Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 620/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 620
Ședința publică din data de 06 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, prin, cu domiciliul procesual ales în B, sector 1,-,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 345 din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Scăieni, Cartier, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 8/2008, lipsind recurenta-pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Astfel, arată că prima instanță a interpretat în mod corect dispozițiile art. 168 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005, întrucât rezultă din conținutul acestora că drepturile salariale suplimentare prevăzute la alin.1 se păstrează în fiecare an.
De asemenea, precizează că alin.2 al art. 168 din contractele colective de muncă se referă la procedura de plată a drepturilor salariale suplimentare pentru anul 2003, drepturi care nu privesc prezenta cauză și nu anulează drepturile prevăzute la alin.1 art. 168.
Totodată, menționează că recurenta nu acceptă plata drepturilor salariale suplimentare datorate de Paște și de C, dar nici nu probează că aceste suplimentări se regăsesc în salariul angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii, situație în care solicită a se constata că sumele nu au fost incluse în salariul de bază.
Cu privire la Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C nr. 4209/6.11.2007, depusă ca probă exoneratoare de răspundere la dosarul cauzei, arată că aceasta nu are forță probantă și trebuie înlăturată, întrucât vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168(1) și alin.(2) din contractul colectiv de muncă, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Referitor la motivul de recurs cu privire la împrejurarea că hotărârea atacată face referire numai la SNP SA, arată că sentința tribunalului este bine întemeiată și se referă numai la situația recurentei și a intimatului-reclamant din prezenta cauză.
Față de toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat sub toate motivele invocate și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, sens în care depune concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr-, pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 3501,50 lei reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate, pe perioada 2004-2005 și 435,85 lei beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport de indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost salariatul pârâtei în temeiul contractului individual de muncă în cadrul Sucursalei în funcția de mecanic până la data de 23.10.2005 când raporturile de muncă cu pârâta au încetat ca urmare a disponibilizărilor colective, prin decizia nr. 5209/2005.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că pe lângă salariul de bază de care a beneficiat în conformitate cu prevederile Contractului individual de muncă trebuia să beneficieze și de drepturi salariale suplimentare, însă pârâta nu a acordat aceste drepturi.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus acte.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că potrivit art. 283 alin.1 din Codul muncii cererea trebuia formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării ori a unei clauze al acestuia.
In dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus adresa nr. 429/2007.
Precizând acțiunea reclamantul a suținut că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 4071,53 lei reprezentând 3501,50 lei drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate pentru C 2004, Paște 2005, C 2005 și 570,03 lei indicele de inflație de la data scadenței până la data de 31.12.2007.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 345 din 4 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Totodată, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantului 3501,50 lei reprezentând drepturi salariale, prime de C pe anul 2004-2005 și primă Paște pe 2005, sumă ce urmează a fi reactualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței și până la data plății efective. A mai fost obligată pârâta la 110 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Conform art. 283 lit.c din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, prrecum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, în cazul neexecutării Contractului colectiv de muncă, ori a unei clauze ale acestuia.
În speță, s-a reținut că prin cererea formulată reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004-2005, susținând că acestea erau prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, nu poate fi reținută întrucât prin cererea formulată nu se invocând neexecutarea Contractului colectiv de muncă.
Față de considerentele invocate, s-a constatat că acțiunea introdusă la data de 23.11.2007, referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004-2005 a fost promovată în cadrul termenului de 3 ani, urmând ca în baza art. 137 pr.civ. motiv pentru care tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea este întemeiată potrivit următoarelor considerente:
Reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă, iar prin contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea în cuprinsul art. 268, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SNP SA se prevede că vor beneficia de câte o suplimenrare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit înscrisurilor depuse în cauză, Contractele colective de muncă pe societate negociate și aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005, 2006 au menținut disp.art. 168 alin.1, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în forma în anul 2003, suplimentărilor salariale de la alin.1, sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art. 168 al Contractului colectiv de muncă pârâta nu a mai acordat reclamantului în cursul anilor 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1al art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițile art. 168 din contractul colectiv de muncă pe anul 2005 cu dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, se poate aprecia că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art. 168 din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Întrucât pârâta nu a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat reclamantului suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004, 2005, tribunalul a admis acțiunea precizată, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3501,50 lei reprezentând prime de C pe perioada 2004-2005 și prima de Paște pe 2005, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație la data scadenței până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția fondului privind eronata admitere a cererii reclamantului prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
Arată recurenta că au fost respectate dispozițiile art.168 CCM și că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților atât în anul 2003 cât și ulterior, astfel încât dreptul subiectiv solicitat de către aceștia nu mai exista la data introducerii acțiunii.
În dovedirea recursului s-au depus înscrisuri.
Intimatul nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2005 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2005 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2005.
Din înscrisurile depuse în recurs, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului-intimat pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr.4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, având în vedere probatoriul administrat cu referire la recurenta și intimatul din prezenta cauză.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, prin, cu domiciliul procesual ales în B, sector 1,-,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 345 din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Scăieni, Cartier, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședinșa publică astăzi, 6 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnired.
2ex./20.05.2008
dosar fond.- - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
