Pretentii civile. Speta. Decizia 5912/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (număr în format vechi 5261/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 5912/
Ședința publică de la 23 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind recursurile formulate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.783 din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI și intimații-reclamanți, și, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, motiv pentru care declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.05.2009 pe rolul Tribunalului Călărași - Secția Civilă sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Călărași și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, olicitând obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Călărași și Curtea de Apel București la plata sporului de confidențialitate în procent de 15%, pentru perioada 01.08.2008-la zi și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective cât și plata dobânzii legale de la data punerii in întârziere pentru aceste despăgubiri, obligarea pârâtului Tribunalul Călărași să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
Prin sentința civilă nr.783/22.06.2009, Tribunalul Călărașia admis acțiunea formulată de reclamanții ,; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Călărași să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând spor de confidențialitate de 15% pe perioada 1.08.2008 la zi și pentru viitor, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâtul Tribunalul Călărași să efectueze mențiunile în carnetele de muncă ale reclamanților; a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor acordate reclamanților prin sentință.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Călărași.
Potrivit dispozițiilor art.13 din OG nr.9/2001 pentru modificarea OUG nr.57/2000 privind salarizarea personalului CNSAS, pentru păstrarea confidențialității in legătură cu faptele, informațiile, documentele de care iau cunoștință in cadrul funcției, personalul CNSAS beneficiază de un spor lunar de confidențialitate in cuantum de până la 30% calculat la salariul de bază brut. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 8 din același act normativ, salariile de bază pentru funcții de conducere și de execuție din cadrul consiliului sunt asimilate funcțiilor specifice Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Curții Constituționale. Obligația profesională de confidențialitate a fost impusă imperativ salariaților magistrați și personal auxiliar de specialitate de legiuitor prin dispozițiile art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare raportat la art.16 alin.1, 2 din Codul deontologic al magistraților și ale art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora.
Magistrații și personalul auxiliar de specialitate desfășoară o activitate judiciară ce implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate) constând in date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu, secret bancar, economic, drepturi de proprietate intelectuală, fapt ce îi îndreptățește la acordarea sporului de confidențialitate.
Prin neacordarea sporului de confidențialitate sunt încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, care se coroborează cu reglementările internaționale în materie, respectiv dispozițiile art.7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor persoanelor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prestarea muncii se realizează in cadrul unor raporturi sociale care, odată reglementate prin norme de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă. În această categorie intră raporturile de muncă (de serviciu) ale magistraților și magistraților asistenți, precum și ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea. Drepturile și obligațiile acestor categorii de personal sunt reglementate de Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
Ceea ce este comun magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate este faptul că atribuțiile și responsabilitățile fiecărui post, condițiile de muncă, cât și cuantumul indemnizațiilor și salariilor nu pot fi negociate in mod individual, deoarece ele sunt stabilite de lege sau de regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii.
Codul muncii reglementează la art.39 alin.2 lit.f că salariatului îi revine obligația de a respecta secretul de serviciu.
Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate stabilește la art.36 alin.3 că persoana care urmează să desfășoare o activitate sau să fie încadrată la un loc de muncă ce presupune accesul la informații clasificate trebuie să prezinte conducătorului unității un angajament scris de păstrare a secretului de stat sau de serviciu. Textul legal reglementează două ipoteze privind acest angajament și anume: la încadrarea în muncă (la încheierea contractului individual de muncă sau la nașterea raportului de serviciu) sau la trecerea într-o altă muncă in cadrul aceleiași unități (la același angajator).
Totodată, conform art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 și art.9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aprobat prin Hotărârea nr.145/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea, in legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință in executarea funcției, cu privire la procese aflate in curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Potrivit art.1 alin.2 lit.i din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt esențiale in exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, vârstă,. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau executării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice. Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute de alin.1 este considerată discriminare în înțelesul acestei ordonanțe.
Sunt discriminatorii, potrivit ordonanței, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1 față de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare (art.2 alin.1-3).
Prin această ordonanță, astfel cum a fost modificată și completată de Legea nr.324/2006 au fost transpuse in dreptul intern prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament intre persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată În Oficial al Comunităților Europene nr. din 19 iulie 2000 și prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general În favoarea egalității de tratament in ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Oficial al Comunităților Europene nr. din 2 decembrie 2000.
