Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5740/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8305/2008
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5740/
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Singh Ioana
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - - -
***********************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă " " - (fostă - ), prin administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr.2615 din data de 13.10.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, - și - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă " " - (fostă - ), prin administrator judiciar Insolvency Specialists, prin apărătorul său ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 23 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606 din data de 06.04.2004, lipsind intimații-reclamanți:, - și .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, în ședință publică, acordă cuvântul părții recurente, prin avocat, asupra cererii de repunere pe rol a cauzei, ce a fost suspendată la data de 09.06.2009, în temeiul dispozițiilor art.155 ind.1 Cod proc. civilă.
Recurenta-pârâtă " " - (fostă - ), prin administrator judiciar Insolvency Specialists, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Curtea, după deliberare, dispune repunerea pe rol a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 151 Cod proc. civilă.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu înțelege să insiste asupra cererii de suspendare a judecății pricinii în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr.85/2006 și că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă " " - (fostă - ), prin administrator judiciar Insolvency Specialists, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu consecința respingerii, pe fond, a cererii de chemare în judecată.
Solicită, de asemenea, a se avea în vedere faptul că înțelege să-și mențină punctul de vedere referitor la inexistența dreptului obiectiv la acordarea pretențiilor solicitate, întrucât părțile, prin contractul colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Curtea declară închise dezbaterile, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2615 din data de 13.10.2008, pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind pe reclamanții, - și, pentru diferențele salariale aferente lunii ianuarie 2005.
Totodată, a admis, în parte, acțiunile formulate de reclamanții, și, pentru diferențele salariale aferente lunii ianuarie 2005.
De asemenea, a admis, în parte, acțiunile formulate de reclamanții, și împotriva pârâtei - B și a obligat pârâta la plata către flecare reclamant a diferențelor salariale în cuantum de: 8.883 lei, pentru reclamantul; de 8436 lei, pentru reclamantul; de 5126 lei, pentru reclamantul - și de 8032 lei, pentru reclamantul.
A respins, ca fiind prescrisă, acțiunea reclamanților vizând diferențele salariale pentru luna ianuarie 2005.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, instanța de fond a reținut că reclamanții au fost salariați ai pârâtei până la data de 23.12.2005.
A mai reținut că, la stabilirea salariului pentru fiecare dintre reclamanți, nu au fost respectate prevederile art. 128 și art. 129 din Contractul Colectiv de Muncă pe societate, pentru anul 2005.
Astfel, potrivit prevederilor art. 128 alin. 5 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate, pe care reclamanții își întemeiază cererile de chemare în judecată, în cadrul pârâtei, salariul de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, iar, conform art. 129 alin. 1, salariile de bază minime pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe unitate, conform art. 128, coeficienților minimi în funcție de nivelurile de pregătire.
De asemenea, instanța a mai reținut că, potrivit prevederilor art. 129 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă, salariile individuale se stabilesc prin negocieri, cu respectarea limitelor minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor prevăzute în contract.
Prin urmare, s-a considerat că salariul minim brut, stabilit conform art. 128 alin. 5, este influențat de indicii de ierarhizare stabiliți în anexa 3 la contractul colectiv de muncă, în funcție de nivelul de pregătire profesională și de sporurile permanente acordate fiecăruia dintre reclamanți.
S-a mai reținut că, în cauză, potrivit raportului de expertiză, la stabilirea salariului pentru fiecare reclamant nu au fost respectate prevederile art. 128 și art. 129 din Contractul Colectiv de Muncă, în sensul că salariile înregistrate în carnetele de muncă nu corespund cu cele care ar fi rezultat din aplicarea dispozițiilor anterior menționate.
În raport de cele expuse, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată, însă numai în parte, întrucât cuantumul drepturilor reprezentând diferențe salariale, calculat de reclamanți, este mai mare decât cel calculat de expert, acesta fiind avut în vedere de către prima instanță.
