Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7297/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4085/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 7297/
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 818 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI prin PRIMAR, având ca obiect - despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant,personal, lipsind intimata-pârâtă Instituția Primarului Comunei Lisa prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant,personal, depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru completarea probatoriului.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 818 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins ca nefondată acțiunea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Instituția Primarului comunei Lisa să-i plătească indemnizația de concediu de odihnă neefectuat și sporul de 15% pentru munca pe timp de noapte pe perioada 2006-2008, drepturi salariale ce urmează a fi indexate cu indicele de inflație până la plata acestora.
Reclamantul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- cu privire la sporul prevăzut de art. 123 din Codul Muncii, trebuie arătat că prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat încuviințarea administrării probei cu martori, întrucât statele de plată pe baza cărora a fost salarizat reclamantul nu reflectă realitatea regimului de lucru, adică prestarea muncii în condițiile art. 122 din Codul Muncii;
- în mod greșit instanța nu a admis această cerere de probe, deoarece în discuție era o situație de fapt ce poate fi dovedită cu orice mijloc de probă prevăzut de lege;
- numai după administrarea acestei dovezi, instanța s-ar fi putut lămuri că într-adevăr reclamantul a desfășurat activitate pe timp de noapte, mai ales că locul său de muncă nu poate fi funcțional, deoarece aparatele care asigură alimentarea cu apă a localității nu pot fi lăsate nesupravegheate;
- din interpretarea dispozițiilor art. 141 și 143 din Codul Muncii rezultă că angajatorul este cel obligat să urmărească faptul ca în fiecare an calendaristic salariații să efectueze concediul de odihnă cu anumite excepții și doar în situația încetării raportului de muncă acesta să fie compensat;
- în situația în care angajatorul nu și-a îndeplinit această obligație, se impune compensarea prevăzută de art. 141 alineatul 4 din Codul Muncii;
- această compensare în bani a concediului nu privește doar anul în care încetează raportul de muncă, întrucât legiuitorul a folosit expresia "numai în cazul încetării contractului de muncă" și nu sintagma "numai pentru concediul cuvenit pentru anul încetării contractului individual de muncă".
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alineatul 1, 3 și 5 Cod Procedură Civilă, precum și a art. 304 pct. 5 din același cod, făcând și aplicațiunea corespunzătoare în speță a dispozițiilor art. 304/1 (ce permit examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanța de control judiciar), Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Așa cum rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond, la termenul din 04.03.2009, Tribunalul a procedat la respingerea probei cu martori propusă de recurentul-reclamant în scopul dovedirii împrejurării că a prestat activități pe timp de noapte în temeiul contractului individual de muncă încheiat cu intimata-pârâtă.
De menționat faptul că acest contract a fost încheiat la data de 03.07.2006 și a încetat la 02.07.2008 conform dispozițiilor art. 55 lit. a din Codul Muncii, iar în temeiul său recurentul-reclamant a ocupat postul de electromecanic mașini și echipamente electrice.
Revenind la chestiunea respingerii probei cu martori, trebuie arătat că prima instanță și-a motivat această măsură prin aceea că dovada programului de lucru se face cu înscrisuri, nefiind admisibilă proba cu martori peste proba cu înscrisuri.
Tribunalul nu a motivat în drept respingerea solicitării de administrare a probei cu martori, încălcând astfel prevederile imperative ale art. 261 pct. 5 Cod Procedură Civilă, potrivit cu care în cazul oricărei hotărâri, deci și al unei încheieri, instanța are obligația de a indica motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat cererile părților.
Privind din această perspectivă, respectiva încheiere este lovită de nulitate absolută în condițiile prevăzute de art. 105 alineatul 2 Cod Procedură Civilă, fiind vorba de un act de procedură întocmit cu nerespectarea formelor legale, prin care s-a cauzat o vătămare uneia dintre părțile în proces, vătămare constând în nerespectarea dreptului la apărare al acestuia, prin punerea în imposibilitate de a dovedi anumite susțineri ale sale. Or, această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului procedural în discuție.
Având în vedere și dispozițiile art. 106 alineatul 1 Cod Procedură Civilă, concluzia care se impune este aceea că și sentința recurată este lovită de nulitate, fiind subsecventă unui act nul și întemeindu-se pe un astfel de act.
Respingerea probei cu martori este, în același timp, și o măsură nelegală a instanței de fond. Recurentul-reclamant a propus această dovadă pentru a demonstra că a lucrat pe timp de noapte. Or, o asemenea împrejurare constituie o chestiune de fapt ce poate fi dovedită cu orice mijloc de probă prevăzut de lege. Iar dovada cu martori este un asemenea mijloc, sens în care sunt dispozițiile art. 1170 Cod Civil.
Este adevărat că date fiind prevederile art. 1191 și urm. din același cod, proba cu martori nu este permisă pentru a face dovada existenței și conținutului unui act juridic cu o valoare mai mare de 250 lei.
Însă, în speță nu se pune o atare problemă, proba testimonială fiind propusă pentru a se dovedi o situație de fapt ce ține de derularea raporturilor juridice de muncă dintre părți și de modul în care s-a executat contractul de muncă încheiat de acestea. Trebuie avut în vedere și specificul unor asemenea raporturi juridice, în care cel mai adesea intervin chestiuni legate de fapte săvârșite de salariat în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor ce-i revin în temeiul contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul.
Așa fiind, înseamnă că în speță proba cu martori era întrutotul admisibilă și nu trebuia respinsă așa cum a procedat Tribunalul, mai ales că îndeplinește și cerințele de a fi pertinentă, concludentă și utilă pentru aflarea adevărului în cauză și justa soluționare a pricinii.
Ținând seama de împrejurarea că art. 305 Cod Procedură Civilă interzice administrarea în recurs a altei probe decât cea cu înscrisuri, singura soluție care se impune este aceea a admiterii recursului, casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu acest prilej vor fi examinate și celelalte critici exprimate în motivarea recursului pentru a se asigura o rezolvare unitară a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 818 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI prin PRIMAR.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./29.12.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