Așa cum lesne se poate observa, art.2 alin.3 din ordonanță caracterizează ca discriminatorii, intre altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi, ceea ce poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament și ordonanțele Guvernului, emise in virtutea delegării legislative prevăzute de art.115 din Constituție.
Cât privește noțiunea de "discriminare" trebuie avută in vedere și practica in materie a Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut in mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicată unor subiecte de drept aflate in situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Salariul cuprinde, potrivit art.155 din Codul muncii și art.38 alin.4 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri la salariul de bază. Salariul de bază constituie elementul principal al salariului și se stabilește pentru fiecare salariat in raport cu mai mulți factori cum ar fi: pregătirea profesională, competența, calificarea, locul, rolul și importanța activității desfășurate, complexitatea atribuțiilor de serviciu, răspunderea și riscurile funcției, incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru anumite categorii de personal, etc.
Noțiunea de salariu are un sens extins, referindu-se și la indemnizațiile de bază cuvenite magistraților, parlamentarilor, demnitarilor,
Unul din principiile sistemului de salarizare este acela "pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală" consacrat de art.41 alin.4 din Constituție și art.6 alin.3 din Codul muncii.
C de-al doilea text legal a fost introdus prin OUG nr.55/2006, in concordanță cu normele Uniunii Europene și precizează că: "Pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele și condițiile de remunerare". Munca poate fi egală deoarece funcția/postul sunt identice, ca atribuții de serviciu, impunându-se aceleași cerințe pentru salariații care le ocupă. Dacă felul muncii este același, cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, munca este egală, sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
În sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil in interiorul acelorași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel. Întrucât salariile (indemnizațiile) de bază se stabilesc in funcție de factorii amintiți mai sus, deosebirile existente întemeiate obiectiv și rezonabil intre ramuri, domenii sau nivele diferite de activitate au o justificare legitimă, fără a fi vorba de existenta unor discriminări.
Sporurile însă se acordă numai la locurile de muncă unde nu sunt cuprinse in salariul de bază, ele fiind prevăzute de Codul muncii, de legi și ordonanțe, in contractul colectiv de muncă unic la nivel național (art.41 alin.3) și in contractele Colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unitate și unități.
Sporurile la salariul (indemnizația) de bază trebuie să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul in care își desfășoară activitatea atâta timp cât lucrează efectiv in condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective. Acest lucru se referă și la sporul de confidențialitate care trebuie acordat personalului auxiliar de specialitate, cu precizarea că această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul in interesul legii, prin Decizia nr.46/15.12.2008, a stabilit că in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților la data de 27.07.2009 și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice C, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 07.08.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Justiției și Libertăților se susține nelegalitatea hotărârii instanței de fond și se solicită admiterea recursului și respingerea pretențiilor reclamanților ca neîntemeiate.
Într-un prim motiv de recurs se invocă dispozițiile art.304 pct.4 Cod pr.civilă și se susține că tribunalul a depășit limitele puterii judecătorești, dovadă în acest sens fiind decizia Curții Constituționale nr.838/27.05.2009 privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul, pe de altă parte. Prin această decizie s-a stabilit că Înalta Curte de Casație și Justiție a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea, fiind abrogate prin acte normative ale autorității legiuitoare. Însă, o atare operație juridică nu poate fi realizată decât de autoritatea legiuitoare.
Prin urmare, după pronunțarea deciziei Curții Constituționale instanțele nu mai pot face aplicarea deciziei nr.46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, pentru că ar perpetua încălcarea Constituției.
Într-un al doilea motiv de recurs se invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și se subliniază că în cazul sporului de confidențialitate nu poate fi reținută existența vreunei discriminări în condițiile OG nr.137/2000, pentru că dreptul la acest spor nu este un drept recunoscut și protejat de lege pentru personalul auxiliar de specialitate.
În fine, se critică și dispoziția primei instanțe de a acorda drepturile bănești în continuare, câtă vreme aceste drepturi sunt eventuale, nefiind născute și actuale.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Finanțelor Publice se invocă dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă și se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii formulată împotriva instituției ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Susține recurentul-pârât că nu există raporturi de muncă între instituția recurentă și reclamanți care sunt angajați ai Tribunalului Călărași. Față de aceștia din urmă Ministerul Justiției și Libertăților, în calitate de ordonator de credite, are obligația de a aloca fonduri pentru plata drepturilor în limita cheltuielilor aprobate cu această destinație.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate, după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată în opinie majoritară, următoarele:
Invocând dispozițiile art.304 pct.4 Cod pr.civilă, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților susține că hotărârea instanței de fond a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, mai exact cu încălcarea atribuțiilor puterii legislative, singura în măsură să stabilească prin lege drepturi salariale ori sporuri în privința categoriei profesionale a judecătorilor în care se includ intimații-reclamanți.
