Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 783/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(7054/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.783/
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.5902 din 01 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20065/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, având ca obiect - drepturi bănești, spor vechime.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 14 dosar, lipsind intimații reclamanți, și intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat,
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea
de recurs.
Consilierul juridic al recurentului chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI BUCUREȘTI SECȚIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții STATUL R prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE; PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor bănești cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul cauzat prin discriminare directă, reprezentând sporul de vechime în muncă din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 08.05.2006 - 12.03.2007 pentru procurorii și și perioada 15.05.2006 - 12.03.207 pentru procurorul în raport de intervalul lucrat de reclamanți conform anexelor, inclusiv a dobânzii legale calculate pentru aceste sume la data plății efective, conform dispozițiilor OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, reactualizate cu indicele de inflație; în baza art. 10 din Legea nr. 130/1999, obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătore în cartea de muncă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.5902/1.10.2009, Tribunalul București -Secția a-VIII-A Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, chemat în garanție, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE; a obligat parații la plata catre reclamante a sporului de vechime cuvenit pentru perioada 08.05.2006 - 12.03.2007, pentru reclamanta si si 15.05.2006- 12.03.2007 pentru reclamantul, sume la care va fi calculata dobânda legala in materie civila, de la data cererii de chemare in judecata 18.01.2008 pana la plata efectiva; a obligat pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI sa efectueze mențiunile corespunzătoare acestor drepturi in carnetele de munca ale reclamanților; a admis cererea de chemare in garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE în contradictoriu cu chematul în garanție, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE; a obligat pe chematul in garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE sa aloce pârâtului MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE sumele necesare plații drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au îndeplinit în perioada la care se referă petitul cererii de chemare în judecată mai 2006 - 12.03.2007, funcția de procuror în cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria
Pentru categoria profesionala a magistraților, sporul de vechime a fost acordat prin Legea 50/1996, iar prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea 334 din 6 iulie 2000 "vechimea în muncă" nu a mai fost prevăzută, dar nici nu a fost abrogat expres art. 33 din Legea 50/1996, republicată, care reglementează acest drept atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar de specialitate.
Personalul auxiliar de specialitate a continuat să primească sporul de vechime în baza aceluiași text de lege, precum și alte drepturi ( spor de fidelitate, salariu de merit, etc.), OUG nr.83/2000, exceptând expres de la aceste drepturi categoria magistraților.
Ca atare, este nefiresc ca de acest drept să beneficieze o categorie complementară personalului principal - magistrații, fiind contrară însăși voinței legiuitorului care prin lege specială de salarizare a reunit ambele categorii.
De altfel, rezultă din interpretarea în ansamblu a legii în sensul că, atunci când se face referire la personalul auxiliar, se folosește sintagma "celelalte categorii de personal", ceea ce înseamnă că noțiunea "personal", utilizată în conținutul art. 33 din Legea 50/1996, intră atât categoria magistraților, cât și categoria personalului auxiliar de specialitate.
Omisiunea acestui drept se regăsește atat in OUG nr. 177/2002, cat si in OUG nr. 27/2006, act normativ care a abrogat nr. OUG 177/2002, prin care nu a mai fost reglementat sporul de vechime in munca.
Dar, având in vedere dispozițiile Codului muncii, munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă, iar potrivit art. 155 și următoarele din Legea nr. 53/2003, salariul lunar, în cazul acesta indemnizația lunară, cuprinde atât salariul de bază, de încadrare, respectiv indemnizația, cât și sporurile și alte adaosuri cuvenite, respectiv beneficiul procentual al sporului de vechime, în executarea raportului de serviciu.
Dispozițiile art. 5 alin. 1 și 3 prevăd că "in cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față toți salariații și angajatorii. Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință. care au ca scop sau efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii".
Măsura eliminării aplicării prevederilor legale privind acordarea sporului de vechime aferent perioadei lucrate a defavorizat în mod nejustificat categoria profesională a magistraților și a avut ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la egalitatea în activitatea economică și în materie de angajare și profesie potrivit art. 6 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a elimina caracterul discriminatoriu al dispozițiilor legale referitoare la salarizarea magistraților, prin art. 41din Legea nr. 45/6.03.2007 s-a stabilit ca "pentru vechimea în muncă, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru.".
