Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5837/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5239/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5837/
Ședința publică de la 21.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr.4533/27.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.960/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 9.01.2009 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC COM SRL, pentru a fi obligată să-i plătească despăgubiri pentru perioada octombrie-decembrie 2008, reprezentând indemnizația de risc maternal și daune interese.
Prin sentința civilă nr.4533/27.05.2009 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SRL; a obligat pârâta să-i plătească reclamantei despăgubiri reprezentând indemnizația de risc material pe perioada octombrie - decembrie 2008 și la daune interese reprezentând dobânda legală calculată începând cu data de 9.01.2009 și până la achitarea integrală a debitului.
In raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosar si de prevederile art.215 din Legea nr.95/2006, art.4 și art.31 din OUG nr.158/2005, și ale art.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă existent în copie la filele 6 și 7 din dosar reclamanta este salariata pârâtei începând cu data de 1.02.2008.
Din fișa de aptitudini nr.1454/2008 rezultă că i s-a recomandat reclamantei concediu de risc maternal de 120 de zile.
Potrivit procesului verbal din 24.10.2008, reclamantei i s-a predat originalul certificatului medical pentru a fi prezentat în forma legală.
Rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligația de a încunoștiința
angajatorul ca se afla în concediu medical ca urmare a recomandării
medicului de medicina muncii. Imprejurarea că actul medical nu conținea toate elementele incluse de lege, nu constituie o culpă a salariatului.
Art. 5 din Ordinul nr. 32/2006 se referă la persoanele prevăzute de art.1 alin. 2 din. OUG nr. 158/2005 potrivit cărora asigurații ce își au domiciliul sau reședința în România au dreptul la concediu medical și indemnizații de asigurări sociale de sănătate dacă sunt: asociați comanditari sau acționari, administratori sau manageri, membri ai asociației familiale sau autorizate să desfășoare activități independente. Reclamanta nu se încadrează în nici una din aceste categoriiastfelcă instanta de fond a înlăturat
susținerile pârâtei privind nerespectarea de către reclamantă
prevederilor Ordinului nr. 32/2006 .
Indemnizația de risc maternal potrivit art.31 din OUG nr.158/2000 se suportă integral din bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
In baza art.215 din Legea nr.95/2006, pârâta avea obligația să-i plătească reclamantei cu care avea încheiat contractul individual de muncă indemnizația de risc maternal.
Din copia actelor medicale rezultă că în perioada octombrie -decembrie 2008, reclamanta s-a aflat în concediu medical ca urmare a stării de sarcină.
Concediile medicale au fost emise ca urmare a stării de risc maternal constatată de medicul de medicină a muncii și aveau ca scop protejarea dreptului la viață și sănătate al reclamantei și al copilului acesteia ce urma să se nască. Avându-se în vedere valoarea socială ocrotită prin art.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și prevederile art. 215 din Legea nr.215/1996 prima instanta a admis actiunea astfel cum a fost formulata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata SC SRL, prin care a sustinut ca sentința atacată este nelegală și netemeinică.
Motivul de modificare invocat de recurenta este cel prevăzut de art. 304 pct. 9, corob. cu 3041proc.civ. respectiv hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În fapt, prin sentința pronunțată în dosarul nr-, instanța de fond a admis acțiunea contestatoarei, prin aplicarea dispozițiilor art. 269 din Codul Muncii, dispoziții care fac referire la angajarea răspunderii contractuale a angajatorului și care nu sunt incidente în cauză, nefiind întrunite condițiile prescrise de lege pentru angajarea răspunderii.
Astfel, atâta timp cât în sarcina angajatorului nu poate fi reținută vreo urmă de culpă, ba mai mult, salariatul este cel care prejudiciază material interesele societății angajatoare, despăgubirile acordate de instanța de fond nu au niciun fel de justificare, ori temei legal. Solicitarea de despăgubiri pe cale judecătorească pentru așa-zisele drepturi ale intimatei este făcută cu evidentă rea-credință. în mod legal, ar fi beneficiat, dacă s-ar fi conformat prevederilor actelor normative care reglementează atât metodologia de depunere, cât și forma și conținutul actelor doveditoare despre starea prematernală. Intimata nu numai că nu s-a conformat, însă, în mod cu totul nejustificat a și absentat nemotivat de la serviciu, în astfel de condiții desfăcându-i-se și contractul individual de muncă.
Însăși lipsa nemotivată a salariatei de la locul de muncă, urmată firesc de emiterea de către societatea recurenta a unui avertisment, a constituit unul din motivele pentru care nu s-a prezentat pentru a depune actele necesare luării în evidență și comunicării la Inspectoratul Teritorial d e Muncă, pentru ca apoi, în condiții de deplină legalitate, cu formalitățile îndeplinite să i se poată acorda drepturile privind indemnizația de risc maternal.
