Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6798/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6798
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
**************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 2618 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat tardivitatea recursului formulat de pârâtul SC SA, împotriva sentinței nr. 2618 din 20 mai 2009, precum și cererea de judecare în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare pe excepție.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2618 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de reclamantii si în contradictoriu cu intimatul Complexul Energetic
A fost obligată intimata la plata către reclamanți a primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru anul 2006, suma bruta, actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective.
A fost obligată intimata la plata către reclamanți a sumei de 100 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr -, reclamantii si au solicitat în contradictoriu cu intimata Complexul Energetic, să fie obligată intimata, în temeiul art.123 din CCM la nivel de ramură valabil pentru anul 2006 la plata primei de vacanță de 75 % din indemnizația brută de concediu de odihnă aferente anului 2006, sume actualizate cu indicele de inflatie, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantii au fost salariatii intimatei la 20.12.2006, iar prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe 2006, la articolele 123 și 186 au fost prevăzute aceste drepturi, care nu se regăsesc în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, motiv pentru care angajatorul refuză acordarea lor.
Se consideră că astfel sunt încălcate dispozițiile art.238 din Codul muncii în sensul că, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel superior, dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și dispozițiile art.125 din CCM la nivel de unitate.
În susținerea acțiunii, reclamantii au depus la dosar extras din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, anexa nr.1 la acest contract, prin care se atestă că și intimata face parte din lista agenților economici în care se aplică acest contract; extrasul din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, anexa nr.1 la acest contract prin care se atestă că și intimata face parte din lista agenților economici în care se aplică acest contract; extras din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2004, anexa nr.1 la acest contract, prin care se atestă că și intimata face parte din lista agenților economici în care se aplică acest contract; contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru perioada 2007-2010, anexa nr.24; contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005, precum și cel de pe 2006.
Intimata a formulat întâmpinare in cauza prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantilor, prima de vacanta fiind introdusa in salariul de baza, incepind cu anul 2005.
S-a constatat că au fost încălcate dispozițiile art.238 din Codul muncii care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin.2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, se constată că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin cele două drepturi prevăzute de art.186 alin.1 și art.123 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
In al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art.236 din Codul muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile titlului IV din Codul muncii privind salarizarea, respectiv art.154, care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În al patrulea rând, intimata, pentru anii 2005, 2006, încheiat câte un act adițional în care s-a stabilit salariul de bază brut, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent, în cazul de față spor de vechime și fidelitate, precum și sporuri cu caracter nepermanent, precum și alte drepturi de personal, alocația de cărbune, tichete de masă, transport gratuit, tichete cadou în baza Legii nr.193/2006 și prima de vacanță în cursul anului 2007, conform art.142 alin.4 din CCM la nivel de unitate, în care s-a stabilit o sumă fixă de 800 lei, sumă inferioară celei stabilite prin art.123 din CCM la nivel de ramură, respectiv 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă și care este lovită de nulitatea absolută, în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.130/1996.
Incepând cu data de 01.01.2003 au fost introduse în salariu, nu în salariu de bază, conform art.II din metodologia privind determinarea salariilor brute de bază, două adaosuri respectiv: contravaloarea cotei de energie electrică, conform art.4.90 și prima de vacanță conform art.2.32.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul a admis cererea formulata de reclamanți, în sensul că a obligat intimata la plata primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru anul 2006, suma bruta, actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netmeinicie,în sensul că prima de vacanță a fost introdusă în salariul de bază începând cu anul 2005 și nu au fost stabilite clauze ulterioare privind această primă de vacanță.
Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Conform art. 103 Codul d e procedura civila, neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui alt act de procedura in termenul legal atrage decăderea, afara de cazul când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Așa cum rezulta din dispozițiile mai sus menționate, termenul de recurs este un termen imperativ, legal si absolut, astfel incat nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii recursului ca tardiv introdus.
În speță, se constată că pârâta a primit sentința la data de 04 iunie 2008, conform dovezii de comunicare aflată la fila 51, dosar fond, iar recursul a fost declarat si înregistrat pe rolul instanței la data de 18.06.2009, deci peste termenul imperativ prevăzut de lege, recurenta nefăcând dovada că depășirea termenului legal de recurs s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința ei.
Pentru toate aceste motive, recursul va fi respins ca tardiv, Curtea neanalizând motivele care vizează fondul recursului,întrucât excepția tardivității recursului este o excepție de procedură, absolută și peremptorie(dirimantă) care face inutilă cercetarea fondului cauzei, conform disp. art.137 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul formulat pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 2618 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-07.12.2009
Ex.2/IT
Jud.fond.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Elena Stan
