Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5741/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 2742/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizi Civilă Nr.5741/
Ședința Publică din data de 20 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Singh Ioana
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă SC " " SA (fostă ) prin administrator judiciar împotriva sentinței civile nr.342 din data de 16.01.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.21753/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta-pârâtă SC " " SA (fostă ) prin administrator judiciar prin apărător d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 9 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606 din 06.04.2004, lipsind intimata-reclamantă .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, în ședință publică, acordă cuvântul părții recurente, prin avocat, asupra cererii de repunere pe rol a cauzei suspendate la data de 09.06.2009 în baza dispozițiilor art.242 alin.(1) pct. 2 Cod proc. civ. pentru lipsa nejustificată a părților.
Recurenta-pârâtă SC " " SA (fostă ) prin administrator judiciar prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Curtea, după deliberare, dispune repunerea pe rol a cauzei în baza dispozițiilor art. 151 Cod proc. civ.
Recurenta-pârâtă prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă SC " " SA (fostă ) prin administrator judiciar prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu consecința respingerii pe fond a cererii de chemare în judecată.
Solicită de asemenea, a se avea în vedere faptul că înțelege să-și mențină punctul de vedere referitor la inexistența dreptului obiectiv la acordarea pretențiilor solicitate, întrucât părțile prin contractul colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.342/16.01.2009 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA, și a dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale suplimentare de Paști pentru anii 2005 și 2006 și de C pentru anii 2005 și 2006, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate, pentru fiecare an, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la zi.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În baza art.168 alin. 1. încheiat la nivelul, cu ocazia sărbătorilor de Paște si de C, salariații paratei vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariate in cuantum de un salariu de baza mediu pe societate. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile cu, pentru stabilirea valorii concrete a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor. Aceasta formulare se regăsește în pe anii 2004, 2005, 2006 si 2007. 2 al art. 168 din pentru anul 2004 prevedea ca pentru anul 2003 aceste suplimentari vor fi incluse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Prin actul adițional la. alineatul 2 al art. 168 fost modificat in sensul ca in anul 2003 suplimentările de drepturi salarale au fost incluse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Instanța de fond a constatat din chiar formularea clauzei contractuale, că este vorba de o suplimentare a drepturilor salarale, ceea ce duce la concluzia că natura acestor sume de bani este una salarala. Este adevărat ca acordarea acestor suplimentari avea un caracter periodic, fiind determinata de sărbătorile de Paște si de C, insa au un caracter constant, iar noțiunea de salariu este foarte larga. Art. 155 din Codul muncii prevede ca salariul este format din salariul de baza, indemnizațiile, sporurile si alte adaosuri. Pentru ca aceste sume se adaugă drepturilor salarale ale salariaților dobândesc un caracter accesoriu si urmează regimul juridic al salariului.
Instanța de fond a apreciat că reclamanta era îndreptățit să primească, cu ocazia fiecărei sărbători de Paște si de C, suplimentările salarale prevăzute de art. 168 alin. 1.
Prevederea contractuala nu lasă loc unei alte interpretări - in anul 2003 au fost incluse in salariul de baza, formulare ce nu îndreptățește instanța să considere că de la acel moment dreptul a încetat să existe. Modificarea clauzei contractuale invocata de parata are un alt sens si pentru evidențierea acestuia trebuie raportata formularea alin 2 al art. 168 din pentru anul 2004, unde se precizează o conduită viitoare "pentru anul 2003 aceste suplimentari vor fi incluse", la formularea acestei clauze după modificare, fiind folosit timpul trecut <in anul 2003 aceste suplimentari au fost incluse>; așadar, prin modificarea acestui articol se confirma faptul ca a fost adusa la îndeplinire obligația anterioara - de a include suplimentarea salarala in salariul de baza doar pentru anul 2003 - si nicidecum faptul ca începând cu anul 2004 dreptul salariaților a încetat.
Prima instanță a apreciat că rațiunea clauzei contractuale nu a fost de a modifica salariul de baza, ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare in anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salarale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de baza. Modificarea salariului de baza poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au. Singura legătură care există între drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1. și salariul de baza mediu consta în faptul ca valoarea acestor drepturi este data de cuantumul salariului de baza.
