Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 585/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 585
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi bănești - excepție de neconstituționalitate privind recursul declarat de recurenta - SA B, împotriva încheierii de ședință din data de 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, intimați fiind,.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - SA B și avocat pentru intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, că recurenta a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. 2) ultima liniuță din Legea 53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin.3 lit.p și art. 79 alin. 1 din Constituția României, revizuită.
S-a dat citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta a fost formulat în termen și motivat.
Avocat și avocat depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta - SA B solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații, și, solicită respingerea recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constata;
Prin încheierea din 15.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia respins cererea pârâtei SA privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea 53/2003.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că excepția de neconstituționalitate vizează competența, dar a fost invocată ulterior pronunțării asupra excepției necompetenței teritoriale si, ca atare, a considerat că în momentul de față este investită cu soluționarea pe fond a cauzei și nu mai poate reveni asupra celor dispuse, astfel încât a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. 2 din Legea 47/1992, în sensul că soluționarea prezentei cauze nu mai depinde de modul de soluționare de către Curtea Constituțională a excepției invocate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs in termen legal pârâta SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că, în cauză sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevazute de art. 29 din Legea 47/1992, respectiv:
- Excepția să fie invocată în fața instanței judecătorești sau a tribunalului arbitrar, condiție îndeplinită în cazul dedus judecății, întrucât prezenta excepție este invocată în fața Tribunalului;
- Excepția să aibă ca obiect prevederi legale cuprinse în lege (stricto senso) sau în Ordonanța de Guvern respectiv Ordonanță de Urgență a Guvernului, condiție îndeplinită prin faptul că se invocă neconstituționalitatea prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, dispoziții legale în vigoare la momentul invocării excepției.
- Excepția să aibă în vedere prevederi legale ce nu au mai fost declarate neconstituționale anterior, condiție ce este îndeplinită prin faptul că prevederile anterior menționate nu au fost declarate ca fiind neconstituționale de Curtea Constituțională.
- Excepția să aibă ca obiect prevederi legale ce au legătură cu soluționarea cauzei, condiție îndeplinită prin faptul că prevederile legale considerate ca fiind neconstituționale antamează asupra modalității de soluționare a excepției necompetenței teritoriale invocate în prezenta cauză. Dispozițiile din Legea nr. 47/1992 vorbesc despre legătura dintre prevederile legale și soluționarea cauzei, ori modalitatea în care este soluționată excepția de necompetență teritorială influențează în mod covârșitor soluționarea generală a cauzei.
Mai arată recurenta că soluționarea excepției de necompetență teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea 168/1999 mai este în vigoare sau nu. În art. 298 al. 2 Codul Muncii sunt identificate (marcate cu liniuță) actele normative abrogate expres, total sau parțial, iar ultima liniuță este urmată de textul "orice alte dispoziții contrare".
Această ultimă liniuță din art. 298 al.2 a constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o "abrogare implicită", ceea ce vădește pentru teoreticieni o vădită neinformare legislativă și reluarea unor teze vechi dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijență prin necunoașterea legii aplicabile și depășirea atributelor puterii judecătorești /exces de putere.
După intrarea în vigoare a Legii 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, Decretul 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative.
Însă, arată recurenta, prin dispozițiile art. 62 și 63 din Legea 24/2000, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres.
Față de situația juridică dedusă judecății - modalitatea de soluționare a excepției necompetenței teritoriale a tribunalului - respectiv conținutul prevederilor legale considerate ca fiind neconstituționale, este evident faptul că acestea din urmă antamează asupra modalității de soluționare a cauzei, având astfel o strânsă legătură cu obiectul dedus judecății.
Or, dispozițiile cuprinse în art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea 53/2002 sunt neconstituționale prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituție.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Iași, sesizarea Curții Constituționale a României și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatii nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu a fost depusa practica judiciara in materie.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, la termenul din 15.04.2009, pârâta SA, prin apărător, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, considerând că au fost încălcate prevederile art. 72 din Legea 1999, raportat la prevederile art. 249 și art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul Muncii și la prevederile art. 62,63 și 83 din Legea 24/2008. A susținut că după intrarea în vigoare a Legii 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, iar instanța competentă este cea de la sediul pârâtei, respectiv Tribunalul București.
Instanța de fond, văzând dispozițiile art. 284 alin. 2 din Codul Muncii și domiciliul reclamantilor, a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Iași invocată de pârâtă.
La acelasi termen, pârâta a invocat si excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul Muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României.
Curtea de Apel constată că în mod corect a respins Tribunalul Iași cererea pârâtei de sesizare a Curții Constituționale.
Astfel, conform dispozițiilor art.29 alin 1 din Legea nr.47/1992,Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legatură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".
Art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul Muncii, ale cărui prevederi le consideră pârâta neconstituționale, dispun că la data intrării în vigoare a codului se abrogă orice alte dispoziții contrare.
Pârâta susține că aceste prevederi încalcă dispozițiile Constituției României, respectiv art.1 alin 4 și 5 (potrivit cărora,(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie"), art. 73 alin. 3 lit. p (potrivit cărora,Prin lege organică se reglementează regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială") și art. 79 alin.1 (potrivit cărora,Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații. El tine evidenta oficială a legislației României").
Ca atare, este evident - atât din motivarea excepției cât și din motivarea recursului - că dispozițiile considerate ca fiind neconstituționale nu au legătură cu soluționarea cauzei, ci sunt criticate sub aspectul modului de interpretare și de aplicare prin prisma dispozițiilor art. 62 și 63 din Legea 24/2000, art.72 din Legea 168/1999 și art. 284 din Codul Muncii.
În fapt, pârâta-recurentă susține că nu mai este posibilă abrogarea tacită ulterior apariției Legii 24/2000, astfel încât nu pot fi considerate abrogate prevederile art.72 din Legea 168/1999 (ce stabileau o competență teritorială diferită față de cele ale art. 284 din Codul Muncii ).
În aceste condiții, corect a reținut prima instanță că modul în care instanțele judecătorești fac aplicarea legii și aprecierea dacă un text legal este abrogat sau nu, sunt în competența exclusivă a instanțelor judecătorești și nu a Curții Constituționale, chiar dacă pârâta consideră că această aplicare ar fi neconstituțională
În consecință, constatând că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art. 29 din Legea 47/1992, Curtea de Apel reține că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmând ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul pârâtei și să mențină încheierea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva încheierii civile pronunțate de Tribunalul Iași la data de 15.04.2009, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 22 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/Tehnored
2 ex.-22.06.2009
Tribunalul Iași:
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
