Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 639/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 639
Ședința publică din 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 1133 din 16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a depus la dosar, prin registratură, la data de 07.04.2009, note de ședință, apoi nemaifiind alte cereri se reține cauza spre competentă soluționare.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 1133 din 16.10.2007 a Tribunalului Arad, s-a hotărât:
" Respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantele, R, (), toate cu domiciliul procesual ales în loc. A,--4, jud. A împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B,- sector 5; Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5 și Tribunalul Arad cu sediul în loc. A,--4, jud. A și în consecință:
obligă pârâții în solidar la plata, actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de stres, în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 01.04.2004 și până la data de 01.02.2007.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie."
Considerentele avute de instanță la pronunțarea acestei sentințe sunt:
" Tribunalul Arad - secția civilă este competent să soluționeze pricina întrucât obiectul dedus judecății este plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat din salariul de bază brut luna începând cu luna aprilie 2004 și până la data de 01.02.2007, dată la care a intrat în vigoare ordonanța Guvernului nr.8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile legii nr.50/1996.
Prin urmare, obiectul cauzei nefiind modul de stabilire a unor drepturi salariale la care se referă articolul 42 din G nr. 177/2002, nu se poate susține competența materială și teritorială excepțională instituită de acest act normativ special.
Competența de soluționare a pricinii revine Tribunalului Arad - secția civilă în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul 1 litera c) cod procedură civilă raportat la articolul 284 alineatul 1 și 2 din codul muncii precum și la articolul 70 și 71 din legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Este adevărat că grefierele reclamante nu se află în raporturi cu Ministerul Justiției de natură contractuală reglementate de legea nr. 53/2003 modificată, având un statut special stabilit prin Legea nr- modificată. Acest statut nu prevede reguli speciale de competență și jurisdicție, împrejurare în care în cazul unui raport litigios rezultat dintr-o discriminare salarială cum este cel de față, rămân aplicabile dispozițiile dreptului comun care îl constituie codul muncii și legea privitoare la conflictele de muncă, motiv pentru care se va respinge excepția necompetenței materiale.
Tribunalul va respinge excepția calității procesuale pasive întrucât activitatea instanțelor judecătorești fiind finanțată de la bugetul statului, acest pârât ca reprezentant al statului are calitate procesuală pasivă
Din actele dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanții în calitate de grefieri au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc în procent de 50% prevăzut de art.47 din legea nr.50/1996.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.47 din legea nr.50/1996 privind salarizare și alte drepturi ale magistraților.
Ministerul Justiției a invocat faptul că acest articol ar fi fost abrogat prin ordonanța Guvernului nr.83/2000 de modificare a legii nr.50/1996.
Tribunalul constată că legea incidență în cauză are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.l lit.c din Constituție care în art.47 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text a fost într-adevăr abrogat prin art. 42 al ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2000 dar abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât ordonanța este un act normativ de nivel inferior legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale legii 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative art.54 pct.2, astfel că este inadmisibil ca un drept prevăzut într-o lege în vigoare în perioada de referință să nu poată fi concretizat în practică."
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În recursul său, Ministerul Justiției și Libertăților invocă motivul depășirii atribuțiilor puterii judecătorești (art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă); cât și acela care se referă la lipsa temeiului legal pe care să se sprijine sentința recurată, fiind dată și cu aplicarea greșită a legii (art. 304 punct 9 Cod procedură civilă);
Dezvoltându-și motivele de recurs, acest recurent prin notele de ședință depuse la dosar în 09.04.2009, susține recursul cu invocarea Deciziei nr. 819 din 03.07.2008 și nr. 1395 din 04.12.2008 ale Curți Constituționale, potrivit cărora instanțele judecătorești nu pot constata discriminarea în scopul înlocuirii unor acte normative "cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
În motivarea recursului său, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, reiterează excepția necomeptenței materiale a Tribunalului Arad de a judeca acțiunea reclamanților, cât și aceea a lipsei calității procesuale pasive, un al treilea motiv de recurs privind soluționarea fondului cauzei cu aplicarea greșită a legii, lipsind și temeiul legal al admiterii acțiunii.
