Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.60
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea contestației formulată de contestatorii, -, împotriva sentinței civile nr.102/19.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Tribunalul Brăila, Curtea de APEL GALAȚI, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că la dosar a mai fost depus un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul Ministerul Justiției și o cerere prin care solicită din nou acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată.
Față de faptul că s-a solicitat la termenul anterior, prin adresă, contestatorilor să-și precizeze cuantumul pretențiilor pe fiecare obiect în parte în vederea soluționării cererii de suspendare și să depună o cauține în acest sens, aceștia neîndeplinindu-și această obligație, Curtea urmează a respinge cererea de suspendare.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1025/C/2006, reclamanții:, și, cu domiciliul ales în B, Calea nr. 47, au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite; Curtea de APEL GALAȚI, ca angajator și ordonator secundar de credite; Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Brăila în calitate de ordonator terțiar de credite și au solicitat obligarea pârâtelor nominalizate la punctele 1-4, ca începând cu data de 1.01.2005 să li se calculeze și să li se plătească următoarele drepturi salariale:
1.spor de fidelitate conform art. 18 alin. 3 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești;
2.asimilarea vechimii în specialitate și a perioadei lucrate în același domeniu în alte unități conform art. 93 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;
3.majorarea salariului de bază cu 5% conform art. 19 alin. 1 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;
4.salariul de merit să fie în procent de până la 20% aplicat la salariul brut pentru 25% din numărul de posturi prevăzute în statul de funcții aferent funcționarilor publici conform art. 31 alin. 1 și 2 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești;
5.asistență medicală, medicamente și proteze gratuite conform art. 41 alin. 2 din NR.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești;
6.decontarea contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă conform art. 41/1 alin. 2 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și al parchetelor de pe l lângă acestea;
7.concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;
8.pensie de serviciu în cuantum de 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării conform art. 68 alin. 1,2,3,5,6 și 7 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;
9.indemnizație egală cu trei salarii de bază de încadrare lunare brute care se impozitează potrivit legii, conform art. 69 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Prin cererea ulterioară depusă în dosarul nr. 482/2006( fila 35), reclamanții au completat acțiunea și au solicitat acordarea sporului de fidelitate și de tribunal de care beneficiază personalul instanței, conform art. 18 alin. 3 și art. 19 alin. 1 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, actualizate cu indicele de inflație, corespunzător cu data efectuării plății.
Prin cererea din data de 8.08.2006 depusă în dosarul nr. 1025/2006, reclamanții și-au completat din nou acțiunea în sensul că au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brăila, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, pentru ca pârâții să fie obligați în solidar:
1.la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de masă de care urmau să beneficieze potrivit Legii nr. 142/1998 și care nu au fost acordate;
2.calcularea și plata acestor sume reprezentând echivalentul tichetelor de masă să se facă pe o perioadă de 3 ani retroactiv, calculate de la data introducerii cererii, respectiv: 1.07.2003 până la data de 10.07.2006 și până la intrarea în legalitate, respectiv în momentul punerii la dispoziția fiecărui salariat a tichetelor de masă la care este îndreptățit potrivit legii;
3.calcularea sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă să se facă avându-se în vedere indexarea semestrială a indicelui prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare comunicat de Comisia Națională pentru Statistică ( potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 142/1998).
Prin cererea din 7.09.2006 ( fila 99), reclamanții:, -, OG, au completat acțiunea introductivă în sensul că au solicitat obligarea pârâților: Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila la plata drepturilor reprezentând prima de concediu, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pe anii: 2001, 2002,2003,2004,2005,2006, calculată corespunzător perioadelor în care fiecare dintre reclamanți și-a desfășurat activitatea în cadrul Tribunalului Brăila, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății.
Pentru reclamanta, pârâții urmează să fie obligați la plata drepturilor reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2003-2006; pentru reclamanta urmează să fie obligați la plata drepturilor reprezentând prima de concediu aferentă anului 2005-2006; pentru reclamanții OG, urmează să fie obligați la plata primei de concediu aferentă anului 2004, întrucât începând cu 1.01.2005 au fost trecuți pe grila de salarizare a personalului auxiliar de la instanțele judecătorești.
În motivarea cererii au susținut că potrivit art. 33 alin 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, au dreptul pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Drepturile nu le-au fost acordate la efectuarea concediilor de odihnă din perioada anilor 2001-2006 întrucât a fost suspendat prin legile bugetului de stat.