In aceste condiții, instanța de fond a reținut ca acest spor nu a fost acordat magistraților pana la intrarea in vigoare a acestui act normativ, respectiv pana la data de 12.03.2007.
Mai mult, prin Decizia nr.XXXVI din 7 mai 2007 pronunțata de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție in recursul in interesul leșii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a hotărât ca judecătorii, procurorii si ceilalți magistrati, precum si persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar sau de controlor financiar in cadrul Curții de Conturi a României beneficiau si de sporul pentru vechime in munca, in cuantumul prevăzut de.
In temeiul art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea data problemelor de drept in soluțiile pronunțate in interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
A mai reținut prima instanță că o înlăturare a acestui drept pentru reclamanți ar constitui o încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât ar încălca dreptul acesteia la un proces echitabil.
Reținând caracterul obligatoriu al deciziei pronunțate in interesul legii, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul De Pe Lângă Curtea De APEL BUCUREȘTI, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul București, la plata către reclamanți a sporului de vechime cuvenit în funcție de vechimea în muncă, având in vedere perioada in care au avut calitatea de procuror în cadrul instituțiilor pârâte, spor de vechime aferent perioadei mai 2006 - 12 martie 2007, sume la care va fi calculata dobânda legala in materie civila, de la data cererii de chemare in judecata 18.01.2008 pana la plata efectiva.
de dispozițiile art. 161 alin. 4 din codul muncii, art. 1082 si 1084 cod civil si OG 9/2000, a fost reținută culpa pârâților pentru neacordarea sporului cuvenit reclamanților, precum si pentru neinițierea unor masuri care sa aiba ca finalitate eliminarea acestor discriminări, in speța neexistand o cauza străina exoneratoare de răspundere. Astfel reclamanții au dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit ce include si plata daunelor interese pentru sumele de care au fost lipsiți.
In temeiul art. 1 si 3 din Decretul nr. 92/1976, pârâții instituții angajatoare, au fost obligați sa efectueze mențiunile corespunzătoare in carnetele de muncă ale reclamanților referitoare la aceste drepturi bănești.
Ministerul Finanțelor Publice, care are calitate procesuală pasivă pe cererea de chemare în garanție,potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea 500/2002, art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG 208/2005 având atribuția de a asigura fondurile necesare ordonatorilor de credite și instituțiilor publice în vederea achitării obligațiilor financiare ale acestora stabilite prin titluri executorii, a fost obligat să vireze pârâtului Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție fondurile necesare plății sumelor stabilite în hotărâre în sarcina pârâtului și în favoarea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat recurentul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, care în temeiul art.304 pct.4 și pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile menționate ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
1.În conformitate cu art.304 pct.,instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În sprijinul acestui motiv de recurs învederează recurentul că prin Decizia nr.838/27.05.2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art.146 lit. e) din Constituție.
Curtea Constituțională constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, a stabilit cu caracter definitiv și obligatoriu că, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să refuze controlul de constituționalitate al acestora.
Prin modul cum instanța a înțeles să soluționeze cauza, obligând prin hotărâre judecătorească Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare considerăm că a fost încălcat principiul separației puterilor in stat consacrat de art.1 alin. 4 din Constituția României.
Consideră recurentul că instanța a depășit atribuțiile puterii conferite prin lege autorității judecătorești, intrând în sfera de competență a puterii legislative(Parlamentul României).
Soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin Decizia 838/27.05.2009, potrivit art.147 alin. 4 din Constituție este obligatorie de la data publicării.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, soluția pronunțată de instanță prin sentința civilă nr.5902/01.10.2009 este nelegală.
Pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la alocarea fondurilor către MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementată procedura bugetară și totodată ar pune instituția noastră în imposibilitatea punerii în executare a acestei hotărâri.(decizia finală privind conținutul bugetului nu aparține instituției noastre).
Potrivit art.6 din Legea nr.500/2002, în conformitate cu care "Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu până la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplică aceleași proceduri ca și legilor anuale cu excepția termenelor din calendarul bugetar.
Responsabilitatea sa se limitează la faza de proiect bugetar, acest minister având atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și în principal ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern.
