Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 695/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 695
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi bănești - perimare recursul declarat de
recurenții:, a, -, G, -, împotriva sentinței civile nr. 1075/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, intimați fiind Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui, Ministerul Economiei și Finanțelor la sediul
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina a fost repusă pe rol în vederea perimării.
Instanța, având în vedere că judecata pricinii s-a suspendat la data de 22 februarie 2008, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an de zile, invocă din oficiu excepția perimării recursului și rămâne în pronunțate cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr- din data de 16 iulie 2007, reclamanții, a, G, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor:
- obligarea pârâtului Tribunalului Vaslui să plătească fiecărui reclamant suma de 1700 lei, conform art. 21 din nr.OG 137/2000, actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material la acțiune până la data plății efective conform art. 1084 - 1086 Cod civil;
- obligarea pârâtului Ministerul Justiției să vireze pârâtului Tribunalul Vaslui sumele necesare efectuării plății, precum și obligarea Curții de APEL IAȘI la efectuarea mențiunilor corespunzatoare în carnetele de muncă ale reclamanților;
- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare efectuării plății, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanții arată că au calitatea de grefieri și personal auxiliar la Judecătoria Bârlad, iar pârâții au obligația legală de a aloca fondurile bănești necesare plății drepturilor lor salariale, precum și obligația de plată a acestor drepturi.
Pornind de la precizarea că relațiile de serviciu trebuie să se desfășoare și să fie supuse principiului bunei credințe și al consensualității obligațiilor, reclamanții precizează că față de aceștia a avut loc o discriminare prin faptul că pârâtul Ministerul Justiției a alocat discriminatoriu suma de 1700 lei numai anumitor categorii de personal din cadrul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constat existența acestei discriminări indirecte, potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000 având în vedere că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 192/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în mod exclusiv în sumă de 1700 lei doar pentru magistrații care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0 și 3 ani, personalul public și personalul contractual.
Arată că numai prin plata față de reclamanți a drepturilor solicitate, s-ar înlătura situația discriminatorie creată prin ordinul arătat mai sus.
Mentionează că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 292 - 293 din Codul muncii, art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 și 19 pct. 13 din Pactul internațional cu privire la Drepturile Economice, art. 4 și următoarele din Carta Socială Europeană, Directiva nr- și nr.OG 137/2000.
Pentru aceste motive, reclamanții au solicitat înlăturarea discriminării și plata sumei de 1700 lei pentru fiecare dintre aceștia.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că stimulentele financiare, plătite personalului din sistemul justiției, din fondul constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997 nu au caracterul unor drepturi salariale, de care aceștia ar fi fost lipsiți în mod nelegal.
Acest stimulente sunt drepturi suplimentare destinate să recompenseze și să motiveze performanțele angajaților din sistem, criteriile find determinate de către ordonatorii de credite în raport cu obiectivele de realizat la un moment dat în sistem. Totodată, aceste criterii se determină în conformitate cu Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat, prin întâmpinarea formulată, excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu există un raport obligațional între reclamanți și această instituție.
Precizează, astfel că reclamanții sunt salariați ai Ministerului Justiției, acesta din urmă având calitatea de ordonator principal de credite față de pretențiile reclamanților și numai la solicitarea acestui minister, Ministerul Economiei și Finanțelor poate să elaboreze sau să rectifice proiectele de legi bugetare.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei, în copii xeroxate, Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și Sentința civilă nr. 824 din 24.05.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât între reclamanți și această instituție nu există raporturi contractuale și nici de subordonare, reclamanții fiind salarizați de către Ministerul Justiției.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este cel de constituire și gestionare generală a resurselor financiare publice, iar elaborarea proiectelor bugetare sau de rectificare bugetară se face numai în baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Bârlad, iar prin cererea introductivă au solicitat, în temeiul art. 21 din nr.OG 137/2000, plata sumei de 1700 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând stimulente financiare acordate discriminatoriu numai anumitor categorii de salariați din cadrul Ministerului Justiției.
Au precizat că la baza acestei discriminări stă Ordinul nr. 192/C/2005 și că situația discriminatorie a fost constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Instanța a reținut că, potrivit art. 155 Codul muncii "salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri". Astfel, pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuia salariul din care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este îndreptățit potrivit legii.
În schimb, premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare.
financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut tuturor salariaților ci sunt avute în vedere anumite criterii la stabilirea și acordarea acestuia.
Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 invocată de reclamanți în susținerea discriminării nu poate fi reținută în cauză, întrucât aceasta constată existența unei discriminări în cadrul unei anumite categorii profesionale, și anume pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, iar reclamanții fac parte din altă categorie profesională, și anume personal auxiliar de specialitate.
De altfel, se observă că în susținerea pretențiilor, reclamanții nu invocă o discriminare în cadrul categoriei lor profesionale, ci raportat la persoane care fac parte din altă categorie. Ori, una dintre condițiile discriminării este ca persoanele între care se stabilește că se află în situații analoage, ceea ce în speță este exclus, căci pregătirea profesională, munca desfășurată, complexitatea și răspunderea sunt deosebite.
Având în vedere dispozițiile art. 154 Codul muncii "la stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârsta, apartenența națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală" precum și cele ale art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 care prevăd că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice, instanța a apreciat că reclamanții nu se găsesc în nici una din situațiile discriminatorii încriminate de lege.
Raportat acestor considerente, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanții, a, G, -, n contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Vaslui.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamanții, a, G, -, considerand-o nelegala si netemeinica si sustinand in esenta ca prima instanta a retinut in mod gresit faptul ca actiunea priveste o discriminare raportata la persoane ce fac parte din alta categorie profesionala intrucat prin Hotararea nr.15/23.01.2006 si ICCJ prin Decizia 36/7.05.2007 au considerat ca discriminarea priveste si personalul auxiliar.
La termenul de judecata din 22 februarie 2008 Curtea a dispus suspendarea judecatii recursului in baza disp.art.242(1)pct.2 pr.civ. din lipsa părților.
Recursul a rămas în nelucrare mai mult de un an după data suspendării, nefiind îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării recursului și nefiind dovedit că ar exista vreun motiv care să fi suspendat sau intrerupt cursul perimării, conform disp.art.250 alin.2 și 3 Cod procedură civilă.
Din oficiu, cauza a fost repusă pe rol pentru termenul din data de 12.06.2009 pentru a se constata perimarea.
Având în vedere că potrivit art.248 alin.1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire sau orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții timp de un an, se va perima prezentul recurs.
Deoarece sunt îndeplinite condițiile înscrise în art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, se va face aplicațiunea art. 252 Cod procedură civilă privind constatarea perimării recursului declarat de reclamanții, a, G, -,.
Se va menține sentința nr.1075 a Tribunalului Vaslui pronunțată în data de 27 septembrie 2007 în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de reclamanții, a, G, -, împotriva sentinței civile nr. 1075/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2 ex.-06.07.2009
Judecători fond -;
-.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