De asemenea, pentru perioada ianuarie 2005 - 19.02.2005 și respectiv 20.02.2005, în raport de data pronunțării acțiunii și de dispozițiile art. 283 al. 1 lit. c) Codul muncii, instanța de fond a constatat că dreptul material la acțiune este prescris.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta -, ce a fost înregistrat pe rolul acestei secții a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, prin acțiunea promovată, intimații-reclamanții au solicitat obligarea " " - la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, determinate ca diferența între salariul de baza acordat și salariul de bază cuvenit, ce include și sporurile permanente, conform prevederilor art. 128, art. 129 și Anexei 3 bis din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Societate.
Prin sentința atacată, Tribunalul Teleormana admis acțiunea și a obligat " " - sa plătească diferențele salariale, conform concluziilor raportului de expertiza tehnică contabilă, întocmit și completat de expertul contabil judiciar (depus la dosar la termenul de judecata din data de 06.10.2008).
Recurenta-pârâtă susține că intimații-reclamanți își întemeiază pretențiile pe prevederile art. 128, art. 129 și Anexei 3 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Societate, aplicabil pe anii 2005 - 2006.
Invocă prevederile art. 128 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Societate, potrivit cărora: "În cadrul - și al structurilor sale organizatorice, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.".
Mai arată că în raportul de expertiză tehnică contabilă și în completarea la acesta, depus la termenul de judecată din data de 06.10.2008, expertul judiciar a folosit, în mod greșit, ca bază de calcul, un nivel mult mai ridicat al salariului minim pe economia națională, pentru perioada aprilie - iunie 2006, respectiv de 370 lei/lună, în loc de 330 lei/lună.
Susține că, deși, instanța de fond a admis ca întemeiate obiecțiunile -, privind calcularea și determinarea cuantumului salariului de bază, având în vedere: HG1766/22.12.2005 (care stabilește pentru anul 2006 un nivel al salariului minim pe economia națională - salariul minim brut pe țară garantat în plată de 330/lună), fapt reținut și în sentința atacată, totuși, a omologat, în parte, completarea la raportul de expertiză și a dispus obligarea la plata diferențelor salariale, deși pentru perioada aprilie - iunie 2006 expertul a avut în mod greșit, ca bază de calcul, un nivel al salariului minim brut pe țară de 370 lei.
Totodată, arată ca nr.HG710/03.04.2006, în baza căreia a reținut expertul contabil un nivel al salariului minim pe economie de 370 lei, nu există.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 299, art. 3021, art. 303 alin. 1 și art. 3041Cod proc. civilă, cu observarea dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999.
Prin întâmpinarea formulată (filele 5 și 6 din dosarul de recurs), intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Deși au fost legal citați, ceilalți intimați-reclamanți:, și nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la instanța de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc.civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenta - (fostă - ) nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar generic dispozițiile art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 alin.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod proc.civilă, astfel că va analiza prezentul recurs prim prisma acestor temeiuri de drept.
Cu privire la fondul dreptului dedus judecății, Curtea reține că, prin acțiunea introdusă de intimații-reclamanți, în calitate de foști salariați ai recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea - la plata contravalorii unor drepturi bănești - suplimente salariale de Paști și de C pe anii 2004 - 2007 -, invocându-se, în susținerea acestor pretenții, prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă () la nivelul societății în discuție.
Potrivit acestui text:"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP - SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC - SA.".
Întrucât cuantumul sumei pretinse de intimatul-reclamant este contestat de recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, fiind pretins a fi fost achitat în tranșe, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a considerat că are a aprecia asupra interpretării clauzei neclare, reprezentată de dispozițiile art. 168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2004 - 2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimaților-reclamanți, precum și a verifica susținerile recurentei-pârâte, privind achitarea suplimentelor salariale, în acest scop administrând proba cu expertiză contabilă.
Curtea apreciază că, dacă, potrivit dispozițiilor art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 2004-2006, voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora este neîndoielnică, dispozițiile art. 168 alin.2 al acestor contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății acestor drepturi bănești este, în mod neîndoielnic, neclar.
Având în vedere caracterul echivoc al acestei din urmă clauze contractuale, în vederea verificării apărărilor recurentei-pârâte formulate în prezentul conflict de drepturi, instanța de fond și-a îndeplinit obligația de a interpreta această clauză, în conformitate cu dispozițiile art. 977 și următoarele cod civil și, subsecvent, a verificat și achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.