Bugetul de stat este aprobat prin lege organică de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativă, prin urmare pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se impună elaborarea bugetului sub o anumită formă și conținut, decizie luată de puterea judecătorească, considerăm că ar reprezenta o implicare în atribuțiile puterii legislative, ceea ce ar duce la încălcarea art.1 alin.4 din Constituția României "(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor -legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.
2.Potrivit art.304 pct.9 Cod procedura civilă -hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Invocă recurentul excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Finanțelor Publice în calitate de chemat în garanție, cu motivarea că în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație are calitate de ordonator principal de credite, iar în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar și care la lit. d ) - e) stipulează faptul că, "proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formarea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite și pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite".
Prin urmare, este lipsit de relevanță că, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cât aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale.
În lipsa unei cereri din partea ordonatorului principal de credite Ministerul Finanțelor Publice nu poate să procedeze la deschiderea de credite bugetare.
Considerăm astfel, că, pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la alocarea fondurilor către MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, prin care este reglementată procedura bugetară și totodată ar pune instituția în imposibilitatea punerii în executare a acestei hotărâri.
În ceea ce privește cadrul procesual,cauza reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art.281 codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul, iar între reclamanți și
Ministerul Finanțelor Publice nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea sa în judecată.
Pretențiile reclamanților solicitate prin cererea de chemare în judecată reprezintă drepturi de personal, care nu pot fi plătite decât de către angajator.
Prin bugetul anual aprobat fiecărui ordonator de credite( principal, secundar și terțiar), sunt prevăzute drepturile de personal corespunzătoare numărului maxim de posturi aprobat prin lege.
In susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocă recurentul dispozițiile Ordonanței nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plată ale MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație în temeiul unui titlu executoriu, (cum ar fi și o hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantei) se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestuia fără nici o legătură cu competențele Ministerului Finanțelor Publice în materie de buget.
Totodată, prin art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, ordonatorii principali de credite au fost abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuire de sume, pe tot parcursul anului.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat și îl va respinge cu următoarea motivare:
Prima instanță a analizat în mod judicios și coroborat probatoriul administrat, și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Astfel, în mod corect au fost admise pretențiile recurenților-reclamanți pentru perioada 8.05.2006-12.03.2007 și respectiv 15.05.2006-12.03.2007, deoarece prin Decizia nr.XXXVI/7.05.2007, pronunțată în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a statuat că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/10996, în raport de prevederile art. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000, se interpretează în sensul că judecătorii, precum și ceilalți magistrați beneficiază și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege, motivat de aceea că deși prin OG nr. 83/2000, sporul de vechime în muncă nu a mai fost prevăzut pentru magistrați,art. 31 (devenit art. 33) din Legea nr. 50/1996, nu a fost abrogat nici expres, nici implicit, în caz contrar, a considerat că putea beneficia de sporul pentru vechime în muncă numai personalul auxiliar, nu și magistrații, înseamnă a încălca principiul egalității în drepturi, ceea ce ar face incidente dispozițiile OG nr. 137/2000, iar prin Legea nr. 45/2007 dreptul la sporul de vechime în muncă a fost deja recunoscut.
În consecință, potrivit considerentelor anterioare, Curtea, reține că față de interpretarea obligatorie conținută într-o decizie pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, problema sporului de vechime pentru categoria de personal din care fac parte și reclamanții, nu mai poate fi pusă în discuție, ea fiind tranșată cu efecte obligatorii pentru instanțe, în sensul existenței sporului pretins.
Cum despăgubirea trebuie să fie efectivă și completă și să acopere și prejudiciul produs prin beneficiul nerealizat ca urmare a neplății, ea trebuie să cuprindă obligatoriu sporul de vechime neacordat și actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Cât privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, aceasta este întemeiată și corect a fost admisă, cu consecința obligării chematului în garanție să aloce sumele necesare efectuării plăților către reclamanți, motivat cu argumentele ce vor fi redate mai jos:
Conform art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 republicată, organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate rezultă că MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate, fără interpunerea chematului în garanție.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.5902/1.10.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimații-pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red:
Dact.:
2 ex.
5.03.2010
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