Consideră că este un drept recunoscut de lege și pe perioada cât a fost suspendat s-a întrerupt cursul prescripției, astfel că acțiunea este introdusă în termenul legal de prescripție.
În motivarea acțiunii și a cererilor ulterioare, reclamanții au susținut că drepturile solicitate în baza art. 40 nr.OUG 92/10.11.2004 privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici potrivit căreia funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea
Cu privire la sporul de fidelitate și de tribunal, reclamanții au motivat că, în temeiul aceluiași articol de lege,40 din OUG nr. 92/2004, li se cuvine deoarece de acest spor beneficiază personalul instanței, conform dispozițiilor art. 18 alin. 3 și art. 19 alin. 1 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi salariale ale magistraților și personalului auxiliar din justiție.
Cu privire la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuie să beneficieze conform Legii nr. 142/1998, reclamanții au motivat că legea a prevăzut acest drept salariaților din unitățile bugetare, privind acordarea tichetelor de masă, însă în mod nedemocratic s-a ocolit acordarea lor, motivat de faptul că nu au fost prevăzute sumele în legea bugetului de stat sau că Ministerul Finanțelor Publice nu a avizat proiectele de buget cuprinzând aceste sume.
S-a ajuns astfel la o aplicare discriminatorie a Legii nr. 142/1998, încălcându-se un drept fundamental al tuturor cetățenilor români în fața legii, drept ocrotit de Constituție.
Prin sentința civilă nr. 1192/08.12.2006 pronunțată de Tribunalul Brăila, a fost admisă în parte acțiunea și cererile completatoare formulate de reclamanții, OG, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, și Tribunalul Brăila și în consecință.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, și drepturile salariale reprezentând sporul de fidelitate și de tribunal, actualizate cu indicele de inflație corespunzător la data efectuării plății, începând cu data de 01.01.2005.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, despăgubirile ce rezultă din contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 10 iulie 2003-10 iulie 2006, iar pentru reclamanta pe perioada 2005-2006, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, drepturile reprezentând prima de concediu, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pe anul 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006; către reclamanta drepturile reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2003-2006; către reclamanta drepturile reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005-2006; către reclamanții OG, drepturile reprezentând prima de vacanță pe anul 2004 iar pentru reclamantul drepturile reprezentând prima de vacanță pe anii 2001-2004, drepturi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății.
Au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere privind asimilarea vechimii în specialitate, majorarea salariului de bază cu 5%, stabilirea salariului de merit, pentru 25% din posturi, asistență medicală, medicamente și proteze gratuite, decontarea contravalorii transportului pe perioada concediului de odihnă, concediu de odihnă de 30 de zile plătit, pensie de serviciu în cuantum de 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate și indemnizație egală cu trei salarii de bază de încadrare brută.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice.
Au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, necompetența materială a secției civile a Tribunalului Brăila, și inadmisibilitatea acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Justiției, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul Ministerul Justiției.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Ministerul Justiției, apreciind-o ca fiind nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 3.civilă.
Cod PenalPrin decizia civila nr. 102/19.02.2007 a Curții de APEL GALAȚI, s-a admis recursul
declarat de pârâtul-recurent MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 1192/08.12.2006 pronunțată de Tribunalul Brăila (dosar fond nr. 1025/C/2006) și s-a modificat în parte sentința civilă recurată și în rejudecare:
S-a înlăturat obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate și de tribunal actualizat cât și la plata tichetelor de masă actualizate.
Au fost menține celelalte dispoziții ale sentinței civile sus-menționate.
Pentru a pronunța această decizie au fost avute în vedere următoarele considerente.
Referitor la fondul cauzei, s-a apreciat că soluția primei instanțe este nelegală în ce privește acordarea sporului de fidelitate și de tribunal cât și în ce privește acordarea contravalorii tichetelor de masă.
Astfel, deși prima instanță reține că, potrivit disp. art. 40 din OUG nr. 92/2004, funcționarii publici ar beneficia de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute în legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, în speță, instanțele judecătorești, aceasta nu motivează ce criterii a avut în vedere atunci când a raportat drepturile acordate reclamanților la actul normativ ce reglementează drepturile personalului auxiliar de specialitate.
