Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6985/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6985
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.1844/27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurentul pârât Ministerul Justiției în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.1844 din 27.03.2008 a admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 30 august 2004, data introducerii acțiunii.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință a respins acțiunea față de acest pârât.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantii, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și autoritatea consultativă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Curtea de APEL CRAIOVA să plătească reclamanților sumele nete reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % pe perioada 30 august 2004- 01 ianuarie 2008, calculat la la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, după cum urmează: - 63.171 lei, - 60.805 lei, - 55.243, -61.191 lei și - 55.994 lei, precum și plata în continuare a acestui spor.
A obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a admis-o și în consecință respins cererea față de acest pârât având în vedere că acesta nu are atribuții privind plata drepturilor de natură salarială către reclamanți, reclamanții nefiind angajații acestei instituții.
Pe fond instanta a reținut ca art.47 din Lg.50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cum OG nr.83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, se constată că au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la acea dată.
Conform prevederilor art.114 alin 1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art.72 alin.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială(lit.i)
În domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de legea nr.24/2000.
Art.4 din Lg.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție".
Și prin raportare la dispozitiile Legii 24/2000 se constată că prin OG nr.83/2000 s-au încălcat prevederile art.114 alin.1 și art.72 alin.3 din Constituția României, prin ordonanță neputându-se reglementa salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, problemă ce se putea stabili numai prin lege organică.
Pe de alta parte, conform art.41 alin.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială".
Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit precum și alte situații specifice stabilite prin lege"
In speță, atunci când a acordat magistraților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, legiuitorul a recunoscut ca aceasta categorie socioprofesionala este supusa unor riscuri iar activitatea pe care o desfășoară presupune o suprasolicitare neuropsihica.
Prin abrogarea, fara nici un motiv a acestei dispozitii legale, magistratii au fost lipsiti, fara nici o justificare, de aceste drepturi salariale, desi conditiile de lucru care au determinat anterior acelasi legiuitor sa acorde sporul, nu s-au schimbat.
Art.53 din Constituție prevede că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav." "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce o atingere existenței dreptului sau a libertății."
Prevederile OG 83/2000 încalcă dispozițiile constituționale menționate mai sus,
ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Acest spor reprezintă un bun în înțelesul art 1 din Protocolul 1, având o valoare economică, iar reclamantii nu pot fi lipsiți de proprietatea unui bun decât în condițiile prevăzute de Convenție. Ori, aceste condiții nu sunt îndeplinite, nejustificându-se eliminarea sporului.
Așa cum s-a mai arătat, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Lg.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
De altfel, dispozițiile art.155, 165,236, 239 și 241 pct.1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similară celei privind sporul de vechime în muncă, unde Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că dispoz.art.33 alin.1 din Lg.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000 se interpretează în sensul că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporuri pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
În Uniunea Europeană stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, după afecțiunile dorsale, printre cele mai des întâlnite probleme de sănătate de la locul de muncă.
Acesta afectează 28% dintre angajații UE.
în muncă poate fi cauzat de riscuri psihosociale cum sunt proiectarea activităților, organizarea muncii și management, de exemplu: solicitări profesionale deosebite și posibilități reduse de control asupra propriei activități sau probleme cum ar fi violența și hărțuirea la locul de muncă. Unele riscuri fizice cum sunt zgomotul și temperatura din mediul de muncă pot, de asemenea, să cauzeze stresul în muncă.
Prevenirea stresului în muncă constituie unul din obiectivele formulate în comunicatul Comisiei Europene privind noua strategie în domeniul securității și sănătății în muncă.
Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă a elaborat o serie de fișe informative destinate să ajute la abordarea stresului în muncă și a cauzelor acestuia. Această fișă informativă prezintă o metodă de evaluare și prevenire a riscului, care poate fi aplicată stresului la locul de muncă, precum și cauzelor acestuia.
Fișa este destinată celor care doresc să trateze problema stresului la locul de muncă. "informații suplimentare", de la sfârșitul acestei fișe, conține trimiteri la resurse informative existente, inclusiv la alte fișe informative elaborate de agenție.
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor.
Directiva cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie, iar unele dintre acestea au elaborat în completare ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
În conformitate cu abordările din directiva cadru, pentru a elimina efectele de durată ale stresului și prin stabilirea angajaților care pot fi afectați: trebuie să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante, conform art. 329 al. 3 civ.
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o în sensul că art. 47 din legea 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG 83/2000 intrată în vigoare la 01.10.2000.
