Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6301/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6301
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței nr. 321 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant E, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA prin avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Avocat, pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.321 din 24.02.2009, Tribunalul Mehedinția respins excepțiile prescrierii acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamantul E invocate de pârâta SC SA
A admis acțiunea formulată de reclamantul E împotriva pârâtei SC SA și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma netă actualizată la data de 31.01.2009 în cuantum de 1.560 lei reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neachitate, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective.
A obligat pârâta la 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în sensul că cererea este formulată peste termenul de 6 luni prevăzut de art.283 lit.e, Codul muncii, instanța a constatat că este neîntemeiată.
Astfel acțiunea reclamantului are ca obiect plata unor despăgubiri cu titlu de suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamna - iarnă, situație în care acestea pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune conform art. 283 (1) lit. c din Codul Muncii.
De asemenea, chiar pârâta a susținut că suplimentările privind aprovizionarea de toamna - iarnă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, fiind deci drepturi salariale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului s-a constatat că și aceasta este nefondată.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză reiese, că reclamantul a fost salariatul societății pârâte, pe perioada menționată în acțiune, iar drepturile bănești solicitate de reclamant reprezintă suplimentări salariale prevăzute de art. 176. la Nivel de de care beneficiază salariații cu ocazia aprovizionării de toamnă - iarnă.
Pentru munca prestată, reclamantul a beneficiat de un salariu conform contractului individual de muncă.
Pe lângă aceste drepturi salariale, s-a prevăzut în art.176 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, că salariații, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua Meseriei, C, precum și în luna octombrie ( pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.
Deși, prin întâmpinare s-a susținut că suplimentările salariale reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă începând cu 1.03.1998 au fost incluse în salariul de bază și că de atunci și până în prezent acestea au fost plătite lunar ca parte integrantă din salariu, pârâta invocând în acest sens adresa nr. 2412/1998, expertiza contabilă a constatat că aceste susțineri nu se confirmă.
Intimata nu a prezentat în instanță și nici expertului documente din care să rezulte includerea suplimentărilor salariale solicitate de reclamant în salariul de bază.
Astfel, suplimentările salariale privind aprovizionarea de toamnă -iarnă prevăzute, de art. 168 din CCM pe anul 1997, suplimentări ce au fost preluate în art. 176 din CCM pe anii 2005- 2007, nu au fost introduse în salariu.
Expertiza a evidențiat, că majorările salariale de care face vorbire pârâta în întâmpinare și în adresa menționată mai sus, sunt de fapt rezultatul aplicării HG nr. 208/1998.
Ca atare reclamantul este îndreptățit la plata suplimentărilor salariale pe anul 2005,2006,2007, iar conform raportului de expertiză întocmit de expert, suma netă cuvenită acesteia actualizată în raport de inflație este în cuantum de 1.578 lei.
În speță societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit art. 176 din CCM, în sensul că nu a achitat reclamantului suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, pe anul 2005,2006,2007.
În consecință, instanța a admis actiunea formulata de petent, urmând ca intimata să fie obligată la plata către petenti a drepturilor salariale reprezentand contravaloarea aprovizionarii toamna - iarna.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că venitul solicitat de reclamantă are natura juridică a unei măsuri de protecție socială, art. 176 din contractul colectiv de muncă fiind plasat în capitolul "Protecție socială". În consecință, cererea se încadrează sub aspectul prescripției în ipoteza art. 283 lit. e din Codul muncii, termenul de 6 luni curgând de la data la care salariatul, potrivit susținerilor sale, nu a încasat dreptul pretins, respectiv luna octombrie a fiecărui an.
Cu privire la modul de soluționare a fondului cauzei, recurenta susține că instanța de fond interpretat greșit dispozițiile din contractele colectiv de muncă.
În esență, susținerea recurentei-pârâte este aceea că adaosul pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, începând cu data de 01.03.1998, conform dispozițiilor din art. 176 alin 6 și art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în anul 1997, la art. 168 alin. 3 s-a prevăzut introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă. În anul 1998, prevederea art. 168 alin. 3 cuprins mențiunea expresă în sensul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdusă în salariul de bază conform adresei nr. 2412/1998.
Din anul 1999, sindicatul a renunțat la negocieri pe tema acordării distincte a suplimentării salariale din luna octombrie.
La nivelul anului 1998 suplimentarea salarială a fost inclusă în salariul de bază, iar contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul a prevăzut expres acest fapt la art. 168.
Prin urmare, susține recurenta,dreptul pretins de reclamant a fost acordat ulterior în modalitatea agreată de către părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Inexistența negocierii, materializării și prevederii acestui venit în contractele colective de muncă la nivelul unității din anul 1999 până în prezent corespunde situației majorării salariului de bază prin includerea acestui venit.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Cu privire la criticile recurentei referitoare la prescripția dreptului la acțiune:
Din modalitatea de redactare a art. 176 alin. 1 Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005,2006 și 2007, rezultă că dreptul suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă este un drept de natură salarială, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul Muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul Muncii.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Asupra fondului cauzei:
Temeiul juridic contractual invocat de reclamantă în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, Petrol și Gaze pe anii 2005,2006 și 2007, potrivit cărora:
Art. 176-(1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(4) Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
(5) În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, și alte facilități sub formă de adaosuri, stimulente etc.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
De aceea, instanța de fond trebuia să analizeze modalitatea concretă în care s-a negociat acordarea acestui drept la nivelul angajatorului-pârât.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
Acest contract colectiv de muncă a fost în mod legal negociat de reprezentanții patronatului și Sindicatului și a produs efecte pentru toți salariații unității.
În lipsa unei negocieri distincte la nivelul unității, instanța de fond a făcut aplicarea directa ca izvor al drepturilor pretinse de reclamant, a dispozițiilor din art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Este adevărat că, potrivit art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 contractele colective de muncă încheiate la nivelul ramurii produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
În egală măsură însă contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității produc efecte pentru toți salariații din unitate, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. a din aceeași lege.
În condițiile în care în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură forma de acordare a acestor drepturi este lăsată la latitudinea partenerilor sociali care negociază contractul colectiv de muncă la nivelul unității,
Având în vedere prevederea explicită din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul în anul 1998, în sensul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă in salariul de bază,
Constatând inexistența unor negocieri ulterioare referitoare la acordarea distinctă a acestui drept,
Curtea constată că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Curtea va înlătura concluziile raportului de expertiză pe care și-a întemeiat soluția instanța de fond, având în vedere că raportul de expertiză efectuat în cauză nu se coroborează cu clauzele contractului colectiv de muncă la nivelul unității pe anul 1998, din care rezultă includerea suplimentării salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul de bază.
Este adevărat că, potrivit art. 243 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, însă instanța de fond a apreciat greșit că la nivelul societății pârâte nu au fost respectate dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze.
Potrivit art. 982 din Codul civil, toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Apreciind că în cauză sunt aplicabile direct, ca izvor al drepturilor pretinse, dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile contractuale, fără a interpreta dispozițiile din art. 176 același contract potrivit cu regula de interpretare instituită de art. 982 din Codul civil.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul este fondat și, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice sentința și să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței nr. 321 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă E.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-24.11.2009
Ex.2/
Jud.fond.
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
