Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7014/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -aprovizionare toamnă - iarnă
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7014
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*************
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.418 din 03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă SC SA, avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului, modificare a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 418 din 03.03.2009, Tribunalul Mehedinți, a respins excepțiile prescrierii acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamantul invocate de pârâta SC SA.
A admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma netă actualizată la data de 31.01.2009 în cuantum de 1578 lei reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neachitate, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective.
A fost obligată pârâta la 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că:
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în sensul că cererea a fost formulată peste termenul de 6 luni prevăzut de art.283 lit e, Codul muncii, instanța a constatat că este neîntemeiată.
Astfel acțiunea reclamantei avea ca obiect plata unor despăgubiri cu titlu de suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamna - iarnă, situație în care acestea pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune conform art. 283 (1) lit. c din Codul muncii.
De asemenea, chiar pârâta a susținut că suplimentările privind aprovizionarea de toamna - iarnă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, fiind deci drepturi salariale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului se constată că și aceasta este nefondată.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, reiese că,reclamantul a fost salariatul societății pârâte, pe perioada menționată în acțiune, iar drepturile bănești solicitate de reclamant reprezintă suplimentări salariale prevăzute de art. 176. la Nivel de de care beneficiază salariații cu ocazia aprovizionării de toamnă - iarnă.
Pentru munca prestată, reclamantul a beneficiat de un salariu conform contractului individual de muncă.
Pe lângă aceste drepturi salariale, s-a prevăzut în art.176 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, că salariații, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua Meseriei, C, precum și în luna octombrie ( pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.
Deși, prin întâmpinare s-a susținut că suplimentările salariale reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă începând cu 1.03.1998 au fost incluse în salariul de bază și că de atunci și până în prezent acestea au fost plătite lunar ca parte integrantă din salariu, pârâta invocând în acest sens adresa nr. 2412/1998, expertiza contabilă a constatat că aceste susțineri nu se confirmă.
Intimata nu a prezentat în instanță și nici expertului documente din care să rezulte includerea suplimentărilor salariale solicitate de reclamantă în salariul de bază.
Astfel, suplimentările salariale privind aprovizionarea de toamnă -iarnă prevăzute, de art. 168 din CCM pe anul 1997, suplimentări ce au fost preluate în art. 176 din CCM pe anii 2005- 2007, nu au fost introduse în salariu.
Expertiza a evidențiat, că majorările salariale de care face vorbire pârâta în întâmpinare și în adresa menționată mai sus, sunt de fapt rezultatul aplicării HG nr.208/1998.
Ca atare reclamantul era îndreptățit la plata suplimentărilor salariale pe anul 2005,2006,2007, iar conform raportului de expertiză întocmit de expert, suma netă cuvenită acesteia actualizată în raport de inflație este în cuantum de 1578 lei.
În speță societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit art. 176 din CCM, în sensul că nu a achitat reclamantei suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, pe anul 2005, 2006,2007.
Față de considerentele expuse, s-a constatat că acțiunea formulată de reclamantă a fost întemeiată și admisă ca atare, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească acesteia, suma netă actualizată la 31.01.2009 în cuantum de 480 lei, sumă, ce va fi reactualizată la data plății efective, reprezentând suplimentări de drepturi salariale.
In temeiul dispozițiilor art. 274.civ Cod Penal, pârâta a fost obligată și la 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta SC SA, arătând că instanța, fără nici o motivare a respins excepția prescripției dreptului la acțiune considerând că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prevederile art.283 al.1 lit.c, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Prima de aprovizionare toamnă-iarnă are natura juridică a altor venituri conform art.42 din CCM, la nivel național nr.2895/2006 pe perioada 2007-2010.
Solicitarea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale cerute în temeiul CCM.
Sub aspectul prescripției extinctive, acțiunea se încadrează în ipoteza prevăzută la art.283 lit.e, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni și nu cel de 3 ani prevăzut la lit. caa celuiași articol.
Recurenta învederează că și pe fond acțiunea este neîntemeiată, deoarece potrivit art.168 al.3 din CCM/1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă s-a hotărât să fie introdusă în salariul de bază, și aceeași dispoziție se regăsește și în CCM/1998, menționându-se că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Conform CCM din perioada1998-2001 această prevedere a îmbrăcat următoarea formă-fiecare din suplimentările de la alin.1 se acordă în condițiile în care nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază.
Suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform adresei nr.2412/1998.Și în CCM/2002 prevederile art.168 au același conținut.
Venitul anual în luna octombrie nu se datorează conform alin.1 și 2 din art.176 din CCM/ramură,întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat.
Intimata formulează întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
Curtea constată a fi fondat recursul pârâtei numai cu privire la critica ce vizează fondul cauzei.
Este nefondată susținerea recurentei privind prescripția dreptului la acțiune în temeiul dispoz. art.283 al.1 lit.e muncii, având în vedere natura juridică a acestor drepturi bănești -drepturi salariale așa cum rezultă din interpretarea art.154 CM care definește noțiunea de salariu și a disp.art.155 din CM care menționează componentele salariului respectiv salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri categorie din care fac parte și aceste drepturi bănești.
Din modalitatea de redactare a art. 168 din CCM rezultă că dreptul suplimentar acordat pentru aprovizionare toamnă este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din.
De altfel chiar prin CCM recurenta a denumit aceste drepturi -suplimentări salariale.
Ca urmare obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate,iar dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani potrivit art.283 alin.1 litera din CM.
Pe fond recursul este întemeiat pentru următoarele argumente;
Potrivit art.168 alin.1 din CCM/1997 încheiat între -RA și salariați,reprezentați de, recurenta s-a obligat să acorde salariaților cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă, o suplimentare a drepturilor salariale.
Angajatorul a stabilit că fiecare din suplimentări va avea un cuantum minim în valoare de un salariu minim pe -RA.
La alin.2 a aceluiași articol s-a menționat că prin negociere cu se vor stabili, condițiile și criteriile de acordare a acestora.
. La alin 3 al art.168 din contract s-a stipulat că începând cu 1.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază,după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
În contractul colectiv de muncă la nivel /1998 s-a menționat la art.168 alin 3 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Curtea constată astfel că aceste suplimentări salariale reprezentând aprovizionare toamnă au fost incluse în salariul de bază, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar respectiv - adresa 2328/8.10.1997 prin care recurenta comunică tuturor sucursalelor că în conformitate cu art. 168 alin.1 din CCM pentru aprovizionarea de toamnă salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de - lei de persoană și în raport cu alin.3 al acestui articol includerea în salariul de bază a acestui drept se va face începând din 1.01.1998; adresa nr.2412/29.05.1998 prin care s-a stabilit că pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din CCM/1997, începând cu data de 1.03.1998 salariile de bază brute ale salariaților se vor majora cu anumite procente în raport de cuantumul acestora.
În CCM la nivel de ramură Energie Electrică,Petrol,Gaze/2004,2005,2006,2007 această suplimentare salarială a fost menționată la art.176,iar la alin.6 s-a precizat că fiecare din adaosuri se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă nu s-a convenit introducerea în salariul de bază.
Aceasta nu înseamnă că angajatorul a revenit asupra celor convenite prin CCM/1997și 1998, în condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă așa cum s-a arătat mai sus a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, începând cu luna martie 1998.
Pentru a concluziona că această suplimentare nu a mai fost inclusă în salariul de bază ar fi trebuit să aibă loc o micșorare a acestuia, care să fie evidențiată în cartea de muncă. Verificarea cărților de muncă depuse în dosarul de fond nu confirmă o astfel de ipoteză, ceea ce înseamnă că această suplimentare a rămas inclusă în salariul de bază și pe perioada solicitată în acțiune,suplimentare care nu mai trebuia evidențiată distinct.
În raport de aceste precizări Curtea reține ca nerelevante concluziile raportului de expertiză,întrucât pe perioada verificată de expert,este evident că această suplimentare salarială inclusă în salariul de bază din martie 1998, nu mai apare menționată separat în cărțile de muncă ale salariaților.
Curtea constată astfel că prima instanța a făcut o interpretare și aplicare greșită a prevederilor legale mai sus menționate, hotărârea recurată fiind afectată de cazul de modificare prev. de art.304 alin.9 pr. civilă.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii pe fond și se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 418 din 03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința.
Respinge acțiunea în fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
.2ex/09.12.2009
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
