Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 641/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 641
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta CFR MARFĂ A - SUCURSALA împotriva sentinței civile nr.1153 din 30 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect drepturi bănești;
La apelul nominal din ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina -în stadiul procesual al recursului - se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, se solicită judecata în lipsă.
Având în vedere că se solicită judecata în lipsă, instanța declară închise dezbaterile potrivit disp.art.150 Cod procedură civilă și, în baza actelor și lucrărilor dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă 1153/30 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins acțiunea reclamantei Marfă - Sucursala I în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul este salariatul reclamantei Marfă - Sucursala I, pe postul de mecanic locomotivă.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1070,38 RON reprezentând contravaloarea supraconsumului de combustibil constatat la citirea Instalației de Înregistrare () la locomotivele deservite de acesta 300 și 228.
Potrivit disp. art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Astfel, din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
De asemenea, potrivit disp. art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, s-a reținut de către instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate.
Astfel, prejudiciul produs patrimoniul angajatorului este de esența răspunderii patrimoniale, iar evaluarea pagubei și, deci, întinderea prejudiciului, trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete. De asemenea, prejudiciul trebuie să fie real și cert. În ceea ce privește caracterul de certitudine a prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. Or, reclamanta, prin probele administrate în cauză, nu a făcut dovada prejudiciului efectiv suferit ca urmare a faptei pârâtului respectiv nu a făcut dovada modului concret în care a evaluat că 242,35 Kg. motorină este de 1070,38 lei RON nu a anexat nici un document în acest sens.
O altă condiție necesară pentru existența răspunderii patrimoniale o constituie vinovăția salariatului. Astfel, vinovăția este elementul subiectiv al răspunderii și constă în atitudinea psihică a persoanei fizice față de fapta sa și față de consecințele ei păgubitoare, implicând conștiința încălcării unor relații sociale. Vinovăția presupune atât discernământul autorului, deci capacitatea sa de a-și reprezenta legătura dintre faptă și rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cât și voința liberă în desfășurarea conduitei sale. Or, nici acest element nu a fost probat în speță de către reclamantă, astfel încât nu se poate reține de către instanța existența lui.
În consecință, reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei conform disp. art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - Marfă - Sucursala I, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică
A invocat recurenta că prin documentația depusă la fondul cauzei unitatea a făcut dovada lipsei nejustificate de motorină și acest fapt reiese din interpretarea curbei de consum a diagramei și din compararea consumurilor cu consumurile normate date prin prelucrarea foii de parcurs în programul. De asemenea, pârâtul, conform cap. III, pct. 3 și 5 din fișa postului, răspunde de cantitatea de combustibil și lubrefianți de la intrare și până la predarea serviciului și, de asemenea, răspunde de supraconsumul înregistrat în timpul turei de serviciu.
. Mai mult decât atât, sustine recurenta, în materie disciplinară, existența rezultatului dăunător și a legăturii de cauzalitate între faptă și acest rezultat se prezumă. Întrucât prezumția este relativă, rămâne salariatului sarcina de a proba contrar. Ori, în speță, pârâtul nu a probat în nici un mod nevinovăția sa, deci instanța de fond a fost în eroare în ceea ce privește analizarea documentației și a apărărilor depuse, cât și în ceea ce privește interpretarea acestora. Așa cum s-a arătat și prin acțiune, și cum reiese și din documentația depusă la dosarul cauzei, locomotiva 300 a fost luată în primire în data de 14.02.2008, la ora 23, din Bârlad, de către mecanicul de locomotivă, prestând serviciu până la ora de 6,35 în data de 15.02.2008, când o predă în tranzit, cu motorul diesel pornit, mecanicului de locomotiva. De la ora 6,35 acesta prestează serviciu cu locomotiva 300 până la ora 12,25, când o remizează în Bârlad.
Analizând înscrisurile din foile de parcurs, dar în mod special înregistrările de la locomotiva 300, la luarea în primire în Bârlad, cantitatea de motorina din RP a fost de 2691 kg, la remizare în Bârlad aceasta fiind de 2119 kg, diferența faptică fiind de 572 kg, însă între cele două înregistrări și raportul de citire/interpretare a acestuia, scăderea nejustificată fiind de 572 kg. - 421 kg. = 150,5 kg. pe parcursul a două ture de serviciu.
Analiza supraconsumului de motorină s-a făcut pentru cele două ture de serviciu deoarece locomotiva a fost predată/primită cu motorul diesel pornit. De asemenea, din aceleași motive, cercetarea cazului s-a făcut concomitent cu cei doi mecanici de locomotivă, respectiv și.
