Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 676/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.676
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
: -
Grefier: --
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, domiciliat în P, - A, -.13,.A,.2,.12, domiciliat în P, Intrarea, nr.8, bnl.137 G,.A,.1, județul P și pârâta SC " ROMÂNIA" SRL cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2432 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenții-reclamanți, avocat, lipsind recurenta-pârâtă SC " ROMÂNIA" SRL.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că din partea recurentei-pârâte SC " ROMÂNIA" SRL s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, note scrise și extras din de practică judiciară în materie de litigii de muncă a Curții de Apel București.
Avocat pentru recurenții-reclamanți declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația apărătorului recurenților-reclamantă că alte cereri nu mai are de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul pentru recurenții-reclamanți avocat invocă excepția tardivității recursului pârâtei și solicită respingerea acestuia ca tardiv formulat. În ceea ce privește recursul reclamanților arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind recuperarea drepturilor salariale constând în achitarea contravalorii orelor suplimentare prestate pe ultimii 3 ani și care nu au fost compensate cu timp liber corespunzător și achitarea diurnei.
Din considerentele sentinței recurate rezultă că s-a avut în vedere valoarea unor ore suplimentare stabilindu-se o medie de 8 ore pe săptămână, fără însă a se preciza dacă s-a avut în vedere regimul juridic diferit al acestor ore suplimentare, în sensul dacă s-a ținut cont sau nu și de orele suplimentare prestate în zilele de sărbători legale.
Prin nepronunțarea asupra tuturor capetelor de cerere hotărârea recurată este lovită de nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că este lipsită de temei legal.
Deși s-a efectuat în cauză o expertiză care prin răspunsul la obiecțiuni a stabilit sumele ce se cuveneau reclamanților, instanța a obligat pârâta la plata unor sume mult mai mici de bani, fără a motiva soluția pronunțată, sens în care se invocă dispozițiile art.304 pct.7, hotărârea recurată necuprinzând motivele pe care se sprijină.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cheltuielile de judecată urmând a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor declarate de reclamanții, și pârâta SC " ROMÂNIA" SRL, împotriva sentinței civile nr.2432 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantii si, in contradictoriu cu parata SC Romania SRL, au solicitat instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna recuperarea drepturilor salariale constand in achitarea contravalorii orelor suplimentare prestate in ultimii 3 ani, care nu au fost compensate cu timp liber corespunzător, achitarea contravalorii orelor prestate in zilele de repaus saptamanal, care nu au fost compensate conform legii si achitarea diurnei corespunzatoare pentru ultimii 3 ani.
Au mai solicitat reclamatii acordarea de daune morale, ca urmare a nerespectarii timpului de munca legal si ca urmare atitudinii abuzive de care a dat dovada angajatorul.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca, in ceea ce priveste primul capat de cerere, care vizeaza obligarea societatii de a achita contravaloarea orelor suplimentare prestate, a orelor prestate in zilele de repaus saptamanal si a diurnei de care in mod legal trebuia sa beneficieze in situatiile prevazute de lege, pe parcursul derularii procesului vor face dovada cu acte si martori.
Reclamantii au mai sustinut ca, pe perioada mentionata, au desfasurat activitate cu mult peste programul normal de lucru, atat in cursul saptamanii cat si in zilele de repaus saptamanal, fara sa beneficieze de compensarile legale sau de sporurile pe care legislatia le prevede.
De asemenea, prin specificul muncii, au plecat in curse zile la rand fara sa beneficieze de diurna prevazuta de lege si contractul colectiv de munca.
Reclamantii au precizat ca angajatorul a avut grija sa intocmeasca acte care sa respecte dispozitiile legale fara insa ca acestea sa fie conforme cu situatia de fapt.
Prin intampinarea formulata (filele 33 - 36), parata a invocat lipsa calitatii de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de chemare in judecata - si a solicitat anularea cererii -, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si nefondata.
In motivarea exceptiei invocate, parata a aratat ca cererea de chemare in judecata a fost semnata de avocat, care nu a facut dovada calitatii sale de a semna cererea de chemare in judecata. Astfel, sustine parata, in contractul de asistenta juridica (ce se solicita fi prezentat) este prevazuta intinderea puterilor pe care clientul le confera avocatului. Daca nu se prevede altfel, avocatul intr-adevar poate sa savarseasca orice act specific profesiei, pe care il considera necesar pentru apararea intereselor clientului astfel acesta a fost incheiat limitativ doar pentru redactare si sustinere.
Pe de alta parte, a aratat parata că, din cererea salariatilor, nu reiese motivatia legala care condus la formularea cererii de chemare in judecata si, atata timp cat actiunea introductiva este neregulată, nerespectand conditiile de forma instituite in art. 112 din codul d e procedura civila, considera ca nu-si poate formula apararea si se impune precizarea actiunii.
