Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6987/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -spor suprasolicitare neuropsihică-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6987
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP G și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr.1712 din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - și intimatul pârât Ministerul Justiției, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către părți în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 1712 de la 13 martie 2009 admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției și respinge acțiunea față de acesta.
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, in solidar la plata către reclamantă a sumei de 4147 lei reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada aprilie 2004-noiembrie 2004,sumă actualizată la data efectuării expertizei, ce va fi actualizată la data plății.
A obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării sumei de mai sus.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției, aceasta a fost admisă și a fost respinsă acțiunea față de acesta cu motivarea că între reclamantă și acest pârât nu au existat raporturi de muncă, calitatea de angajator revenind Ministerului Public nu Ministerului Justiției.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, fiind vorba despre drepturi salariale restante și de un drept în vigoare al reclamantei prev de art 47 din Legea 50/1996.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de Ministerul Public, instanța a considerat că este întemeiată în raport de disp. art.19 din Legea 500/2002, a disp. HG 736/2003 și ale art.131 din Legea 304/2004.
Pe fond, instanța a reținut că reclamanta a îndeplinit funcția de grefier dactilograf în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J până la data de 04.11.2004 când a solicitat pensionarea anticipată parțială așa cum rezultă din carnetul de muncă depus în copie la dosar.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.e din Constituția României.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, se reține că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct.B lit.d din Decretul nr.247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamantă, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul a reținut că art.I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Drepturile bănești solicitate de reclamantă pentru perioada aprilie-noiembrie 2004 au fost calculate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, iar pârâții nu au avut obiecțiuni cu privire la cuantumul acestora.
Despăgubirile cuvenite reclamantei trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței sumei, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
Având în vedere considerente expuse și dispozițiile legale evocate mai sus, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 4147 lei reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada aprilie-noiembrie 2004, sumă actualizată la data efectuării expertizei, ce va fi actualizată la data plății.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării sumei de mai sus.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi pe viitor, cu motivarea că reprezintă drepturi nenăscute iar reclamanta nu mai este salariată din noiembrie 2004 când s-a pensionat.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP G și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, criticând - ca fiind nelegală și netemeinică
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, - excepția fiind de ordine publică, ea trebuind fi pusă în discuție și respectiv analizată chiar și din oficiu de către instanța de judecată.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA a solicitat, de asemenea, respingerea acțiunii ca urmare a intervenirii prescripției dreptului la acțiune - cererea fiind introdusă după împlinirea termenului de 3 ani, dar și prin nerespectarea procedurii prealabile - considerându-se că litigiul de față are natură contencioasă, prin ceea ce se solicită demonstrându-se o nemulțumire în raport cu modul de stabilire a drepturilor salariale -.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Gas olicitat prin recursul declarat să se constate lipsa calității procesuale pasive a acestuia, el având atribuții numai în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare, neputând fi obligat la plata drepturilor salariale indiferent de natura lor către un angajat.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă -a solicitat, de asemenea, respingerea ca prescrisă a acțiunii formulată de reclamantă.
Analizând sentința civilă prin prisma criticilor formulate de recurenți, dar și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată a fi fondate recursurile în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art.283 alin.1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În ceea ce privește momentul în care se naște dreptul la acțiune, în general,coincide cu data la care este încălcat dreptul subiectiv.
Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii a stabilit prin decizia nr.XXI din 2008:
" normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Pentru a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică din aprilie 2004, reclamanta trebuia să se adreseze instanței cu acțiune în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului, data nașterii dreptului fiind fiecare scadență lunară a drepturilor salariale.
Se constată astfel că, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit. c Codul munciia fost depășit, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurenți fiind întemeiată în ceea ce privește perioada aprilie 2004-noiembrie 2004.
În consecință, instanța urmează să admită excepția prescripției și, în consecință, să înlăture obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică iar în raport de caracterul de fond, absolut și dirimant al acesteia nu vor mai fi analizate și restul criticilor formulate.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator, între reclamantă și acest pârât neexistând raporturi juridice de muncă și prin urmare, acesta nu are obligația de plată efectivă a sumelor pretinse.
Reclamanta a chemat în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligat la plata unor drepturi salariale, obligație care nu îi aparține în condițiile în care între acest minister și reclamantă nu există nici un raport juridic.
Ca urmare, instanța constată întemeiată excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor admițând și recursul acestui pârât recursul, va modifica sentința în tot și va respinge acțiunea formulată în totalitate, reținându-se că în ceea ce îl privește pe acesta, acțiunea a fost promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP G și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr.1712 din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - și intimatul pârât Ministerul Justiției.
Modifică sentința.
Respinge acțiunea ca prescrisă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
3 ex/AS/19 02 2010
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