Recursurile nu sunt fondate.
Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești ca motiv de recurs nu se poate reține în cauză, întrucât dreptul recunoscut reclamanților prin sentință nu a fost creat pe cale judiciară, ci de către legiuitor, a cărei creație a fost abrogată neconstituțional de puterea executivă printr-un act normativ inferior legii, constatând această constituționalitate, instanța de fond nu și-a depășit limita competenței de judecată și nici ale puterii judecătorești, fiindcă, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție instanța judecătorească poate constata neconstituționalitatea unei norme juridice care nu se mai află în vigoare (în speță OG nr.83/2000), și ca urmare să aplice norma legală neconstituțional abrogată, deci rămasă în vigoare, așa cum s-a dispus în acuza de față; aceasta pentru că potrivit atribuțiilor sale, Curtea Constituțională poate constata numai neconstituționalitatea unor norme din legile și ordonanțele aflate în vigoare (art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată), nu și neconstituționalitatea normelor care nu mai sunt în vigoare, care, în virtutea enunțului principiu al plenitudinii de jurisdicție cade în competența instanțelor judecătorești;
De altfel, în acest sens a fost rezolvată problema de drept discutată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia XXI (21) /2008, ignorată de ambii pârâți recurenți, în recursul legii cu care a fost investită pentru a uniformiza practica judiciară, decizia care este obligatorie pentru instanțele judecătorești (art. 329 din Codul d e procedură civilă).
Or, la nivelul celor două instituții fundamentale ale statului, Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă aceeași problemă de drept este diferit dezlegată, aceasta ține de necorelarea activități acestora, de confuzia și incoerența care există în sistemul judiciar și în sistemul juridic, care nu li se poate imputa reclamanților în cauză, pentru a nu li se recunoaște un drept acordat prin lege (Legea nr. 50/1996), acela al sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică;
pe de altă parte, când la nivelul arătat se dezleagă diametral opus aceeași problemă de drept, cum s-a întâmplat și în speță, pentru instanțele judecătorești devine obligatorie dezlegarea problemei de drept care le este favorabilă acelora despre ale căror drepturi este vorba în cauzele deduse judecății, în virtutea principiului in dubio pro reo; așadar instanța de recurs va aplica Decizia nr. XXI (21) a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu cele două decizii ale Curții Constituționale, invocate în recursurile lor de către cei doi pârâți.
Nu li se pot imputa celor despre ale căror drepturi este vorba, în cauză intimaților,- cu efectul diminuării acestor drepturi într-un proces în fața unei instanțe judecătorești,- incoerențele și confuziile conținute în actele normative sau în practica judiciară neunitară a instanțelor judecătorești, din sistemele judiciar și juridic interne, fiind lesne de înțeles că orice confuzie sau incoerență în aceste domenii creează un dubiu, care le este favorabil intimaților în cauză (in dubio pro reo);
în sensul aspectelor arătate este deosebit de elocventăHotărârea CEDO din 09.12.2008, dată în cauza Viașu împotriva României,publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 361/ 29 mai 2009, hotărâre prin care i se recomandă guvernului român să întreprindă neîntârziat măsurile care îi incumbă, pentru înlăturarea din sistemul dreptului intern a confuziilor și incoerențelor legislative existente, aspecte cu privire la care se referă și alte numeroase hotărâri ale CEDO, pronunțate împotriva statului român.
Excepțiile invocate de aceeași pârâți recurenți ca motive de recurs nu pot fi primite, instanța de recurs validând respingerea lor în primă instanță, prin sentința recurată, cu motivarea acestei hotărâri reproduse mai sus în citat.
Urmează, deci, ca ambele recursuri să fie respinse, potrivit cu dispozițiile art. 312 (1) din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile pârâților Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 1133 din 16.10.2007 a Tribunalului Arad, dată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 15.05.2009
Tehnored. /2 ex/ 15.05.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Jud., jud.
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