Curtea apreciază că Nota asupra precizării asupra situației primelor de Paști și C prevăzute de art.168 al Contractului Colectiv de Muncă al și Hotărârea Comisiei Paritare a, înregistrată sub nr.12019/01.04.2008, prin care părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, corespunzătoare anilor 2004-2006, conveniseră că modalitatea de plată a drepturilor bănești cuvenite intimaților-reclamanți a constituit-o, începând cu anul 2003, includerea în salariul de bază a fiecărui salariat a acestor drepturi, este conformă art.9 și art.10 al contractelor colective de muncă, cât și cu anexa 2 pct.4 al acestor contracte și că reprezintă o interpretare convențională a dispozițiilor art.168 alin.2 al contractelor colective de muncă, provenită de la semnatarii contractului și valabile din punct de vedere juridic, deoarece reprezintă explicitarea unei clauze neclare, dată de părțile convenției, iar nu o modificare a contractului colectiv de muncă intervenită ulterior încetării acestui contract.
Fiind vorba, însă, despre o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art.31 din Legea nr.130/1996 referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta, astfel cum corect a susținut recurenta-pârâtă, o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
În consecință, în condițiile în care, pentru verificarea susținerilor recurentei-pârâte privind stingerea dreptului subiectiv la încasare primelor de Paști și de C, prin plată, era necesară administrarea probei cu expertiză contabilă și cum proba cu expertiză contabilă s-a și administrat în faza judecății în fond, raportul de expertiză contabilă, judiciară și completarea la acesta (aflate la filele 56 - 63 și, respectiv, 70 - 80 din dosarul de fond), fiind evaluate în contextul întregului eșafodaj probator administrat în cauză, Curtea apreciază că în mod justificat prima instanță a reținut că reclamanții au făcut dovada temeiniciei pretențiilor lor.
Așadar, Curtea apreciază că nu se susțin afirmațiile recurentei-pârâte în sensul că, după anul 2003, suplimentările salariale constând în primele de Paști și de C ar fi fost deja incluse în salariile intimaților-reclamanți, iar criticile formulate de aceasta, în cuprinsul cererii de recurs, nu sunt decât simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de " " - (fostă - ), prin administrator judiciar Insolvency Specialists.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă " " - (fostă - ), prin administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr.2615 din data de 13.10.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, - și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.10.2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red: / tehnored:
2 EX. / 20.11.2009
Jud. fond: ;
Cu opinia separatăa doamnei judecător - -, în sensul admiterii recursului, modificării în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii pretențiilor ca neîntemeiate și menținerii dispozițiilor sentinței cu privire șa soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de judecată la data soluționării prezentei decizii, apreciez că recursul formulat de recurenta " " - (fostă - ) este întemeiat și trebuia admis, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate, în considerarea următoarelor argumente:
Părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din 6.11.2007, fiind evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asumarea obligației de a mai acorda distinct de salariile primite după anul 2003, prime de Paști și
În perioada ulterioară anului 2003 salariile au continuat să crească, bineînțeles în cuantumuri diferite, ca efect al aplicării procentelor exprimând majorările salariale (altele decât primele de Paști și C) la salariile pe care le primeau angajații. Aceste salarii aveau deja incluse contravaloarea celor două prime, prin urmare începând cu anul 2003, contravaloarea primelor a fost inclusă lunar în salariul angajaților, dar cu sublinierea că unitatea angajatoare nu și-a asumat obligația de a mări în fiecare an acest salariu prin adăugarea contravalorii acestor prime la salariul care le cuprinde deja, după cum nu și-a asumat obligația d ea le acorda separat în preajma celor două sărbători creștine. Din acest motiv, aceste prime nu mai puteau figura distinct pe statele de plată.
Aceste împrejurări arată foarte clar că pretențiile reclamantului derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească substanțial prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din anul 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicat la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anii 2004 și anii care au urmat.
Referitor la modalitatea și efectele Notei semnată de Comisia Paritară în 6.11.2007, raportată la conținutul și interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, se reține următoarele:
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimaților-reclamanți fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii pretențiilor.
PREȘEDINTE
- -
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Singh Ioana, Petre Magdalena