Analizând înscrisurile din foaia de parcurs, dar în mod special înregistrările de la locomotiva 300 s-a constatat că în din 29.02.2008 locomotiva fiind deservită de mecanicul, nivelul motorinei din rezervorul principal scade cu 260 de kg. iar consumul motorului diesel este de 183,6 kg. motorină, conform înregistrării și raportului de citire/ interpretare a acestuia, iar în înscrisurile din foaia de parcurs și în înregistrările de la locomotiva 228 s-a constatat că în din 04.03.2008 locomotiva deservită tot de către mecanicul, nivelul motorinei din rezervorul principal scade cu 169 de kg. iar consumul motorului diesel este de 78,3 kg. motorină, conform înregistrării și raportului de citire/ interpretare a acestuia. Se constată astfel o scădere nejustificată de 76,4 kg. motorină în prima situație și de 90,7 kg. motorină în cea de-a doua.
Cu ocazia cercetării privind scăderile nejustificate ale nivelului de motorină din rezervorul principal s-a susținut că au luat în primire și, respectiv, au predat locomotivele fără nereguli, sigiliile aplicate la instalația și de combustibil fiind intacte. De asemenea nu s-au efectuat intervenții la instalația de combustibil la cele două locomotive, că nu este posibil ca alte persoane să fi efectuat astfel de intervenții.
În urma cercetărilor, arata recurenta, organele de specialitate au apreciat faptul că acest supraconsum de motorină realizat în comparație cu normatul dat de programul, se datorează sustragerilor de motorină din instalația de combustibil în perioada în care motorul diesel funcționa la o turație mai mare de 350 rotații pe minut. Așa se justifică și consumurile instantanee mai mari în de serviciu din data de 3/4.11.2006 față de din data de 25/26.10 2006.
Analizând de serviciu al mecanicului de locomotivă, susține recurenta că se constată că acesta a mai fost sancționat pentru conducere neeconomică și supraconsum de motorină în luna octombrie 2005 propunându-se atunci recuperarea, prin acțiune în instanță judecătorească a sumei în valoare de 952,27 lei reprezentând contravaloarea a 260,3 kg motorină.
S-a mai precizat că prin documentația depusă unitatea a făcut dovada că a existat o scădere nejustificată de motorină în rezervorul principal și, de asemenea, a demonstrat că vinovat de această scădere nejustificată este mecanicul care nu și-a respectat sarcinile de serviciu.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probele cauzei și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Față de dispozițiile art. 270 alin. 1 Codul muncii, care enumeră condițiile răspunderii patrimoniale, în mod corect tribunalul a apreciat că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut în cauză dovada prejudiciului real și cert, invocat a-i fi fost produs.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, într-adevăr, la datele de 29 februarie 2008 și 4 martie 2008 s-au constatat supraconsumuri de combustibil la locomotiva deservită de pârâtul-intimat la citirea înregistrărilor instalației, iar reclamanta a afirmat că sub acest aspect mecanicul de locomotivă răspunde pentru producerea prejudiciului de 167,10 Kg. motorină reprezentând supraconsum.
Ori, așa cum rezultă fără echivoc din nota de relații (filele 7-13 dosar fond) pârâtul nu a recunoscut săvârșirea vreunei abateri și nu a fost de acord să suporte contravaloarea cantității de motorină, refuzând să semneze angajamentul de plată.
Ca urmare, angajatorul trebuia să probeze în cauză, fără echivoc, elementele ce ar fi antrenat răspunderea salariatului pentru paguba materială invocată. Ori, cel puțin sub aspectul prejudiciului, ca element central al răspunderii patrimoniale, reclamanta trebuia să dovedească o diminuare certă a activului său patrimonial cu suma pretinsă prin acțiune.
De asemenea, întinderea prejudiciului trebuia să fie susceptibilă de o evaluare bănească imparțială. Ori, în speță, reclamanta doar a invocat faptul că supraconsumul a fost de 167,10 kg. de motorină, iar aceasta ar valora 1070,38 lei, concluziile raportului de cercetare nefiind sub acest aspect relevante.
Curtea apreciază că singura probă pertinentă în cauză ar fi constat în efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să furnizeze date economice concrete, probă ce ar fi permis reclamantei să dovedească în mod clar certitudinea și întinderea prejudiciului, dar și legătura între prejudiciul produs și neexecutarea/executarea necorespunzătoare de pârât a sarcinilor de serviciu.
Față de cele reținute, constatând că reclamanta - recurentă nu a probat fără echivoc prejudiciul invocat ai fi fost produs de pârâtul - intimat prin supraconsumul de motorină și deci că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, neexistând nici alte motive de modificare ori casare în baza dispozițiilor art. 312 teza a 2-a Cod procedură civilă se va respinge recursul și se va menține hotărârea Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - - Marfă - Sucursala împotriva sentinței 1153/30 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
11.11.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Smaranda
