Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 716/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.716/CM
Ședința publică din 08 - 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant, cu domiciliul în C, Bd. 1 - 2. nr.29, -.29,.D,.62, județul și cu domiciliul procesual ales la în DTS,-, -.6,.A,.4, județul M, împotriva sentinței civile nr.822/08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA GRUP, cu sediul în B, sector1,-, având ca obiect drepturi bănești - c/val 4000. gaze naturale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, iar pentru intimata pârâtă se prezintă în substituire pentru dl.avocat (împuternicire avocațială seria - nr.91423/2009), d-na avocat, în baza delegației de substituire nr./2009, depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebate fiind părțile prezente, acestea susțin că nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care instanța, luând act de declarația acestora, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul recurentul reclamant susține că motivele le-a expus pe larg în cererea de recurs și arată că este vorba despre obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale - respectiv 4000. pentru anii 2006, 2007, în temeiul disp. art.187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură. Menționează că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca prescrisă.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Susține că pretențiile bănești solicitate de către reclamant, izvorăsc din neexecutarea unor clauze înserate în contractul colectiv de muncă, ce prevăd acordarea unor ajutoare materiale, însă acțiunea trebuia promovată în termen de 6 luni de la data nașterii drepturi, în cauză nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași contract colectiv de muncă, și astfel, nefiind vorba de drepturi salariale, în cauză a operat prescripția dreptului la acțiune.
În susținere, apărătorul intimatei pârâte depune la dosar și concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr- reclamantul a chemat in judecata pe parata solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa oblige parata la plata contravalorii a 4.000 mc gaze naturale pentru anii 2006, 2007 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deși prin contractul colectiv de munca la nivel de ramură energie electrică, termină, petrol și gaze și prin art.178 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră se prevedea un ajutor material egal cu contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale la prețul zilei, nu a beneficiat de aceste drepturi.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție pârâta a invocat necompetența teritorială a Tribunalului Constanța în raport de dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999 coroborat cu prevederile art.249 și art.298 potrivit cu care "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Totodată s-a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, în conformitate cu disp. art. 283 lit.e codul muncii, susținându-se ca deși pretențiile reclamantului sunt exprimate in echivalent bănesc acestea izvorăsc din neexecutarea unor clauze inserate în contractul colectiv de muncă prin care se prevede acordarea unor ajutoare materiale, astfel încât sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni. Astfel, doar drepturile salariale cuprinse în sfera noțiunii de "salariu" își au izvorul și sunt reglementate de norma art. 128 alin.2 din contractul colectiv de muncă, coroborată cu art. 129 - 141 ale Capitolului din contractul colectiv de muncă și sunt supuse în mod exclusiv termenului general de prescripție de 3 ani în conformitate cu art. 145 alin.5 din contractul colectiv de muncă, in speță fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din codul muncii.
Pe fondul cauzei s-a arătat că solicitarea privind plata contravalorii a 4000 mc de gaze naturale parata a susținut ca din anul 1997 s-a prevăzut in mod expres includerea sumelor reprezentând acest ajutor material in salariul de baza,contractul colectiv de munca din anul 1998 reglementând in art.176 aceasta situație. Or, articolul respectiv a fost menținut in aceeași forma in perioada 2005-2008, fiind modificat pentru prima data prin actul adițional la contractul colectiv de munca încheiat in anul 2008 si înregistrat la. B sub nr.1090/22.02.2008,in sensul ca începând cu anul 1997 acest articol a rămas fără obiect, având in vedere ca ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale nu se mai poate acorda salariaților,fiind inclus in salariul de baza.
Prin sentința civilă nr.822/08.07.2009, Tribunalul Constanțaa admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune și a respins acțiune formulată de reclamantul in contradictoriu cu pârâta SC SA, ca prescrisă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției necompetenței teritoriale instanța s-a pronunțat în sensul respingerii, apreciind că față de dispozițiile art. 284 din codul muncii potrivit cu care " cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul", instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Constanța, întrucât normele legale enunțate au caracter imperativ.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, instanța a apreciat că, prin chiar voința părților materializata in cuprinsul contractului colectiv de munca, la art.187,contravaloarea celor 4000 mc de gaze reprezintă un ajutor material acordat fiecărui salariat, fiind exclusa posibilitatea asimilării acestuia cu drepturile salariale. Prin urmare, pretențiile reclamantului izvorăsc din neexecutarea clauzelor contractului colectiv de munca privind acordarea ajutoarelor materiale, nefiind vorba de drepturi salariale, astfel încât acțiunea este supusa termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art.283 alin.1 lit. e codul muncii.
