Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 778/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.778/CM
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta - reclamantă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.1376/18 iunie 2008 pronunțată de către Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, cu domiciliul în, județul T și la cabinetul d-nului avocat din B,-, biroul 3, județul B, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 30.10.2008, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
a declarat recurs la data de 25.08.2008 împotriva sentinței civile nr.1376/18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În fapt;
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta "" B solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 7.480 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, actualizate cu rata inflației aferente obligațiilor sus-menționate, pentru perioada 2004-2007.
În motivare, a arătat că a fost salariat la (fostă ) punct lucru B, în perioada 01.10.1992 - 30.01.2007 și, așa cum rezultă din Carnetul de Muncă, pe lângă salariul de bază beneficia și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate.
Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății, prevedea la art. 168 alin.1: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
S-a menționat că deși Contractul Colectiv de Muncă prevedea aceste obligații, pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007 nu au beneficiat de suplimentările salariale de C și Paști, care se ridică la suma totală de 9.330 lei, după cum urmează:
Totodată învederat faptul că pentru sumele neacordate este necesară actualizarea cu rata inflației pentru perioada 2004 - 2007 pentru fiecare sumă în parte.
În apărare, a formulat întâmpinare pârâta prin care a invocat excepția de prescripție a dreptului material la acțiune.
Astfel a arătat că prin acțiune se solicită plata unor prime acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C pentru perioada 2004-2007. În ce privește primele aferente anilor 2004, 2005, 2006, pârâta precizează că dreptul material la acțiune s-a prescris, având în vedere termenul special de prescripție prevăzut de legislația muncii (art. 283 alin. 1 lit. e) din Codul muncii.
De asemenea, pârâta a invocat excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, precizând că o condiție pentru a putea fi valorificat pe cale de acțiune, dreptul, la rândul lui, trebuie să respecte anumite condiții, printre care și aceea de a fi actual, adică să nu fie supus unui termen sau unei condiții suspensive.
S-a arătat că, potrivit alin.1 al at.168 teza finală din CCM, (text nemodificat în perioada 2003 - 2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivel pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Pârâta a menționat că, atâta timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamantului.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că evoluția modificărilor textului art. 168 din CCM din perioada 2003-2007 arată că pentru părțile CCM conținutul acestuia era foarte clar: alin. 1 și 2 erau menite să reflecte evoluția drepturilor salariale în cadrul societății, în sensul includerii respectivelor drepturi salariale suplimentare angajaților începând cu anul 2003 și, deci, inexistența unui drept al acestora de a le fi acordate sumele separat (adică, peste salariile lor de bază).
De asemenea, s-a precizat că drepturile suplimentare amintite în art. 168 din CCM au ca punct de referință "salariul de bază mediu", și nu "salariul mediu brut", cum se susține în acțiunea introductivă.
În ședința din data de 12 decembrie 2007, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei.
Prin sentința civilă nr. 772/12 decembrie 2007, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 160/R, pronunțată în dosarul nr-8, Curtea de Apel Galația respins recursul ca nefondat.
Prin sentința civilă nr.1376/18.06.2008 Tribunalul Tulceaa respins excepțiile ca nefondate.
A admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei " "SA B și a obligat pârâta la plata sumei de 7.480 lei, reprezentând drepturile salariale cuvenite și neacordate, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele:
Față de excepțiile invocate, Tribunalul Tulceaa constatat următoarele:
În cauză, sunt incidente dispozițiile art.283 alin. 1 lit. c din muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în, indiferent că ele sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii mai speciale.
În prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art.283 lit.e din muncii, invocate de pârâtă care se referă la o prescripție specială, în sensul că, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii acestuia în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze contractuale ale acestuia. Mai mult decât atât, prin invocarea acestor dispoziții pârâta se contrazice în apărările pe care le face, pentru că invocând prevederile de mai sus implicit recunoaște că dreptul material la acțiune este actual, născut, personal și, prin urmare fiecare reclamant în parte are un interes material, care a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea dreptului și, prin urmare, nu se poate susține că acțiunea este prematură.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile, ca nefondate.
Pe fondul cauzei instanța a avut în vedere că potrivit art.168 alin.1 din la Nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin.2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Și la Nivelul pentru anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007.
Potrivit art. 969. civ. "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și prin urmare, dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Coroborând disp. art.168 din pentru anul 2004 cu disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005, 2006 și 2007, instanța apreciază că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 și 4 art. 168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003.
În cazul reclamantului, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispozițiilor art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă și nu i-au fost plătite acestuia suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Prin urmare, constatând că nu au fost respectate prevederile contractelor colective de muncă pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
În ce privește acordarea ratei inflației la sumele datorate de pârât, instanța a reținut că reclamantul este îndreptățit și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de CCM.
Astfel, drepturile suplimentare amintite în art. 168 din CCM au ca punct de referință " salariul de bază mediu" și nu " salariul mediu brut", cum eronat se susține în acțiunea introductivă.
