Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5908/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (număr în format vechi 4518/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 5908/R/
Ședința publică de la 23 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind recursurile formulate de recurenții reclamanți, (fostă ) și recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.3800 din data de 06 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL BUCUREȘTI și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța a procedat la identificarea recurentului, care se legitimează cu CI seria - br.-.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune și admiterea în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, obligarea în solidar a Ministerului Justiției, Tribunalului București și Curții de Apel București la plata sumelor reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihologică în cuantum de 50% din indemnizația lunară brută și a sumelor datorate pentru perioada iulie 2001- 13 mai 2005.
Având cuvântul pe recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, solicită respingerea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.05.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților în solidar la plata drepturilor reprezentând 50% din salariul brut de încadrare începând cu aprilie 2004 până la data încetării raporturilor de muncă.
La data de 31.07.2008, reclamanții au completat acțiunea cu un nou capăt de cerere solicitând sporul salarial începând cu luna iulie 2001 până la data încetării raporturilor de muncă, precum și actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Prin sentința civilă nr.3800/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada iulie 2001-13.05.2005 și, în consecință, respinsă acțiunea pentru aceste pretenții, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, respinsă acțiunea față de acest pârât; a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, și obligați în solidar pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul București la plata către reclamanți a sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul brut lunar, începând cu 13.05.2005 și până la încetarea raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au avut calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului București, calitate încetată la 28.02.2006 pentru, la 14.02 2005 pentru și la 27.08.2007 pentru.
Cât privește prescripția extinctivă pentru pretențiile aferente perioadei anterioare datei de13.05.2005, tribunalul a considerat că sunt incidente dispozițiile art.13 și art.14 din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.7 din același decret, termenul general de prescripție de 3 ani nefiind suspendat pentru nici una din cauzele limitativ prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei, tribunalul a arătat că în perioada de timp în care reclamanții aveau raporturi de muncă cu Tribunalul București, se aplicau dispozițiile OG nr.83/2000 care erau inferioare Legii nr.50/1996.
În atare situație, este incident în privința reclamanților dreptul consacrat de art.47 din Legea nr.50/1996, referitor la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. S-au avut în vedere și considerațiile deciziei nr.XXI din 10.03.2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, decizie obligatorie conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs la data de 05.06.2009 pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și la data de 09.06.2009 reclamanții, înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 09.07.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs formulate de recurenții-reclamanți se critică greșita admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada iulie 2001-13 mai 2005 și se solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în acest sens.
Susțin recurenții-reclamanți că termenul de prescripție a fost suspendat conform art.13 lit.a din Decretul nr.167/1958, prin apariția unui act normativ, respectiv OUG nr.177/2002, ceea ce i-au împiedicat efectiv de a exercita dreptul la acțiune.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Justiției și Libertăților se invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată pentru perioada ulterioară datei de 01.02.2007.
Susține recurentul-pârât că art.47 din Legea nr.50/1996 care a prevăzut sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin art.42 din OG nr.83/2000. În februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar, OG nr.8/2007, ulterior acestei date pretențiile nemaiavând susținere legală față de dispozițiile art.30 care abrogă expres Legea nr.50/1996.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate, după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul recurenților-reclamanți vizează modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Reclamanții, în calitate de foști grefieri din cadrul Tribunalului București, se includ în categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate care a beneficiat de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în baza art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Sporul în discuție a fost abrogat începând cu 01.10.2000, în baza art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
În cauza de față, reclamanții susțin că au dreptul la acest spor de la data abrogării, 01.10.2000, indiferent de faptul că au sesizat instanța de judecată cu o acțiune numai la data de 13.05.2008, iar pretențiile obținute sunt aferente celor 3 ani anteriori, adică de la 13.05.2005.
Curtea consideră că aceste pretenții constând în drepturi bănești pretinse de personalul din organele autorității judecătorești sunt formulate în justiție cu nerespectarea termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.1, art.3 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii. Cum sporul pretins trebuia acordat lunar, reprezintă așadar o prestație periodică pentru care sunt aplicabile dispozițiile art.12 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune pentru fiecare din aceste prestații lunare stingându-se printr-o prescripție deosebită.
Ori, la data de 13.05.2008, pentru fiecare prestație periodică din perioada cuprinsă între 01.10.2000 - 12.05.2005 se împlinise termenul de prescripție generală de 3 ani.
Vor fi înlăturate de C considerațiile recurenților reclamanți asupra cazului de suspendare a termenului de prescripție, deoarece, apariția unui act normativ nou nu este reglementat de lege ca motiv de suspendare a prescripției între situațiile limitativ prevăzute în art.13 din Decretul nr.167/1958. În plus, legea invocată, OUG nr.177/2002 viza o altă sferă de reglementare decât cea incidentă în cazul reclamanților.
Ordonanța menționată viza salarizarea și alte drepturi ale magistraților, iar salarizarea reclamanților se găsea în continuare reglementată de Legea nr.50/1996 cu modificările ulterioare.
Din contră, este de observat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine personalului din organele autorității judecătorești ca fiind un drept rezultat dintr-o interpretare obligatorie a dispozițiilor legale, printr-o decizie în interesul legii a instanței supreme. Așadar, acest drept a subzistat și anterior, în toată perioada de la data abrogării sale prin OG nr.83/2000 și putea fi valorificat în instanță în interiorul termenului general de prescripție, fără a exista vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului.