Susținerile instanței de fond că la emiterea acestei ordonanțe au fost încălcate prevederile constituționale și ale Legii 24/2000, sunt neîntemeiate, deoarece Legea 50/1996 nu face parte din categoria legilor organice reglementând salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele auatorității judecătorești și nu organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi. De asemenea, legea nu reglementează regimul general privind raporturile de muncă, fiind o lege specială de salarizare a unei anumite categorii de personal din sistemul bugetar.
Legea 125/2000 privind abilitarea Guvernului de emite anumite ordonanțe dispune că, în temeiul art. 114 al.1 din Constituția României, Guvernul este abilitat ca de la data intrării în vigoare a acestei legi și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a II-a sesiune ordinară a anului 2000 să emită ordonanțe în următoarele domenii: salarizare-modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
OG83/2000 a fost aprobată prin legea 334/2000, Parlamentul fiind deci cel mai în măsură să cenzureze dispozițiile acesteia.
Finalitatea modificării legislației nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale, ci dimpotrivă, putându-se concluziona că reclamanții nu au pierdut drepturile aferente sporului de risc decât formal, acesta fiind inclus în indemnizația unică.
Dezelegând noțiunea de bun în sensul art.1 din Protocolul 1, Curtea a decis cu valoare de principiu, că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, în speța de față fiind în discuție un drept de creanță afirmat de intimații-reclamanți neprevăzut în mod formal de legislația în vigoare, dar de care reclam,anții nu au fost niciodată lipsiți.
cu privire la protecția și garantarea dreptului de proprietate nu pot fi confundate cu cele care privesc raporturile de muncă și salarizarea.
Instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită a acestor dispoziții, iar trimiterile făcute la dispoz. art.20 al.2 din Constituție și la art.1 din protocolul 1, adițional la Convenție sunt fără legătură și aplicabilitate în speța de față.
Dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu este recunoscut de lege, întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare și nu face obiectul dispoz. art.41 din Constituție și al prev. art.155 din Codul muncii. De asemenea, nu face obiectul nici al deciziei nr. 36 din 07.05.2007 a ÎCCJ prin care s-a admis recursul în interesul legii, având ca obiect recunoașterea sporului de vechime pentru magistrați, și nici ale Directivei Consiliului Europei nr. 89/391 din 12 iunie 1989, deoarece aceasta nu reglementează drepturi salariale.
Recurenta precizează că, pretențiile reclamanților de acordare a acestui spor și pentru viitor nu au nici o bază legală reprezentând un drept eventual, care nu este născut și actual.
Reclamantele depun la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
De asemenea, intimatul Ministerul Finanțelor Publice depune la dosar întâmpăinare solicitând respingerea recursului, considerând că în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Prin Decizia 21/10.03.2008 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii Înalta Curte de Casația și Justiție a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
În considerentele deciziei se reține subzistența dispoz. art.47 din legea 50/1996 care recunoșteau acest drept judecătorilor și după adoptarea OG 83/2000 care a abrogat acest articol din lege,cu motivarea că prin legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze /1996 iar nu să o abroge total sau parțial.
Prin emiterea acestei ordonanțe de către Guvern au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispoz. art. 108 al. 3 cu referire la art. 73 al.1 din Constituția României.
Cum potrivit dispoz. art.329 al.3.civilă, dezlegarea dată problemelor de drept prin recursurile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, Curtea reține că reclamantele sunt îndreptățite a li se acorda acest spor pe perioada menționată de prima instanță.
Referitor la subzistența dispoz. art.47 din legea 50/1996, în lumina dezlegărilor de drept cuprinse în decizia pronunțată în recursul în interesul legii, Curtea constată că nu este precizat un termen limită până la care subzistă dreptul la sporul de risc și suprasolicitare.
Deci obligația de plată a acestui spor îi revine ordonatorului de credite prin efectul Legii 50/1996 și acesta a dispus, ca începând cu data de 01 martie 2009, personalului din cadrul instanțelor judecătorești care dețin hotărâri judecătorești executorii, prin care li se recunoaște plata pentru viitor sau în continuare a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, li se va acorda acest spor calculat la indemnizația de încadrare brută lunară.
Aceasta exprimă poziția procesuală evidentă a ordonatorului principal de credite de a nu achita dreptul cuvenit în temeiul dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 47 din legea 50/1996, ci numai în temeiul unor hotărâri judecătorești.
Nu se pune în discuție exigibilitatea și lichiditatea sumelor solicitate, ci existența dreptului legal și devalorizarea continuă a leului, tocmai raportat la atitudinea procesuală constantă de refuz al aplicării dispozițiilor legale menționate, de către ordonatorul de credite.
În consecință, Curtea constată că reclamantele sunt îndreptățite la acordarea acestui spor până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestui drept.
În raport de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312.pr.civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.1844/27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -/11.01.2010
.2ex/
FC.
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