Considerentele de fapt și de drept pentru care instanța de fond a înlăturat apărarea societatii parate sunt greșite. Situația de fapt este reținută eronat, iar textele actelor normative aplicate sunt în parte greșit considerate incidente, iar pe de altă parte, sunt aplicate, ori interpretate eronat.
Instanța a fost preocupată nu de întrunirea condițiilor specifice situației de risc maternal și de îndeplinirea de către angajată a condițiilor pentru angajarea răspunderii angajatorului, ci de condițiile generale ale raportului de muncă: de faptul că intimata avea contract de muncă; că i s-a recomandat concediu medical; că este evident că era însărcinată; că angajatorul, potrivit legii, trebuie să vireze contribuția pentru asigurări sociale la bugetul național al asigurărilor; că drepturile fundamentale ale mamei trebuie respectate, etc. Dar instanța nu a dat dovadă de aceeași preocupare și față de obligațiile ce incumbă angajatului, raportat la speță, și nici față de împrejurarea invocată de societate în apărare, potrivit căreia, cât timp angajatul nu se conformează unor cerințe legale, obligația subiectivă a angajatorului, nu numai că nu poate fi realizată, dar, paradoxal, poate apărea și ca încălcare a legii. In speță, se adaugă și reaua credință a angajatei.
Se pare că în situații ca cea din speță, imaginea matricială a situației femeii însărcinată, și oropsită de angajatorul rapace, a prevalat aplicării corecte a prevederilor legii situației de fapt temeinic stabilită.
Simplul fapt că intimatei i s-a recomandat concediu, și că a adus această împrejurare la cunoștința angajatorului este considerat de instanță suficient.
Faptul că salariata nu a prezentat actele medicale în forma cerută de lege, la termenele prevăzute, însoțite de cererea tip, că lipsise de la serviciu înainte de a i se prescrie concediu, pentru instanță nu constituie împrejurări culpabile angajatei.
În drept, instanța își justifică admiterea cererii pe faptul că, din moment ce art.5 din Ordinul 32/2006 se referă la persoanele prev. de art.1, alin.2 din OUG 158/2005, reclamanta nu s-ar încadra, chipurile, în nici una din categoriile de persoane acolo prevăzute. Or, societatea nu a făcut apărări prin prisma acelor texte, si cu atât mai mult, cu cât ele nici nu sunt incidente, considerentul instanței nu are nici o pertinentă cu cauza, fiind vădit nelegal. Instanța a eludat însă prevederi incidente, cum ar fi, spre exemplu, prevederea art.36, alin. 1 și 2.
In schimb instanța a invocat, fără nici o valoare argumentativa texte cu caracter general, art.215 din 95/2006, precum și cu caracter principial, art. 2 din CEDO.
Instanța de fond a trunchiat textul real al art. 215 din Legea nr. 215/2006, care prevede ca "(1) Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de munca ori in baza unui statut special prevăzut de lege, precum si persoanelor fizice, dupa caz.
Persoanele juridice sau fizice la care isi desfășoară activitatea asigurații sunt obligate sa depună lunar la casele de asigurări alese in mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin de fond si dovada plații contribuțiilor.
Prevederile alin. (1) si (2) se aplica si persoanelor care exercita profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfășoare activități independente".
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins, pentru urmatoarele considerente, partial diferite de cele retinute de prima instanta:
Intimata reclamanta, angajata cu contract individual de munca in cadrul societatii recurente, a obtinut certificatele de concediu pentru risc maternal pentru perioadele 14.10.2008-23.10.2008, 24.10.2008-31.10.2008, 01.11.2008-30.11.2008 si 01.12.2008-31.12.2008. Certificatul emis pentru perioada 14.10.2008-23.10.2008, aflat in copie la fila 10 dosar fond a fost prezentat angajatorului parat, dar acesta a refuzat primirea, aspect recunoscut si in cuprinsul intampinarii, cu motivarea ca nu cuprinde datele de identificare ale medicului de familie si ca aceasta lipsa a fost complinita abia la data de 29.10.2009. Curtea retine ca aceasta sustinere este reala, dupa cum rezulta din data inscrisa de medicul de familie in caseta corespunzatoare din formularul de concediu medical, dar este lipsita de relevanta in speta, intrucat angajatorului ii revine obligatia de a efectua plata indemnizatiei, dupa complinirea acestor lipsuri, in temeiul dispozitiilor legale ce urmeaza a fi enuntate.