Față de cele arătate, Curtea constată corect soluționată excepția prescripției dreptului material la acțiune de către prima instanță și, în consecință, va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, acesta este găsit fondat de C, în opinie majoritară.
Critica vizează aplicabilitatea în timp a normelor care consacră sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, republicată. În esență, se susține că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr.21/2008 asupra aplicării dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 trebuie limitată în timp până la intrarea în vigoare a OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, adică până la data de 03.02.2007.
Această argumentație va fi primită de Este de menționat faptul că dezlegarea dată de instanța supremă asupra aplicabilității normei care consacră sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și pentru personalul auxiliar de specialitate din instanțe și parchete a fost analizată prin raportare la art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, concluzionându-se în sensul supraviețuirii normei față de neconstituționalitatea acestui din urmă text de lege emis de Guvernul României cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlament. Așadar, dreptul în discuție se aplică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, fiind limitat în timp până la o eventuală ulterioară abrogare, cu respectarea normelor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Cum pentru categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate din instanțe și parchete, abrogarea expresă a Legii nr.50/1996 republicată s-a făcut prin art. 30 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în vigoare începând cu data de 03.02.2007, drepturile bănești cu acest titlu se cuvin până la această dată.
Așadar, reclamanții care aveau calitatea de personal auxiliar de specialitate se găsesc în situația de a beneficia de sporul în discuție până la data de 03.02.2007, critica recurentului pârât fiind fondată numai cât privește pe recurenta-reclamantă. Sub acest aspect urmează a se admite recursul declarat de ordonatorul de credite și a se modifica în parte sentința atacată, conform art. 312 alin. 3 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, considerându-se că s-a făcut o greșită aplicare a normelor precizate anterior, deoarece prin hotărârea atacată sporul a fost datorat numai reclamantei pentru perioada ulterioară datei de 03.02.2007.
Cât privește situația reclamantei, Curtea constată că instanța de fond, deși a admis excepția prescripției extinctive pentru perioada anterioară datei de 13.05.2005, totuși admite acțiunea formulată de această reclamantă și dispune obligarea ordonatorilor de credite să plătească drepturile bănești până la data încetării raporturilor de muncă, fără a observa că raportul de muncă al acesteia cu Tribunalul București încetase la data de 14.02.2005. Prin urmare, toate pretențiile formulate de această reclamantă erau supuse prescripției extinctive, Curtea urmând a modifica sentința în sensul respingerii pretențiilor acestei reclamante pentru prescrierea dreptului la acțiune.
O ultimă mențiune se impune a fi făcută față de împrejurarea că tribunalul a argumentat soluția admiterii acțiunii pe decizia în interesul legii, pe care a aplicat-o fără a dezvolta situația actelor normative referitoare la salarizarea personalului auxiliar din instanțe, dar și pe o preeminență a dreptului european față de dreptul intern. Mai exact, tribunalul a considerat că reclamanții dețineau în patrimoniu dreptul de a fi salarizați inclusiv cu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prin efectul art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, adică dețineau un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea consideră greșită această argumentație deoarece prin bun se înțelege orice entitate cu valoare economică, susceptibilă de a fi apropriată, ca și orice drept asupra unui atare bun, cu condiția ca existență și aproprierea lui să fie recunoscută de lege. Această condiție nu este îndeplinită în cauză ulterior datei de 03.02.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate.
Admite recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.3800 din data de 06 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL BUCUREȘTI și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge pretențiile reclamantei ca fiind prescrise.
Înlătură obligația pârâților de plată a sporului de 50% pentru reclamanta ulterior datei de 03.02.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de reclamanții, (fostă ), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./28.10.2009
Jud.fond:;
Opinie parțial separată a d-nei Judecător - - -, în sensul menținerii dispozițiilor primei instanțe referitor la reclamanta:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, invocat drept temei juridic al acțiunii, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din indemnizația brută lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art.I pct.2 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.370 din 9 iulie 2001.
OG nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, preciza că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Ca atare, modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
Pentru considerentele arătate, Curtea reține că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ și că norma de nivel inferior (art.I pct.42 din OG nr.83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din OG nr.83/2000 prin care a fost abrogat art.231 din Legea nr.56/1996, modificată și completată), contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
Astfel s-a statuat și prin decizia nr.21/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr.5/2008, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din pr.civ. constatându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
De asemenea, în considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut că instanțele de judecată trebuie să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice, acest lucru presupunând că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă aceste texte de lege.
Împrejurarea că prin nr.OG8/2007 au fost abrogate prevederile Legii nr.50/1996, nu este de natură să conducă la concluzia că personalul auxiliar de specialitate nu mai este îndreptățit la acordarea sporului în discuție, ulterior acestei date, astfel cum susține intimatul Ministerul Justiției, în condițiile în care această abrogare s-a prevăzut printr-o ordonanță de guvern, cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României (Legea nr.502/2006), încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României, fiind valabile, mutatis mutandis, considerentele reținute de instanța supremă în cuprinsul deciziei nr.21/2008, la care s-a făcut mai sus referire.
Se are în vedere și faptul că potrivit art.329 alin.3 pr.civ. Decizia sus menționată este obligatorie pentru instanțe, în ceea ce privește dezlegarea dată problemelor de drept supuse judecății, astfel încât se impunea menținerea dispozițiilor primei instanțe referitor la reclamanta.
JUDECĂTOR
- - -
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
