrivit căreia legitimația eliberată reclamantului i-a folosit acestuia pentru a călători cu autocarele firmei fără să achite costurile călătoriei, întrucât se afla într-o continuă căutare a unui loc de muncă este lipsită de suport probator. Mențiunile de la rubrica "observații" din înscrisurile înaintate de privind scopul călătoriei ("turism individual", "membru echipaj" și "cu invitație pentru angajare") nu pot fi apreciate drept argumente în acest sens, câtă vreme cursele erau efectuate săptămânal și durau câteva zile, interval de timp confirmat de martorii audiați (filele 59, 60 dosar fond) ca fiind cel al "curselor regulate spre ".
Prin urmare, prima instanță a apreciat just probele administrate, făcând o corectă interpretare și aplicare în speță a dispozițiilor art. 16, 139 și 141 din Codul muncii.
Cu referire la cuantumul salariului pretins de reclamant, Curtea reține că prima instanță făcut, de asemenea, o corectă aplicare a legii în speță.
Astfel, în conformitate cu disp. art. 287 Codul muncii, "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare", iar disp. art. 16 al. 2 Codul muncii dau părților posibilitatea administrării oricărui mijloc de probă pentru dovedirea prevederilor contractuale, în lipsa formei scrise a contractului individual de muncă.
Reclamantul a susținut că salariul lunar negociat cu pârâta a fost de 400 Euro, susținere confirmată de martorul G (fila 70 dosar), care a declarat că pentru prestații similare a fost plătit de către pârâtă în anul 2006 cu o sumă "mai mică de 1.690 lei/lună". valutar mediu al în anul 2006 a fost de 3,52 lei (RON). Așadar, echivalentul în lei al salariului de 400 euro era de cca 1.400 lei. Același martor figurează în statele de plată prezentate de pârâtă ca având în anul 2006 un salariu de bază de 330 lei, respectiv de 370 lei, egal cu salariul minim pe economia națională din acea perioadă.
Aceste date, coroborate cu rezultatele controlului efectuat de B (fila 22 dosar), cu declarațiile celorlalți doi martori audiați în cauză, potrivit cărora "nu știu ce condiții de salarizare a negociat reclamantul" ( 69), "nu discutam între noi aspecte referitoare la salariu" (70) sau "nu știu ce salariu primea reclamantul, nici ce salariu ar fi negociat" ( 68), cât și cu cuantumul diurnei recunoscut a fi încasată de aceștia, între 30 - 40 euro și 120 euro pe cursă, creează prezumția că salariul efectiv încasat de angajați nu era, în mod necesar, cel înscris în statele de plată sau egal.
Prin urmare, în mod corect prima instanță nu a dat eficiență susținerilor pârâtei, admițând în parte pretenția reclamantului.
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date în cauză motivele invocate de recurentă și nici motive de nulitate a hotărârii, ce pot fi invocate din oficiu, Curtea,
Văzând și disp. art. 312 și 274 din Codul d e procedură civilă,
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S EL.RO SRL - prin administrator, cu sediul în B, sector 4, B-dul. - -, nr. 18,. 7,. 5, parter, împotriva sentinței nr. 1024 din 01 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Pl.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2
11.02.2010
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Plăcintă Dochița
