Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5836/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(4208/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5836/
Ședința publică de la 21.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ împotriva sentinței civile nr.380/F/05.05.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(972/2009) în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.651/2009, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 14.10.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. De asemenea, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.122/16.10.2009, reprezentând onorariu avocat, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.380F/05.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis excepția prescrierii dreptului pârâtei de a aplica sancțiunea disciplinară a avertismentului reclamantului contestator și a dispus pentru acest motiv admiterea contestației reclamantului împotriva deciziei de sancționare nr. 31 din 25.03.2009 emisă de pârâta Direcția de Sănătate Publică I pe care a anulat-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, pârâta Direcția de Sănătate Publică Iae mis decizia de sancționare a reclamantului cu încălcarea dispozițiilor imperative a termenului de 30 de zile de la data luării la cunoștință a săvârșirii faptei de către reclamant, reglementate de Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Direcția de Sănătate Publică I, criticând soluția pentru motive ce nu au fost încadrate în drept, dar a căror dezvoltare face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ.
În motivarea recursului se arată că la întocmirea dosarului instanței și la încadrarea obiectului cauzei s-a reținut greșit "drepturi bănești".
Se arată că cererea de chemare în judecată nu cuprinde mențiunea "Domnule Președinte".
În fine, legat de soluția tribunalului, se arată că fila nr. 2 contestației reclamantului, fila, ce ar fi trebuit sa cuprindă: "Domnului Președinte al Tribunalului Ialomița " nu conține acest paragraf, normal in orice contestație/cerere de chemare in judecata.
Legiuitorul, prin art. 268 alin. 1 Codul muncii, dă și lasă posibilitatea, părții implicate, de a aplica sancțiunea disciplinara printr-o decizie in forma scrisa, între un minim de 30 zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, și un maxim de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Legiuitorul prin acest interval de 30 zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei, intuiește/prevede anumite situați ce pot interveni în interiorul celor 30 de zile, situații ce nu pot duce la luarea unei decizii.
În acest sens, recurenta a menționat următoarele:
- sesizarea întregului colectiv al Compartimentului Uaf ost pe 08.12.2008, respectiv, 19.12.2008 - d-na dr., ultima sesizare fiind datata 19.01.2009;
- pentru luarea unei decizii de sancționare prin Comitetul Director in termen de 30 zile, era necesara, pe lângă membrii comitetului director cu drept de decizie (directori adjuncți), existenta și prezenta unui director executiv;
- directorul executiv este numit prin ordin al ministrului sănătății directorul executiv din acea vreme (decembrie 2008) avea atribuții si responsabilități doar până la data de 31 decembrie 2008 (așa cum reiese din Ordinul Ministrului Sănătății Publice, cu nr. de înregistrare 1278/28.08.2008;
- în perioada 31 decembrie 2008 - 16 februarie 2009, Direcția de Sănătate Publica I nu a mai avut director executiv, fapt pentru care nu s-a putut convoca Comitetul Director;
- directorul executiv a fost numit de către ministrul sănătății, la data de 16 februarie 2009 prin Ordinul având nr. de înregistrare 376/16.02.2009;
Așadar, neavând director executiv, nu s-a putut convoca Comitetul director al instituției, situație expresa la care legiuitorul face acea referire de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Prevederile Codului muncii trebuie să constituie baza pe care, unele legii speciale/contracte colective de muncă trebuie să se bazeze, ori dacă tocmai astfel de legi/contracte sunt în contradicție cu prevederile fundamentale ale Codului muncii.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate pe calea recursului, cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Criticile legate de încadrarea obiectului cauzei și formularea cererii de chemare în judecată nu pot fi primite, acestea neputând constitui motiv de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii.
Cât privește soluția pronunțată, aceasta este temeinică și legală.
Din ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei rezultă în mod evident că măsura sancționatorie luată prin Dispoziția nr. 31/25.03.2009 nu respectă prevederile art. 268 alin.1 din Codul muncii, potrivit căruia "angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. În cazul de față au trecut mai mult de 30 de zile calendaristice de la data la care Consiliului Director al DSP Ial uat la cunoștință despre faptele care, în aprecierea intimatei, constituie abateri disciplinare.
Curtea nu poate reține ca având relevanță împrejurările legate de lipsa directorului exclusiv și imposibilitatea convocării Comitetului Director în perioada 31.12.2008-16.02.2009, de vreme ce invocatele abateri săvârșite de către intimatul-contestator au fost aduse la cunoștință conducerii recurentei prin adresa din data de 28.11.2008, iar sancțiunea a fost depusă la data de 25.03.2009.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ împotriva sentinței civile nr.380/F/05.05.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(972/2009) în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-09.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Lizeta