In condițiile in care acest termen se calculează de la data la care reclamantul pretinde ca ar fi fost îndreptățit sa primească acest ajutor material anual aferent anilor 2006 si 2007, iar cererea de chemare in judecata a fost introdusa pe rolul instanței la data de 29.04.2009 instanta a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii a 4.000 mc gaze naturale.
Împotriva sus menționatei sentințe civile, în termen legal a declarat recurs recurentul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele:
Instanța de fond nu a făcut diferența dintre noțiunea de salariu de bază, pe de o parte și noțiunea de salariu, care conform art.155 din codul muncii conține salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Salariul de bază conform art.154 din codul muncii "reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat, în baza unui contract individual de muncă și reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat, salariu ce este stabilit în funcție de calificarea și funcția celui angajat.
Motivarea că aceste drepturi nu sunt de natură salarială deoarece sunt reglementate în capitolul intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi", este total nefondată, întrucât conform art.38 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii.
Aceste elemente negociate pe lângă salariu reprezintă avantaje pentru salariați, iar din punct de vedere fiscal sunt impozabile. reprezintă orice foloase primite de la angajator în baza unor raporturi contractuale intervenite între părți.
Dacă aceste drepturi nu sunt de natură salarială și sunt de altă natură, atunci pârâta ar fi trebuit să precizeze concret natura acestora, chiar prin contractul la nivel de unitate, pentru că atunci pe lângă calitatea de salariat ar mai fi trebuit îndeplinite și alte condiții, de exemplu, în cazul indemnizațiilor pentru incapacitate de muncă, cea d-ea doua condiție ce trebuie îndeplinită este ca salariatul să-și dovedească starea de incapacitate printr-un act medical, de asemenea în cazul ajutorului de deces - sunt anumite cerințe, care sunt stipulate expres în, etc.
Înainte de a concluziona că aceste venituri nu sunt de natură salarială, instanța trebuia să solicite dovezi în acest sens, în baza rolului său activ, pentru că interpretarea reținută este în defavoarea salariaților și nu în favoarea acestora, așa cum o impun reglementările în vigoare.
Primele oferite cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, sunt prevăzute în același capitol în care este prevăzut și ajutorul material, reprezentând contravaloarea cotei de 4000. de gaze naturale. Referitor la primele drepturi salariale, Consiliul Superior al Magistraturii și membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare, la întâlnirea cu Președintele Secției civile de la, reprezentantul, în prezența președinților secțiilor civile, conflicte de muncă și asigurări sociale ale Curților de Apel, au statuat " fără putință de tăgadă că dispoziția cuprinsă în art.283 lit.e din codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul are o reglementare distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. a aceluiași articol 283 codul muncii ".
Se reține, de asemenea cu ocazia aceleași întrevederi că, în codul muncii - în art.166 alin.1 că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefundat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv 4000. anual, pentru anii 2006 - 2007, actualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
Ajutorul material solicitat este prevăzut prin art.176 din la nivel și respectiv art.187 din la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze.
Prin chiar voința părților, contravaloarea celor 4000. de gaze naturale reprezintă un ajutor material acordat fiecărui salariat.
Pretențiile solicitate izvorând din neexecutarea unor clauze înserate în contractul colectiv de muncă, care prevăd acordarea unor ajutoare materiale, în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.c) din codul muncii și că pretențiile solicitate nu sunt de natură salarială.
Potrivit dispozițiilor legale invocate mai sus, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia.
Prescripția extinctivă este o excepție de fond peremptorie și absolută, care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Având în vedere voința părților de a califica aceste pretenții ca fiind un ajutor material, nu mai era necesar ca instanța de fond să solicite alte dovezi în plus pentru a clarifica acest aspect.
Instanța a interpretat clauza contractuală în conformitate cu prevederile art.977 cod civil, potrivit cărora interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante.
În ceea ce privește opinia Consiliului Superior al Magistraturii și membrilor Comisiei pentru unificarea practicii judiciare cu privire la aplicarea dispozițiilor art.283 lit.e) din codul muncii, aceasta nu are relevanță în cauză, întrucât se referă la Primele de Paști și C, iar obiectul prezentei pricini se referă la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Recurentul reclamant face confuzie prin motivele de recurs între ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale care se acordă în condițiile stipulate prin și indemnizația pentru incapacitate de muncă.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 Cod pr.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant, cu domiciliul în C, Bd. 1 - 2. nr.29, -.29,.D,.62, județul și cu domiciliul procesual ales la în DTS,-, -.6,.A,.4, județul M, împotriva sentinței civile nr.822/08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA GRUP, cu sediul în B, sector1,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.12.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond.;
Red.dec.Jud.-/22.12.2009
Tehnored.gref.RD/2ex/22.12.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