Daca părțile ar fi urmărit intr-adevăr încetarea dreptului, nimic nu le-ar fi împiedicat sa efectueze o modificare si lipsita de echivoc a clauzelor contractuale in discuție cu atât mai mult cu cat acest articol 168 din CCM a făcut obiectul unor renegocieri intre părți reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate in 2004, 2005 si in 2006. Ele însă au păstrat formularea dispozițiilor art. 168 alin. 1. neschimbata pana in anul 2008 când, prin actul adițional la CCM la nivel SA s-a menționat ca acestea au devenit inaplicabile insă, potrivit disp art 25 alin 3 din Legea nr 130/1996 privind contractele colective de munca acest act adițional nu-si poate produce efectele decât pe viitor, de la data înregistrării sale la si in nici un caz retroactiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SA (vechea denumire fiind aceea de SC SA așa cum apare în dispozitivul sentinței), solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondate. Recurenta a criticat hotărârea atacată pe motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al salariaților începând cu anul 2003, ceea ce a echivalat cu o abrogare implicită a disp. art.168 alin.1, acest aspect fiind confirmat și de rapoartele de expertiză efectuate în dosarele în care recurenta este parte. Întrucât aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariul de bază al angajaților, acești nu mai au dreptul la plata primelor de Paști și de C, astfel s-ar realiza o dublă plată.
Intimata deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constat ă că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din economia disp. art.168 alin.1 și alin.2, având în vedere și evolutia înregistrată de această clauză în contractele colective de muncă pe întreaga perioadă de referință 2003-2006, rezultă că suplimentările salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază doar pentru anul 2003, prevederile alinatului 1 al acestui articol ramand neschimbate si-n contractele colective de munca incheiate ulterior anului 2003 și statuând în continuare dreptul salariaților recurentei-pârâte la aceste prime.
Nu se poate reține ca pertinentă susținerea recurentei în sensul că includerea primelor în salariul de bază al angajaților în anul 2003 avut semnificația unei abrogări implicite a prevederilor art.168 alin.1 (care are caracter declarativ și consacră dreptul salariaților la aceste suplimentări salariale), deoarece părțile, cu ocazia negocierii contractelor de muncă avea posibilitatea să modifice dispozițiile art.168 în mod corespunzător, lucru care nu s-a realizat și care dovedește instanței că intenția reală a părților a fost de a recunoaște în continuare angajaților dreptul la primele de Paști și de
În mod corect a reținut prima instanță că s-ar fi impus efectuarea unei expertize contabile în cauză pentru cuantificarea concretă a sumelor de bani cuvenite reclamantei, însă administrarea acestei probe nu a fost posibilă datorită atitudinii procesuale a recurentei-pârâte, care a refuzat plata onorariului de expert.
Pentru toate aceste considerente, față de prevederile art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând soluția primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) împotriva sentinței civile nr.342/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.:
2 ex/6.11.2009
Jud.fond:
Cuopinia separatăa d-nei Judecător - -, în sensul admiterii recursului, menținerii sentinței civile recurate și în consecință, respingerea pretențiilor ca neîntemeiate.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de judecată la data soluționării prezentei decizii, apreciez că recursul formulat de recurenta " " - (fostă - ) este întemeiat și trebuia admis, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate, în considerarea următoarelor argumente:
Părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din 6.11.2007, fiind evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asumarea obligației de a mai acorda distinct de salariile primite după anul 2003, prime de Paști și
În perioada ulterioară anului 2003 salariile au continuat să crească, bineînțeles în cuantumuri diferite, ca efect al aplicării procentelor exprimând majorările salariale (altele decât primele de Paști și C) la salariile pe care le primeau angajații. Aceste salarii aveau deja incluse contravaloarea celor două prime, prin urmare începând cu anul 2003, contravaloarea primelor a fost inclusă lunar în salariul angajaților, dar cu sublinierea că unitatea angajatoare nu și-a asumat obligația de a mări în fiecare an acest salariu prin adăugarea contravalorii acestor prime la salariul care le cuprinde deja, după cum nu și-a asumat obligația d ea le acorda separat în preajma celor două sărbători creștine. Din acest motiv, aceste prime nu mai puteau figura distinct pe statele de plată.
Aceste împrejurări arată foarte clar că pretențiile reclamantului derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească substanțial prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din anul 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicat la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anii 2004 și anii care au urmat.
Referitor la modalitatea și efectele Notei semnată de Comisia Paritară în 6.11.2007, raportată la conținutul și interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, se reține următoarele:
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimaților-reclamanți fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii pretențiilor.
PREȘEDINTE
- -
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Singh Ioana, Petre Magdalena