Parata a relatat în întâmpinarea formulată ca au fost verificate toate pontajele intocmite si transmise de catre Sucursala P in perioada iulie 2003- septembrie 2007, pontaje in baza carora s-au calculat si platit salariile salariatilor si nu reise ca reclamantii ar fi efectuat ore suplimentare sau ar fi prestat activitate in zilele de sambata, duminica ori sarbatori legale; nu au fost solicitări de intocmire a unor decizii de deplasare in interes de serviciu in tara sau in afara tarii.
In ceea ce priveste acordarea de daune morale, a aratat parata că, in Capitolul III din Titlul XI din Codul muncii se reglementeaza raspunderea patrimoniala a angajatorului si salariatilor, stabilindu-se atat principiile care o genereaza, cat si modalitatile concrete de recuperare a daunelor, astfel in art. 269 alin. Codul muncii s-a prevazut ca angajatorul este obligat in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale sa-l despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
Prin art. 270 alin. din acelasi cod in care este reglementata raspunderea materiala a salariatilor, s-a prevazut ca salariatul raspunde patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
In raport cu regula proprie dreptului comun in materia raspunderii contractuale, potrivit careia daunele morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit nu pot fi stabilite in cadrul unei asemenea raspunderi decat cu titlu de exceptie, inseamna ca acordarea lor nu este posibila decat in cazul cand exista o dispozitie legale care le prevede sau atunci cand s- stipulat expres in contractul incheiat intre cele doua parti.
Prin sentința civilă nr. 2432 din 29 septembrie 2008 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată și obligat pârâta să plătească sumele de 9488 lei si reactualizare 1160 lei catre si 9619 lei plus 1153 lei reactualizare către.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantii si, sunt din anul 2003 angajatii societatii parate in functia de sofer autocamion, cu contracte de munca pe perioada nedeterminata, inregistrate sub nr.2940/02.06.2003 si 4103 /28.07.2003 la ITM
Din foile colective de prezenta depuse de catre societatea intimata rezultat ca cei doi reclamanti nu au efectuat ore suplimentare, dar din declaratiile altor colegi de serviciu, din situatia foilor de parcurs depuse de reclamanti si a avizelor de plata (din care se constata ca se faceau deplasari in toata tara, pe rute indepartate care presupun un numar mai mare de 8 ore efectuate zilnic) a reieșit ca acestia au efectuat ore de noapte si ore suplimentare in fiecare luna.
In ceea ce priveste foile de parcurs, societatea intimata a motivat prin adresa nr. 9213/15.05.2008 inaintata expertului faptul ca foile de parcurs au fost pastrate in arhiva societatii, neexistand o prevedere legala care sa- oblige la pastrarea acestora. de aceasta motivare se face precizarea ca arhivarea si pastrarea foilor de parcurs se incadreaza in regimul de arihivare si pastrare documentelor justificative si contabile conform caruia persoanele prevazute la art. din Legea contabilitatii nr. 82/1991 - republicata au obligatia pastrarii in arhiva lor a documentelor contabile precum si a documentelor justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate.
Termenul de pastrare a registrelor si a documentelor justificative si contabile este de 10 ani cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite cu exceptia statelor de salarii care se pastreaza timp de 50 ani. In consecinta, societatea parata avea obligatia pastrarii documentelor mai sus mentionate si prezentarii acestora catre expert.
In consecinta orele suplimentare au fost stabilite in baza actelor prezentate de reclamanți pentru o perioada de 3 ani, respectiv ianuarie 2005- decembrie 2007, luandu-se in calcul numarul de 8 ore suplimentare saptamanal si tinandu-se seama de perioadele in care reclamantii s-au aflat in concediu de odihna sau medical.
In ce priveste procentul folosit in stabilirea valorii orelor suplimentare, expertiza a tinut seama de prevederile 41 din contractul colectiv de munca unic nr. 2001 din 31 ianuarie 2005 la nivel national pe anii 2005 - 2006, calculand orele suplimentare cu urmatoarele procente: 100% pentru primele 120 ore/an/om si 75% pentru restul de ore, iar pentru anul 2007 100% pentru toate orele suplimentare.
Pentru toate aceste considerente, in baza disp. art. 108, 109, 111, 117, 119, 120 dinCdul muncii si art. 41 din contractele colective de munca unice la nivel national pe anii 2005 -2006 si 2007-2010, tribunalul a admis acțiunea. Parata a fost obligată la 9488 lei suma si 1160 lei reactualizare catre si la 9619 lei plus 1153 lei reactualizare către .
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor pe care le-au formulat, aceasta admițând acțiunea și obligând pârâta la plata unei sume de bani fără însă a preciza în mod concret ce reprezintă acea sumă de bani. Din considerentele sentinței rezultă faptul că s-a avut în vedere valoarea unor ore suplimentare, fără a se preciza dacă s-a avut în vedere regimul juridic diferit al acestor ore suplimentare.