Argument pentru susținerea acestei încălcări a principiului separației puterilor în stat este adus de Ministerul Justiției și Libertăților, decizia nr.838/27.05.2009 pronunțat de Curtea Constituțională prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între puterea judecătorească și cea legislativă.
Din decizia Curții Constituționale nr.838/27.05.2009, prin care se constată existența unui conflict de natură constituțională, între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte rezultă că instanțele nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, respectiv de a efectua controlul de constituționalitate, indiferent dacă normele controlate sunt sau nu în vigoare, nu legitimează o soluție diferită.
Astfel, în cuprinsul deciziei Curții Constituționale menționate, se statuează expres că decizia pronunțată în soluționarea conflictului constituțional nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii. Prin urmare, decizia obligatorie pentru instanțe pronunțată de instanța supremă își va produce pe mai departe efectele, nefiind antamată de decizia Curții Constituționale care, în virtutea valabilității "ex nunc" nu poate viza decât actele, acțiunile, inacțiunile ori operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de autoritățile implicate în conflict.
Rezultă așadar, că prima instanță nu a săvârșit un exces de putere pronunțând hotărârea atacată, această critică de recurs fiind nefondată.
Cât privește modul în care s-a interpretat și s-a aplicat legea în primă instanță, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și invocat de Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea constată că este nefondat.
După cum s-a arătat anterior, soluția dată de Curtea Constituțională în conflictul de constituționalitate produce efecte pentru viitor, fără a modifica în vreun fel efectele deciziilor în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție până la acea dată.
Prin urmare, decizia nr.46/15.12.2008 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat într-un recurs în interesul legii că judecătorii au dreptul la spor de confidențialitate este deplin valabilă și produce efecte în privința intimaților reclamanți cu puterea conferită de art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
Tribunalul a făcut așadar o corectă aplicare a celor dezlegate în drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar motivul de recurs formulat de Ministerul Justiției și Libertăților sub acest aspect va fi înlăturat.
Fondată este însă critica referitoare la admiterea pretențiilor bănești pentru perioada viitoare pronunțării deciziei de recurs.
În materia conflictelor de muncă, în patrimoniul unui salariat sau unei persoane asimilate acestuia (a unei persoane care nu prestează o activitate în temeiul unui contract de muncă, ci a unui act de numire, pentru care are dreptul la plata unui salariu sau a unei indemnizații) se poate constata un prejudiciu izvorât din neplata drepturilor salariale numai dacă acest prejudiciu îndeplinește condiția de a fi cert, lichid și exigibil la data pronunțării hotărârii. Pentru perioada de timp următoare acestui moment nu există temei pentru a fi acordate drepturi salariale, întemeiat pe prezumția că angajatorul nu-și va respecta obligația de plată.
Este de notat faptul că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri și reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat, conform art.154 Codul muncii. În plus, art.161 din Codul muncii prevede că salariul se plătește cel puțin o dată pe lună. Așadar, plata salariului reprezintă o prestație periodică în sarcina angajatorului, scadentă cel puțin o dată pe lună, dar succesivă, iar acordarea și valoarea acesteia sunt condiționate de menținerea reclamanților în funcția actuală, de exercitarea atribuțiilor funcției de judecător, de păstrarea aceluiași regim salarial. În concluzie, obligația viitoare pretinsă de reclamanți nu este certă, iar prin natura ei nici exigibilă.
În măsura în care plata sporului de confidențialitate 15% din indemnizația brută de încadrare se consideră de reclamanți că se cuvine a fi inclus în indemnizația lunară, aceștia au posibilitatea de a uza de procedura prevăzută de art.36 din OUG nr.27/2006. Așadar, dacă intimații-reclamanți consideră că decizia în interesul legii nr.46/2008 are aplicabilitate și opozabilitate față de ordonatorul principal de credite, considerând că trebuie inclus în indemnizația lunară, poate formula contestație asupra modului în care este alcătuită indemnizația lunară.
