Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 570/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 570/R-CM
Ședința publică din 23 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL DREPTURILE COPILULUI, cu sediul în Râmnicu V, strada - nr.28, județul V împotriva sentinței civile nr.331 din 07 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-reclamant și intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului Rm. V, în numele membrilor săi, asistenți maternali individualizați în anexa depusă la filele 9-18 dosar, a chemat în judecată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru a fi obligată la plata drepturilor bănești reprezentând primă de vacanță pentru anii 2004-2006 actualizate cu indicele de inflație, membrilor de sindicat.
În motivarea cererii a arătat că membrii de sindicat în numele cărora este promovată acțiunea au calitate de salariați la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V și au dreptul la acordarea de către angajator a contravalorii primei de vacanță pentru anii 2004-2006, potrivit art. 59 pct. 1, 2, 3, 4, 5 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, coroborate cu dispozițiile art.241 Codul muncii, ale Legii nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă și ale Legii nr. 137/2000.
S-a mai susținut că persoanele care au calitatea de funcționar public încadrate la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V pentru aceleași atribuții au primit aceste drepturi bănești, ceea ce înseamnă personalul contractual este discriminat față de funcționarii publici.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vas olicitat respingerea acțiunii, arătând că pârâta este instituție publică subordonată Consiliului Județean V, cheltuielile instituției fiind finanțate în totalitate din bugetul local al județului, neavând venituri proprii, iar salariații săi funcționari publici și personal contractuali sunt salarizați conform OUG nr.10/2007, respectiv nr.OUG6/2007. în plus, nu a existat o negociere sindicate-guvern urmată de un act normativ care să reglementeze acordarea primelor de vacanță personalului contractual pentru perioada 2004-2006.
Prin sentința civilă nr.331/7.04.2008 a fost respinsă acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit art.59 punct 3 din Contractul colectiv la nivel național, prin contractele colective de muncă la celelalte nivele se poate stabili, ca în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se primească și o primă de vacanță.
Din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V nu rezultă că s-ar fi prevăzut ca la nivelul unității personalului contractual în speță asistenților maternali să li se plătească și o primă de vacanță.
Condiția ca prima de vacanță să fie plătită este ca ea să fie cuprinsă în Contractul colectiv de muncă al angajatorului pe de o parte iar pe de altă parte să existe resursele de finanțare.
A constatat instanța că în cauză nu se face dovada nici uneia din aceste două condiții, ca atare a apreciat că nu sunt încălcate dispozițiile art.59 pct.3 din Contractul colectiv la nivel național și nici ale art. 241 Codul muncii.
Referitor la susținerea reclamanților privind discriminarea față de funcționarii publici, tribunalul a reținut că art.2 pct.2 din Legea nr.188/1999 definește funcționarul public, iar art.5 din aceeași lege stipulează drepturile și obligațiile acestora. Faptul că funcționarii publici ar fi beneficiat de prima de vacanță nu constituie o discriminare în sensul art.1 alin.3 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare care prevăd că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile, or, asistenții maternali, personal contractual nu se regăsesc într-o situație comparabilă sau analogă cu funcționarii publici din sistemul bugetar.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în Hotărârea nr. 232/29 august 2007 statuat că " diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității".
În termen legal, reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea recursului se arată că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.59 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2004-2006 care prevăd posibilitatea acordării primelor de vacanță, precum și dispozițiile art.241 Codul muncii și ale Legii nr.130/1996, potrivit cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte față de toți salariații din țară.
Mai arată recurentul că au fost încălcate și dispozițiile art.41 și 53 din Constituție și ale Legii nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și că, prin neacordarea primelor de vacanță, personalul contractual este discriminat față de funcționarii publici care prestează aceeași muncă și cărora li se acordă prima de vacanță.
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum arată chiar recurentul, potrivit art.241 alin.1 lit. d Codul muncii și art.11 alin.1 lit. d din Legea nr.130/1997, clauzele contractelor colective de muncă unice produc efecte față de toți salariații la toți angajatorii din țară.
Art.59 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic pe anii 2004, 2005, 2006, care trebuie aplicat inclusiv reclamanților din prezenta acțiune, prevede că salariații pot primi, în funcție de posibilitățile financiar economice ale unității, o primă de vacanță.
Așadar, textul de lege instituie pentru angajator doar o posibilitate de acordare a acestei prime (în funcție de posibilitățile financiare), iar nu o obligație în acest sens.
Ca atare, din coroborarea tuturor acestor texte de lege nu rezultă dreptul reclamanților la prima de vacanță, ci numai o vocație, o posibilitate de a obține aceste drepturi suplimentare, dacă situația financiară a unității permite acest lucru.
Concluzionează deci instanța că Tribunalul Vâlcea nu a încălcat dispozițiile legale arătate mai sus.
Pe de altă parte, recurentul a invocat că personalul contractual este discriminat față de funcționarii publici cărora, deși prestează aceeași muncă, le-a fost recunoscut dreptul la prima de vacanță.
În interpretarea dispozițiilor art.14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Fundamentale, în hotărârea dată în cazul Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
De asemenea, în interpretarea dispozițiilor art.14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Fundamentale, în hotărârile date în cazul Fredin c/, Hoffman c/, Scalambrino c/Italie, autres c/-, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă sau rezonabilă, ceea ce înseamnă că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Rezultă deci că una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a exista discriminare, este aceea ca persoanele să se afle în situații analoage sau comparabile, or în speță o atare condiție nu este îndeplinită, instanța apreciind că reclamanții având calitatea de personal contractual în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V nu au aceleași atribuții, interdicții, incompatibilității, riscuri și răspundere profesională cu funcționarii publici din cadrul aceleeași direcții.
Este sarcina celui care se pretinde discriminat să dovedească existența situațiilor analoage sau comparabile, ori în speță reclamantul nu a făcut o astfel de dovadă.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL DREPTURILE COPILULUI RÂMNICU V, împotriva sentinței civile nr.331 din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, --- - -,
Grefier,
,
Red.
Tehnored.
Ex.2/24.09.2008.
Jud. fond:.
.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