Ori, în cadrul instanțelor judecătorești își desfășoară activitatea mai multe categorii de personal, respectiv, personal auxiliar de specialitate și judecători.
Aceste categorii de personal sunt salarizate prin acte normative diferite, în care sunt prevăzute, în mod distinct, drepturi salariale și sporuri specifice fiecărei categorii, în funcție de complexitatea fiecărei funcții, de activitatea desfășurată, de rolul și locul în cadrul desfășurării actului de justiție.
Nu arată prima instanță de ce a "ales" legea de salarizare a personalului auxiliar și de ce nu a optat, de exemplu, pentru drepturile judecătorilor, acest aspect indicând faptul că s-au avut în vedere criterii arbitrare, care contravin legii.
S-a considerat că prima instanță a interpretat greșit disp. art. 40 din OUG nr. 92/2004, aceste dispoziții referindu-se la completarea actului normativ general cu actul normativ special, dar, bineînțeles, numai în măsura în care in legea specială ar fi prevăzute drepturi în favoarea funcționarilor publici, nu pentru alte categorii de personal care sunt salarizate în funcție de activitatea desfășurată.
Instanța de fond nu a analizat și articolul 41 din OUG nr. 92/2004 care prevede că prevederile acesteia se completează cu cele ale Legii nr. 188/1999 republicată și modificată precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale se deduce că reclamanții pot beneficia de drepturile salariale prevăzute de art. 188/1999 și de drepturile prevăzute în acte normative speciale care se referă la drepturile personalului bugetar, în general, și nu la alte categorii de personal.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.civilă.
Cod PenalÎn ce privește acordarea contravalorii tichetelor de masă, s-a apreciat că nici aceste drepturi nu se cuvin reclamanților, contrar celor reținute de către prima instanță.
Astfel, conform disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din sectorul bugetar, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator.
Însă, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
În consecință, punctul de vedere al Curții este că obligația pârâtei nu este de ordin imperativ, ci este opțională, supusă unor condiții, aceasta fiind și intenția legiuitorului ce rezultă din interpretarea gramaticală a textului legal, prin folosirea verbului "pot" care induce concluzia că este vorba de o normă dispozitivă.
Fiecare instituție cu bugete diferite, poate acorda tichete de masă, nefiind vorba de o discriminare, întrucât aceasta ar implica aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce nu este și cazul de față.
În consecință, s-a apreciat că trebuia respins capătul de cerere privind acordarea contravalorii tichetelor de masă, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.civilă.
Cod PenalÎmpotriva acestei decizii civile au declarat contestație în anulare reclamanții, pentru motivul prevăzut de art. 318 alin. 1 teza a II-a pr. civilă.
Au motivat că instanța, admițând recursul declarat de pârât și modificând în parte sentința civilă recurată, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.
A criticat decizia civilă nr. 102/19.02.2007 a Curții de APEL GALAȚI pentru faptul că, fără a cerceta legile aplicate în materie, a considerat recursul nefundat, respingând în parte recursul declarat, în felul acesta privându-i de drepturile legale ce le revin, prevăzute de actele normative invocate.
Intimata Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată întrucât reclamanții nu au înțeles să formuleze recurs și nu pot invoca pe calea contestației în anulare faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de casare invocate de către pârâta Ministerul Justiției.
Analizând contestația în anulare formulată, prin prisma motivelor invocate instanța constată că este nefondată pentru următoarele motive.
Astfel, se constată că prin decizia civilă nr. 102/19.02.2007 a Curții de APEL GALAȚI contestată,s-a admis recursul declarat de către pârâta Ministerul Justiției, s-a modificat în parte sentința civilă recurată și s-a reținut cauza spre rejudecare.
În aceste condiții, observăm că reclamanții contestatori fac confuzie și afirmă o situație neconformă realității și contradictorie, atunci când susțin că recursul a fost considerat nefondat și s-a respins în parte recursul declarat.
În cazul motivului prevăzut de art. 318 alin.1 teza a II-a pr. civilă, singurul în măsură să invoce acest caz este recurentul căruia i s-a respins recursul.
Ori, în speța de față, reclamanții nu au promovat nici un fel de recurs care să fie respins.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 320.pr. civilă, se va respinge ca nefondată contestația în anulare aceasta neîncadrându-se în condițiile cerute de textul art. 318 alin. 1 teza a II-a pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii, -, împotriva sentinței civile nr.102/19.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/5.03.2008
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