De asemenea, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la cererea privind obligarea pârâtei la plata diurnei
O altă critică vizează împrejurarea că prima instanță nu a motivat în nici un mod alegerea sa în privința sumei la care pârâta a fost obligată la plată. Astfel, instanța a arătat în considerentele hotărârii că numărul de ore suplimentare a fost stabilit pe baza probelor administrate și acestea au fost în număr de 8 ore suplimentare/săptămână, în loc de 19 ore /săptămână așa cum concluzionează expertul în răspunsul la obiecțiuni. Consideră recurenții că din întreg ansamblul probator de la dosar rezultă faptul că au prestat un numărul de ore suplimentare menționat, iar instanța de fond în mod nejustificat a reținut un alt număr de ore suplimentare.
În drept au fost invocate prevederile art. 3041pr.civ.
De asemenea, pârâta SC România a declarat recurs criticând soluția pronunțată ca nelegală și netemeinică, apreciind că instanța a greșit atunci când a luat în considerare punctul de vedere al reclamanților, fără a ține seama de foile colective de prezență depuse la dosar și din care rezultă faptul că aceștia nu au efectuat ore suplimentare în perioada de referință.
Mai mult, instanța de fond a considerat că poziția reclamanților este corectă bazându-se pe prezumția de culpă a societății deoarece nu a putut prezenta foile de parcurs. Cu toate acestea, instanța și expertul au avut în vedere doar luna octombrie 2007 pentru care au fost depuse înscrisuri de către reclamanți, în condițiile în care în luna respectivă activitatea de transport este mai intensă.
O altă critică vizează faptul că prima instanță nu a avut în vedere pe de o parte obiecțiunile pe care le-a formulat recurenta la expertiza întocmită în cauză și care a ajuns la concluzii eronate, potrivit acesteia salariații lucrând câte 19 - 26 ore pe zi, iar pe de altă parte împrejurarea că nu se poate generaliza la întreaga perioada în discuție, probele care fac dovada doar pentru singură lună.
La termenul din 07 aprilie 2009, în ședință publică, recurenții - reclamanți au excepția tardivității declarării recursului de către pârâta Romania.
Cu privire la această excepție, Curtea reține că este întemeiată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente.
Astfel, potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în această materie este de 10 zile de la comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
În cauza de față, recurentei SC Romania B i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 05 ianuarie 2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare de la fila 44 în dosarul instanței de fond, situație în care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 16 ianuarie 2009, ce a căzut într-o zi lucrătoare a săptămânii.
Recursul a fost formulat însă, la data de 19 ianuarie 2009, data înregistrării la instanța de fond, peste termenul legal procedural, mai sus-arătat, motiv pentru care, în baza art.312(1) Cod pr.civilă Curtea va admite excepția invocată de către reclamanți și îl va respinge ca tardiv, fără a mai proceda pe cale de consecință la analiza motivelor de recurs, de vreme ce acesta a fost respins pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenții - reclamanți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În baza probelor aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut în mod corespunzător starea de fapt, critica recurenților reclamanți referitoare la cuantumul orelor suplimentare reținute de către prima instanță nefiind fondată. Astfel, tribunalul a coroborat în mod corespunzător foile de parcurs depuse la dosarul cauzei de către reclamanții - recurenți (filele 157 - 238)cu declarațiile martorilor (filele 258 - 263) și a stabilit că în medie reclamanții au prestat un număr de 8 ore suplimentare /săptămână în întreaga perioadă de referință. Având în vedere că această concluzie a primei instanțe este rezultatul unui raționament bazat pe o prezumție de culpă din partea pârâtei, care nu a prezentat înscrisurile necesare pentru determinarea duratei orelor suplimentare lucrate de către reclamanți, în conformitate cu prevederile art. 287 muncii, pe de o parte, iar pe de altă parte că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în perioada pe care acestea le vizează reclamanții au efectuat în medie un număr de 8 ore suplimentare / săptămână, Curtea consideră că aceasta este corectă, nici un alt element probator neîndreptățind instanța la reținerea unei alte stări de fapt.
Cu privire la criticile vizând neindicarea regimului juridic al acestor ore suplimentare, precum și cele privind diurna, Curtea reține că prima instanță a indicat în considerentele sentinței elementele pe care le-a avut în vedere la stabilirea valorii acestora, respectiv prevederile art. 41 din contractul colectiv de munca unic nr. 2001 din 31 ianuarie 2005 la nivel național pe anii 2005 - 2006. Mai mult, în condițiile în care din probele cauzei nu a rezultat modalitatea concretă de efectuare a orelor suplimentare, instanța nu putea proceda la suplinirea acestor elemente de fapt.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul formulat de reclamanți este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului declarat de pârâta SC ROMÂNIA SRL invocată de recurenții-reclamanți.
Respinge ca tardiv formulat recursul pârâtei SC " ROMÂNIA" SRL cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2432 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Respinge recursul reclamanților, domiciliat în P, - A, -.13,.A,.2,.12, domiciliat în P, Intrarea, nr.8, bnl.137 G,.A,.1, județul P, împotriva sentinței civile nr.2432 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -
Grefier
--
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored.
2 ex/07.05.2009
Dosar fond - al Trib.
-
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