Certificatul de concediu medical pentru perioada 24.10.2008-31.10.2008 a fost trimis de reclamanta prin intermediul biroului executorului judecatoresc, prin notificarea inregistrata sub nr. 505/29.10.2008 (fila 15 fond), iar cel pentru perioada 01.11.2008-30.11.2008 a fost exepediat prin intermediul BEJ, prin notificarea nr. 555/27.11.2008 (fila 17 fond)
Recurenta parata sustine ca nu a primit certificatele de concediu medical expediate de intimata reclamanta prin intermediul executorului judecatoresc si ca a luat cunostinta de acestea numai odata cu introducerea acestei cereri de chemare in judecata. Aceasta sustinere urmeaza a fi inlaturata, intrucat procesele verbale intocmite de executorii judecatoresti sunt acte autentice, in sensul art. 1171 civ. avand puterea probatorie prevazuta de art. 1173 alin. 1 civ. In consecinta, recurenta parata trebuia sa se inscrie in fals, pentru a rasturna forta probanta a acestora, in lipsa unui astfel de demers judiciar, Curtea urmand sa retina ca dovedite sustinerile reclamantei.
In ceea ce priveste dispozitiile legale incidente in speta, Curtea retine ca, potrivit art. 31 din OUG nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, dreptul la concediu de risc maternal se acorda in conditiile prev. de OUG nr. 96/2003, iar pe durata acestuia se acorda o indemnizatie care se suporta integral din bugetul Fondului National unic de asigurari sociale de sanatate. Plata acestei indemnizatii se face lunar de catre angajator, cel mai tarziu odata cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectiva, in cazul asiguratilor care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract individual de munca, in acest sens fiind dispozitiile art. 36 alin. 3 lit. a) din acelasi act normativ.
Mai retinem si faptul ca certificatul de concediu medical, pe baza caruia se acorda indemnizatia, trebuie prezentat platitorului cel mai tarziu la data de 5 a lunii urmatoare celei pentru care a fost acordat concediul, iar o dispozitie extrem de relevanta in speta de este cea cuprinsa in art. 40 din OUG nr. 158/2005, potrivit careia indemnizatiile prevazute de acest act normativ pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, in termenul de prescriptie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era in drept sa le solicite, cuantumul indemnizatiei urmand a fi achitat la nivelul cuvenit in perioada prevazuta in certificatul de concediu medical.
Raportand dispozitiile legale mentionate la situatia de fapt din speta, se constata ca data de 5 a lunii urmatoare pentru prezentarea catre angajator a certificatelor de concediu medical nu are inraurire decat asupra datei la care angajatorul urmeaza sa faca plata. Cu alte cuvinte, legiuitorul a impus angajatului acest termen limita, pentru ca angajatorul sa aiba timp sa intocmeasca documentele necesare in vederea efectuarii la timp a platii indemnizatiei, respectiv odata cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectiva, care, dupa cum se stie, are loc cel mai devreme la data de 10 a lunii.
acestui termen-data de 5 a lunii urmatoare, nu afecteaza insusi dreptul salariatului la incasarea indemnizatiei, care poate fi solicitata in cadrul termenului de prescriptie de 3 ani, dupa cum dispune art. 40 din OUG nr. 158/2005, anterior citat.
In speta, cele doua certificate de concediu medical expediate prin intermediul executorului judecatoresc au fost prezentate de reclamanta cu respectarea termenului prevazut de lege, astfel ca recurenta parata avea obligatia de a efectua plata indemnizatiei la data stabilita pentru lichidarea drepturilor salariale, cu atat mai mult cu cat refuzul nejustificat de plata a indemnizatiei constituie contraventie, conform art. 47 din OUG nr. 158/2005.
In privinta celorlalte doua certificate de concediu medical, pentru care nu exista dovezi certe la dosar ca ar fi fost predate angajatorului, urmeaza a se aplica prevederile 40 din OUG nr. 158/2005, recurenta parata fiind tinuta sa plateasca indemnizatiile corespunzatoare, in virtutea calitatii sale de angajator.
In ceea ce priveste decizia de incetare a contractului de munca nr. 2 din 17.01.2009, de la fila 43 fond, aceasta nu poate produce efecte decat de la data comunicarii, conform art. 268 alin. 3 din Codul Muncii, iar data comunicarii este, in mod evident, ulterioara datei emiterii. In consecinta, perioada in discutie in speta de, si anume 14.10.2008-31.12.2008, nu are nicio legatura cu decizia invocata de recurenta parata si nici cu motivele care ar fi stat la baza emiterii ei.
Cu alte cuvinte, nu intereseaza din punct de vedere juridic, in cadrulacesteispete, atitudinea culpabila sau neculpabila a reclamantei, ci instanta este tinuta sa verifice strict daca in perioada de concediu medical avea calitatea de salariat, daca a realizat stagiul minim de cotizare cerut de lege pentru a beneficia de indemnizatie de concediu pentru risc maternal si daca a obtinut certificatele de concediu medical. Constatand indeplinite toate aceste conditii, Curtea va inlatura toate argumentele recurentei parate referitoare la absenta nemotivata de la serviciu a reclamantei.
de considerentele de fapt si de drept expuse, in baza art.312 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr.4533/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
11.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Lizeta
