Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 696/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 696
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursul declarat de și, împotriva sentinței civile nr. 655/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, intimați fiind: Tribunalul Vaslui, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează dosarul este la al doilea termen
după trimiterea acestuia de la.- urmare deciziei nr. 104/ 20.01.2009 a Curții Constituționale. S-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.655 din 12.06.2008,pronunțată de Tribunalul Vaslui, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și excepția prescripției parțiale invocată de Ministrul Justiției, pentru perioada 01 noiembrie 2000 - 25 noiembrie 2004.
S-a admis în parte acțiunea reclamantelor și, formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, și Tribunalul Vaslui, care au fost obligați să plătească reclamantelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, calculat la îndemnizația brută lunară, pentru perioada 26 noiembrie 2004 - 31 august 2008, reactualizat cu indicele de inflație la data plății, respingându-se acordarea acestui spor pentru perioada 01 noiembrie 2000 - 25 noiembrie 2004, ca fiind prescris.
S-a respins acțiunea reclamantelor față de Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată de reclamantele și s-a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.01.2003- 01.09.2005 (data pensionării), calculat la indemnizația brută lunară, actualizate cu indicele inflației la data plății efective plus dobânda aferentă.
Au motivat reclamantele că prin art. 41 din G nr. 27/2006, se prevede expres abrogarea numai a G nr. 177/2002 nu și a Legii nr. 50/1996. În aceste condiții reclamantele consideră că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare, prin urmare acest sport trebuia acordat în continuare.
Reclamantele au susținut că în perioada dintre data adoptării G nr. 177/2002 și G nr. 27/2006 dreptul la acțiune a fost suspendat.
Că prin acordarea acestui spor, legiuitorul a avut în vedere gradul de încărcare intelectuală și emoțională, ritmul, frecvența și instabilitatea legislativă, presiunile societății civile, mass - media, a justițiabililor care abuzează de dreptul de petiționare și a unor plângeri penale formulate împotriva magistraților care în multe cazuri sunt nejustificate ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuro - psihice (stres).
S-a mai invocat și discriminarea față de alte profesii.
Prin cererea de la fila 48, reclamantele și-au mărit câtimea obiectului cererii în sensul acordării acestui spor de stres de 50 % și pentru perioada 01 noiembrie 2000 - 01 septembrie 2005 pentru reclamanta și respectiv pentru perioada 07 ianuarie 2002 - 01 septembrie 2005 pentru.
Această solicitare a fost făcută avându-se în vedere Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de instanța supremă.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinarea prin care a solicitat respingerea acțiunii prin invocarea excepției lipsei calității procesual pasive, invocându-se în drept nr.HG 386/2007 și Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Se mai arată că acesta nu este ordonatorul principal de credite față de reclamanți, această atribuție având-o Ministerul Justiției care potrivit art. 4, alin. 1 din Legea nr. 110/2007 privind modificarea și completarea nr.OG 22/2002, este obligat să dispună toate măsurile necesare pentru asigurarea în bugetul propriu a creditelor necesare efectuării plății.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune față de dispozițiile art. 3 și 12 din Decretul 167/1958.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin nr.OG 83/2000.
Totodată s-a motivat că sporul solicitat a fost introdus în Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 56/1997 ce a completat G nr. 9/1997, acte normative cu valoare egală a nr.OG 83/2000.
Potrivit art. 137, Cod de procedură civilă, tribunalul a reținut ca întemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât între reclamanți și acesta nu există nici un raport juridic de muncă. Așa cum rezultă din carnetele de muncă reclamantele au fost salariatele Ministerului Justiției ce are calitate și de ordonator principal de credite, drept pentru care va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Referitor la excepția prescripției instanța a reținut că aceasta este întemeiată în parte.
Față de dispozițiile art. 3, 12 și art. 283 din Codul Muncii și data înregistrării cererii, 26.11.2007, s-a reținut ca prescris dreptul pentru perioada 01 noiembrie 2000- 25 noiembrie 2004, astfel că pentru această perioadă acțiunea reclamantelor a fost respinsă ca prescrisă.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut ca întemeiată cererea reclamantelor privind obligarea Ministerului Justiției (ordonator principal de credite), Curtea de APEL IAȘI (ordonator secundar de credite) și Tribunalul Vaslui (ordonator terțiar de credite), la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută lunară pentru perioada 26.11.2004- 01.09.2005 (data pensionării), avându-se în vedere Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de instanța supremă. Potrivit dispozițiilor art. 329, alin.3 din Cod de procedură civilă, deciziile în interesul legii sunt obligatorii.
Față de acestea instanța a admis în parte acțiunea și a obligat Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Vaslui să achite reclamantelor sporul de 50% pentru perioada 26.11.2004- 01.09.2005, reactualizat cu indicele inflației la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele,criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Reclamantele au motivat prin recursul lor că în mod greșit prima instanță a reținut ca fiind prescris dreptul pretins pentru perioada cuprinsă între 01.11.2000 și 01.09.2005 (pentru ) și respectiv 07.01.2002-01.09.2005 (pentru ), interpretând greșit Decizia nr.21 din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de către.
Au mai arătat recurentele că sentința este greșită și sub aspectul perioadei reținute de către prima instanță,în sensul că acțiunea lor a fost introdusă la 07.11.2007 și nu la 26.11.2007 cum greșit s-a reținut prin hotărâre.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune este întemeiată și va fi admisă ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul Muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune ( în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamantele au solicitat plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000- 01.09.2005,respectiv 07.01.2002-01.09.2005.
În contextul dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea retine ca prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, iar nu de la data la care s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008.
Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi. În plus nici nr.HG 232/2005 nu poate fi considerata ca fiind întrerupătoare de prescripție.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii, reclamantele nu sunt îndreptățite să pretindă drepturile salariale anterioare intervalului de 3 ani de la introducerea acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare drepturile constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru o parte din perioada solicitată,și anume pentru perioada 01.11.2000- 01.09.2005 și respectiv 07.01.2002-01.09.2005 se vădește a fi prescris,astfel că acțiunea reclamantelor pentru această perioadă va fi respinsă ca prescrisă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă combinat cu art. 312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de reclamante si va modifica în parte sentința în sensul admiterii excepției prescrierii dreptului la acțiune și respingerii acțiunii formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI Tribunalul Vaslui, Ministerul Justiției și Libertăților,pentru perioada cuprinsă între 01.01.2003 -06.11.2004.
Vor fi obligați pârâții să plătească reclamantelor interveniente sporul de risc și suprasolicitare de 50%,pentru perioada 07.11.2004-01.09.2005.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenientele și împotriva sentinței civile 655/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și în consecință:
Respinge ca prescrisă cererea de intervenție pentru perioada 01.01.2003 - 06.11.2004.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Vaslui să plătească intervenientelor sporul de risc și suprasolicitare de 50% pentru perioada 07.11.2004 - 01.09.2005.
Menține celelalte dispoziții ce nu contravin prezentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Pt. judecător aflat în Pt. judecător aflat în
semnează președintele instanței semnează președintele instanței
Grefier,
- -
Red.
Tehnored./
Tribunalul Vaslui:
-
-
13.VII.2009.-
2 ex.-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