Reclamanții au anexat cererii de chemare în judecată adresele din 14.01.2004, 25.01.2005 și 17.05.2006 emise către toate sucursalele și zonele, din care rezultă cuantumul salariului mediu brut pe unitate, iar pe baza acestuia au calculat primele de C și Paști.
2. În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
În primul rând, prin acțiune s-a solicitat acordarea unor prime invocându-se nerespectarea art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între, pe de o parte, și salariați, reprezentați de, pe de altă parte. Prin urmare, este în afară de orice discuție că dreptul invocat în acțiune de către reclamanți se fundamentează pe prevederile CCM.
În al doilea rând, instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM, intitulat " Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Dacă aceste prime de Paști și de C ar fi fost drepturi salariale, ar fi fost incluse în Capitolul V din CCM, intitulat " Salarizarea", care cuprinde norme care definesc noțiunea de " salariu", cu reglementări exprese în cea ce privește suplimentarea salarială. Nefiind cuprinse în capitolul referitor la salarizare, este evident că primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale.
Având în vedere sfera de cuprindere a noțiunii de " salariu", astfel dedusă din normele CCM enumerate expres, se impune concluzia că primele solicitate de C și de Paști prin acțiune nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin2. din CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic.
3. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâta
Potrivit art. 168 alin.1 teza finală din CCM ( text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente ( Paști și C).
Ori, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamantei.
4. Cu privire la incidența în cauză a prev. art. 257 din Codul muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
În mod greșit a reținut prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
A existat o imposibilitate obiectivă de a prezenta statele de plată pentru fiecare salariat, pentru perioada 2002-2007. Complexitatea operațiunilor reprezentând evidența salariilor începând cu anul 2005, dar și anterior, a făcut practic imposibilă depunerea statelor de plată pentru salariații din prezenta cauză.
Pe de altă parte, ceea ce nu a observat instanța de fond este faptul că apărarea a fost în sensul că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază. Astfel fiind, aceste prime nu se regăsesc distinct pe statul de plată pentru că ele se regăsesc în salariul de bază ( la care se aplică celelalte sporuri lunare).
5. Un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei de paritate.
În ce privește decizia comisiei de paritate din data de 31.08.2007, depusă la dosarul de fond, instanța de fond a apreciat că " aceasta este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate, iar imperfecțiunile de redactare nu pot fi invocate pentru justificarea nerespectării clauzei contractuale".
Decizia comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că " începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art. 168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordare angajaților sub această formă".
Modul de interpretare stabilit de Comisia paritară nu are caracter retroactiv, iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea primelor de C și de C în salariu. Pentru că timp de trei ani de zile salariații nu au solicitat aceste prime, nu s-a pus problema întrunirii acestei comisii pentru a interpreta clauzele CCM.
Important de menționat este faptul că decizia comisiei paritare a fost semnată din partea de către d-nii, și, adică exact persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la CCM să facă parte din această comisie.
6. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG 9/2000.
Practica și doctrina juridică sunt constante în sensul că în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, care, în conformitate cu disp.art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată ( Codul muncii adnotat, Doctrină și Jurisprudență, Ed., 2005, pag. 476, notele nr. 1486 și 1487).
7. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Recursul este fondat și va fi admis din perspectiva criticilor formulate prin motivele ce vizează cuantumul primelor de Paști și de C și omisiunea instanței de a menționa că aceste sume sunt brute, celelalte critici fiind neîntemeiate.
1. Critica referitoare la modalitatea de calcul a cuantumul primelor de Paști și de C este întemeiată și avem în vedere următoarele:
Textul art. 168 alin.1 din CCM este următorul: " cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
La calcularea acestor drepturi salariale s-a avut în vedere în mod eronat salariul mediu brut ( cu sporuri) pe și nu salariul de bază mediu pe, așa cum este stipulat în CCM.
Drept urmare, angajatorul va fi obligat la plata primelor raportat la salariul de bază mediu pe actualizat cu indicele de inflație.
2. În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
3. O altă critică vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - septembrie 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
4. Această critică s-a întemeiat pe disp.art. 257 din Codul muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
Dintru început arătăm că norma juridică cuprinsă în art. 257 Codul muncii nu are acest obiect, el referindu-se la modalitatea de întocmire de către angajator a regulamentului intern.
Este reală însă susținerea că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, angajator care nu și-a îndeplinit obligația de a depune statele de plată pentru fiecare reclamant, cu motivația lipsită de substanță, pe de o parte fiind numărul mare de salariați, pe de altă parte, datorită modificării operațiunii de calcul a salariilor prin adoptarea evidenței computerizată începând cu anul 2005, pentru perioadele anterioare statele de plată nefiind ținute în format electronic, fiind arhivate pe suport de hârtie.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici critica referitoare la includerea în salariul de bază a primelor de Paști și C, ceea ce lipsea de eficiență depunerea statelor de plată lunare pentru fiecare salariat, întrucât tocmai aceasta este problema dedusă judecății generatoare de conflict și anume, dacă aceste prime de Paști și C au fost incluse în salariul de bază sau nu.