Așadar, nu este corect raționamentul instanței de fond învestită cu un conflict de muncă, iar plata dreptului pretins nu poate fi dispusă pentru viitor dincolo de data pronunțării hotărârii. Cu toate acestea, până la data pronunțării deciziei de recurs, au devenit scadente alte sume datorate de angajatorul ordonator de credite în condițiile de procedură prevăzute de art.3041, art.316 raportat la art.294 alin. 2 Cod de procedură civilă, pentru acestea fiind îndeplinită condiția de a fi certe, lichide și exigibile.
Urmează, în temeiul art.312 al.3 Cod pr.civilă raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, a se admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, a se modifica în parte sentința recurată în sensul de a se înlătura obligația de plată a sporului ulterior datei pronunțării deciziei, 23.10.2009.
Prin recursul formulat, Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă), și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Întrucât dreptul solicitat este un drept de natură salarială, potrivit art. 282 din Codul muncii, într-o asemenea acțiune părți în proces sunt numai reclamanții și pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Călărași care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora.
Conform art.28 lit.e) din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin programul de guvernare pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite
Parlamentul adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
Mai mult, art. 4 prevede: "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
de credite bugetare prevăzute la alin.1 se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art.47 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art.49 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale."
Rezultă deci că Guvernul și ordonatorii principali de credite, și nu Statul, au atribuții în ceea ce privește salarizarea și creșterile salariale acordate personalului bugetar.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice este întemeiată, față de natura raporturilor juridice, derivate din relații de muncă, ceea ce face ca pretențiile cu acest titlu să nu poată fi promovate în contra unei persoane cu care reclamanții nu au raporturi de serviciu, neavând nici calitatea de ordonator de credite față de aceștia.
Prin urmare, numai faptul că Ministerul Finanțelor Publice gestionează bugetul de stat de la care sunt finanțate instituțiile publice, nu îndreptățește reclamanții să formuleze pretenții de natură salarială în contradictoriu cu acesta, ei neputând solicita nici alocarea fondurilor necesare către ordonatorul de credite, pentru că în acest caz nu s-ar afla în apărarea unui interes propriu.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 al.3 Cod pr.civilă coroborat cu art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va admite și acest recurs și va respinge cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursurile formulate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.783 din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI și intimații-reclamanți, și.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Înlătură obligația de plată a sporului ulterior datei pronunțării prezentei decizii, 23.10.2009.
Respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./04.11.2009
Jud.fond:;
Opinie separată a d-nei Judecător - - -, în sensul respingerii recursurilor ca nefondate:
Prin decizia nr.46/15.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a fost admis recursul în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1 și 2 din codul deontologic al magistraților și la art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din codul deontologic al acestora următoarele:constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Dezlegarea dată problemei de drept prin decizia sus menționată este obligatorie pentru instanțe, potrivit art.329 alin.3 pr.civ. astfel încât nu pot fi reținute criticile formulate de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, referitoare la faptul că prin hotărârea atacată instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, precum și acelea prin care se invocă caracterul neîntemeiat al pretențiilor deduse judecății.
Consider ca nefondat și motivul de recurs privitor la dispoziția de acordare a sporului de confidențialitate și pentru viitor, deoarece din considerentele deciziei mai sus amintite rezultă că se impune acordarea acestui spor și în continuare, până la încetarea stării de discriminare.
Cu privire la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, consider că și acesta trebuia respins, având în vedere dispozițiile art.312 pr.civ. din următoarele considerente:
Este adevărat că potrivit art.1 din OG nr.22/2002, executarea obligației de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, în speță, calitatea de ordonator principal de credite aparținând Ministerului Justiției și Libertăților.
Însă, pentru ca ordonatorul principal de credite să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.500/2002, trebuie ca sumele necesare să fie cuprinse în proiectele legilor bugetare elaborate de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice în conformitate cu art.28 din Legea nr.500/2002, pe baza propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite.
Altfel spus, printre atribuțiile ce îi revin potrivit Legii nr.500/2002, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice se interpune în circuitul sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale inclusiv în ceea ce privește procedura rectificării bugetare.
De asemenea, și prevederile OUG nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției precum și Ordinul comun nr.3774/22.08.2008, privind modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a OUG nr.75/2008 vin să susțină calitatea procesuală a acestei instituții care are obligații legale precise legate de plata drepturilor salariale în sistemul justiției stabilite prin hotărâri judecătorești.
JUDECĂTOR
- - -
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
