Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 61/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta - SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.1074/6.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul reclamant lipsă fiind recurenta pârâtă - SA Membru GRUP
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinare de către intimatul reclamant și o notă de ședință din partea reprezentantului recurentei pârâte care solicită judecarea cauzei în lipsă, având anexată și împuternicirea avocațială.
Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul intimatului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în temeiul art.150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică. Precizează că motivele recursului sunt neîntemeiate, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune constatând că acțiunea a fost introdusă în termen legal.
Cu privire la al doilea motiv de recurs susține că recurenta avea sarcina de a acorda drepturile salariale suplimentare pentru sărbătorile de Paști și C intimatului, or recurenta pârâtă nu a făcut dovada că aceste drepturi au fost acordate salariaților în perioada 2004-2007, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr.1074/M/2007 a Tribunalului Brașov pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului contravaloarea drepturilor salariale reprezentând prima de Paști și de C în cuantum de 5271 lei, sumă ce urma să fie actualizată în raport de indicele de inflație până la data plății, respingându-se totodată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut cu privire la excepție că aceasta este nefondată întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.283 lit.e din Codul Muncii care se referă la o prescripție specială de 6 luni pentru situația neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze contractuale ale acestuia, ori acțiunea dedusă judecății are ca obiect drepturi salariale.
Pe fond, s-a reținut că potrivit art 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă "cu ocazia sărbătorilor de Paști și salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe societate", iar pârâta nu și-a respectat obligația de a negocia cu acordarea acestor drepturi bănești.
Apărările pârâtei potrivit cărora începând cu anul 2003 primele de Paști și C au fost introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat au fost înlăturate pe considerentul că un contract încheiat în mod valabil reprezintă lege pentru părți câtă vreme nu a fost desființat, iar hotărârea comisiei paretare a din 2007 nu poate modifica retroactiv clauzele contractelor de muncă pe anii anteriori. De asemenea, s-a reținut că pârâta nu a făcut dovada că suplimentările salariale solicitate au fost incluse în salariile salariaților și nici nu s-a dovedit că există diferențe între salariul mediu brut și salariul de bază mediu la nivel.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond a formulat recurs pârâta, iar prin motivele de recurs este reiterată excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât se solicită drepturi bănești mai vechi de 6 luni încălcându-se astfel termenul imperativ prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii. În acest sens, prin motivele de recurs se arată că drepturile solicitate prin acțiune nu constituie drepturi salariale pentru a fi prescriptibile în termenul de 3 ani, acest lucru rezultând din analiza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul pe anul 2004 din care rezultă că drepturile solicitate sunt înscrise în capitolul VI intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi", iar nu în capitolul V intitulat "Salarizarea "
Pe fond, soluția atacată este criticată pe considerentul că prima instanță a ignorat faptul că începând cu anul 2004 salariații și-au primit prima de Paști și de C fiind introdusă în salariul de bază, astfel că prin admiterea acțiunii aceste drepturi s-ar plăti de ouă ori.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, curtea reține că în mod corect prima instanță a respins această excepție deoarece pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în Contractul Colectiv de Muncă și au un caracter periodic cu scadență anuală. Fiind vorba de drepturi bănești acordate de către angajator salariaților, acestea au ca izvor raporturile de muncă dintre părți și se încadrează în categoria drepturilor salariale ca formă de răsplată pentru munca depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. Primele acordate de către angajatori cu diverse ocazii constituie componente ale salariului în sensul art 155 Codul Muncii, reprezentând un "adaos" ce a fost stabilit prin voința părților.
Chiar prin art.168 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă părțile au folosit noțiunea de "suplimentări salariale"pentru a desemna primele ce constituie sursa pretențiilor din acțiune.
Fiind vorba de drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art 166 alin.1 și art. 283 lit c Codul Muncii.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e Codul Muncii care instituie un termen de 6 luni " în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia" întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale.
Curtea reține că nu este fondat nici cel de al doilea motiv de recurs potrivit căruia primele de paști și de crăciun au fost introduse în salariul de bază din 2003.
Astfel cum a reținut și instanța de fond voința părților a fost clar exprimată cu ocazia negocierilor pe anul 2003 când la alin.2 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă s-a prevăzut că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 au fost introduse în salarul de bază al fiecărui salariat"
Analizând sentința atacată prin prisma celor două motive de recurs, curtea reține că recursul pârâtei este nefondat, astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă acesta va fi respins, văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă referitor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.1074/M/2007 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 200 Ron cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: CȘ/28.01.2008
Dact: MD/28.01.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
