Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7325/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5843/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7325/
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți -, A, -, împotriva sentinței civile nr.185LM/AS din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL GIURGIU și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect - drepturi bănești echivalent stimulente 2006 - 2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 09.12.2009, precum și faptul că recurenții reclamanți, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului raportat la art.303, art.-306 și art.3021alin.1 lit.c Cod pr.civilă, întrucât recursul nu exprimă critici concrete referitoare la dispozitivul și considerentele sentinței atacate.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare pe această excepție.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.185/LM/AS/12.05.2009, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții -, a, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel București, Tribunalul Giurgiu și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.25 alin.1 din Legea nr.146/1997, republicată, privind taxele judiciare de timbru, din sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură penală, precum și din amenzile judiciare, un procent de 25% constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției.
Totodată, potrivit art.25 alin.2 din aceeași lege "din diferența de 75% din sumele prevăzute la alin.1 se constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției" fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale", iar potrivit alin.3 din același act normativ, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului Justiției.
S-a reținut astfel că în perioada 2006 - 2008 Ministerul Justiției a emis mai multe ordine ce au fost atașate în copie la dosar, prin care s-au acordat stimulente în temeiul art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 personalului din Ministerul Justiției.
S-a statuat că în perioada de referință nu a existat un act normativ care să prevadă acordarea acestor stimulente tuturor magistraților, astfel că ordonatorul principal de credite, respectiv pârâtul Ministerul Justiției a apreciat că de fondul constituit în temeiul art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 pot beneficia doar salariații ministerului, asimilați magistraților.
Prin urmare, stimulentele nu fac parte din indemnizația de încadrare brută lunară și nici nu se suportă din fondul de salarii.
Astfel, dacă reclamanții au considerat îndreptățită acțiunea formulată, apreciază Tribunalul, trebuiau să solicite mai întâi anularea Ordinelor Ministrului Justiției prin care s-a dispus repartizarea fondului de stimulente, pentru că altfel sursa de finanțare nu mai există, fondul existent fiind consumat prin dispozițiile acestor ordine.
Fiind acte emise de o autoritate publică centrală anularea acestor ordine putea fi solicitată Curții de Apel București - Secția contencios administrativ, potrivit art.10 din Legea nr.554/2004, ori reclamanții nu au dovedit că au întreprins un astfel de demers.
Astfel fiind, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, dar fără a se referi la motivarea primei instanțe ce a apreciat că prioritar titularii acțiunii trebuiau să solicite anularea Ordinelor Ministrului Justiției prin care s-a dispus repartizarea fondului de stimulente pentru personalul din Ministerul Justiției, cu atât mai mult cu cât nici nu exista un act normativ care să prevadă acordarea stimulentelor financiare tuturor magistraților.
Se va avea în vedere, astfel că în recursul formulat nu se exprimă nemulțumiri concrete în legătură cu dispozitivul ori considerentele hotărârii atacate, neprezentându-se nici un argument logico-juridic, din care să reiasă în ce constă nelegalitatea și netemeinicia sentinței, ori greșelile de judecată săvârșite de judecătorii instanței de fond.
Simpla afirmație că hotărârea este netemeinică și lipsită de temei legal are caracter pur formal și nu poate fi luată în considerare.
Raportat la aceste aspecte, Curtea în baza art.306 raportat la art.303, 3021alin.1 lit.c Cod procedură civilă, a invocat excepția nulității recursului, la termenul din data de 10.12.2009.
Referitor la această excepție se vor constata următoarele:
Pentru a conduce la casarea sau modificarea unei hotărâri, recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textelor, condiția legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează, cerință neîntrunită în cauză. În fapt, recursul formulat reprezintă o reeditare (copiere) a acțiunii introductive de instanță atașată la filele 1-6 dosar fond - nr- a Curții de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, neindicând așa cum s-a mai arătat nici o critică concretă referitoare la considerentele ori dispozitivul sentinței atacate.
Față de cele ce preced, Curtea în baza art.303, 3021alin.1 lit.c și art.306 Cod procedură civilă, va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de recurenții-reclamanți -, A, -, împotriva sentinței civile nr.185LM/AS din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL GIURGIU și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./05.01.2010
Jud.fond: Gh.; Fl.
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