5. Referitor la caracterul obligatoriu al hotărârii comisiei paritare, argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2008 Comisia paritară, Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 al.1 și 2 nu are nicio semnificație juridică, întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă.
Instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective având în vedere prev. art. 977 Cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților. În sprijinul aceste interpretări au adus și hotărârea Comisiei paritare, care a interpretat alin.2 al art. 168 din CCM în iunie 2007. Concluzia Comisiei paritare a fost aceeași, respectiv că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum aceasta a rezultat după includerea primelor.
Prin modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 168 din Decizia Comisiei paritare din 31.08.2007 s-a încercat modificarea sensului real al voinței părților, dându-se o nouă interpretare, deși de la momentul anului 2003 s-au scurs aproximativ 4 ani de zile.
În cauză nu se contestă posibilitatea reală a întrunirii Comisiei paritare în lumina disp. art. 10 din CCM, însă atributele acesteia sunt în legătură cu următoarele operațiuni juridice: executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă și nu interpretarea acestuia prin alterarea voinței părților semnatare și oricum, efectele deciziei Comisiei paritare nu pot fi decât pentru viitor.
6. Această critică este nefondată și avem în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate " în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
trebuie să fie totală și să asigure despăgubirea integrală pentru prejudiciul suferit prin neplata la termen a sumelor cuvenite cu titlu de prime de vacanță începând cu anul 2003.
Art. 269(1) Codul muncii obligă angajatorul în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl, despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului.
Art. 295(1) din Codul muncii dispune că prevederile prezentului cod se întregesc și cu dispozițiile legislației civile.
Iată deci, în Codul muncii se face trimitere expresă în ce privește despăgubirea salariatului în situația în care a suferit un prejudiciu din culpa angajatorului la normele de drept comun din legislația civilă.
Repararea integrală a prejudiciilor are semnificația obligării atât la plata despăgubirii propriu - zise(în cazul de față dreptul s-a executat benevol) cât și la plata de daune - interese.
Daunele interese sunt cuvenite de la momentul la care sumele erau datorate, nefiind necesară punerea în întârziere întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1079(3) Codul civil, știut fiind că în privința drepturilor salariale angajatorul este de drept în întârziere, obligația putând fi îndeplinită decât un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
sub forma actualizării cu indicele de inflație are în vedere disp.art. 1084 cod civil numai în acest fel putând fi acoperit integral prejudiciul suferit de salariat.
Dispozițiile cuprinse în art. 1088 Codul civil nu au putut avea în vedere situația daunelor - interese în privința neexecutării obligațiilor din contractele de muncă întrucât legislația în domeniul muncii a evoluat din anul 1865 - momentul adoptării codului civil, ca urmare a transformărilor structurale a orânduirii economice și sociale în această perioadă de aproximativ 150 de ani.
7. În fine, critica referitoare la consemnarea în dispozitiv a împrejurării că sumele prevăzute în titlu sunt sume brute, este întemeiată și avem în vedere următoarele considerente:
Orice sume reprezentând și alte drepturi salariale sunt purtătoare de impozite și contribuții sociale către bugetul de stat ce intră în atribuția fiecărui angajat în parte din perspectiva disp. Legii nr. 571/2003 ( Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare), a disp. legii nr. 19/2000 ( pentru contribuția individuală la asigurarea socială), a disp. Legii nr. 95/2006 (referitor la contribuția individuală la asigurări de sănătate), cât și a disp. Legii nr. 76/2002 cu privire la contribuția pentru șomaj.
Regula generală cu privire la aplicarea prevederilor din legile mai sus arătate este aceea că impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator, care apoi le transferă bugetului public corespunzător.
În referire la cererea de întoarcere a executării formulată prin prisma disp. art. 4042alin. 1 Cod pr. civilă este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Textul de lege invocat prevede următoarele:" În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării".
Cererea este admisibilă și în fața instanței de recurs atunci când sentința primei instanțe, care este executorie, a și fost pusă în executare, astfel cum a și fost dovedit în litigiul de față.
Pe cale de consecință, se va admite recursul în baza art. 312 Cod pr. civilă și se va modifica sentința atacată conform considerentelor mai sus expuse. Totodată, va admite cererea de întoarcere a executării și va dispune restituirea de către reclamant a sumelor reprezentând diferențe între suma primită și cea cuvenită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 1376/18 iunie 2008 pronunțată de către Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, cu domiciliul în, județul T și la cabinetul d-nului avocat din B,-, biroul 3, județul
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâta să plătească primele de Paști și C calculate la salariul de bază mediu pe, sume brute din care se scade impozitul și contribuția la bugetele de asigurări sociale.
Admite cererea de întoarcere a executării cu obligarea pârâtului la restituirea diferenței dintre suma încasată și cea cuvenită.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.-jud.-/17.11.2008
Tehnoredact.- gref. -
4 ex./21.11.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Eleonora Spiridon
