Obligație de a face. Decizia 786/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-(411/2010)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE

MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.786/

Ședința publică din data de 11 februarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea

JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște

JUDECĂTOR - - -

GREFIER -

Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 7425/R din 14 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a -a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(5819/2009), în contradictoriu cu intimata SC SA prin lichidator judiciar SC INSOLVENȚĂ, având ca obiect - obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, personal, lipsind intimata SC SA prin lichidator judiciar SC Insolvență.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestația în anulare.

Contestatorul, personal, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Constată că prin cererea adresată acestei instanțe la data de 21.01.2010 înregistrată sub nr- contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.7425/R/14.12.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata SC SA prin lichidator judiciar SC INSOLVENȚĂ, prin care s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului formulat de contestator.

Prin decizia civilă nr.7425/R/14.12.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.7406/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtă SC SA prin lichidator judiciar SC INSOLVENȚĂ.

În motivarea deciziei civile prin care s-a respins recursul recurentului-reclamant se rețin următoarele.

Examinând încheierea recurată prin prima criticilor invocate cât și din oficiu, Curtea retine că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru motivele ce se vor arăta.

Astfel, Curtea constată și reține că Tribunalul pronunțând încheierea atacată a stabilit în mod corect starea de fapt și de drept dedusă judecății.

Curtea reține că potrivit art. 2811. proc. civ. "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Prin urmare, recurentul-reclamant a formulat o astfel de cerere întemeiată pe dispozițiile acestui text de lege solicitând ca în dispozitivul sentinței civile nr. 7406/27.11.2008, să fie trecută obligarea pârâtului să emită o adeverință care să menționeze că și-a desfășurat activitatea în perioada 17.04.1957 - 01.09.1958 100% în grupa a II-a de muncă.

Unul dintre argumentele cererii sale, precum și al recursului este dat de faptul că această cerere ia fost admisă în totalitate, iar cererea în cauză menționa aceste elemente.

Curtea reține că dispozitivul sentinței civile nr.7406/27.11.2008 nu poate fi modificat printr-o astfel de cerere întemeiată pe dispozițiile art. 2811alin. (1) proc. civ. deoarece nu este vorba despre reaua-credință a vreunei instanțe sau judecător, ci despre faptul că aceste dispoziții nu își găsesc aplicare în speța de fată.

În acest sens, Curtea reține că dispozitivul sentinței civile nr.7406/ 27.11.2008, conține următoarele elemente, astfel: "Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA prin lichidator judiciar SC INSOLVENTĂ. Obligă pârâta să-i elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte grupa de muncă în care a fost încadrat reclamantul în perioada 17.04.1957- 01.09.1958. Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi 27 11.2008".

Prin urmare, față de conținutul acestui dispozitiv nici una dintre modalitățile prevăzut de art. 2811alin.(1) proc. civ. nu își găsește aplicabilitatea, deoarece acest ultim text de lege, vorbește despre următoarele elemente: ". sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice."

Or, dispozitivul este clar și limpede enunțat în ceea ce privește obligația stabilită în sarcina intimatului-pârât, și nu se poate vorbi de spre lucruri neclare, confuze sau potrivnice în înțelesul și întinderea sa.

Dispozițiile art. 2811. proc. CIV. nu se fac prin raportare la petitul cererii de chemare în judecată, ci se fac prin raportare la conținutul dispozitivului, deoarece acesta se pune în executare și în acest fel ar putea fi aduse lămuriri în situația în care partea potrivnică ar refuza executarea lui în eventualitatea unor asemenea nelămuriri cauzate de redactarea acestuia.

Eventualele capete de cerere asupra cărora instanța nu s-a pronunțat sau nu a acordat ceea ce s-a cerut nu pot fi îndreptate decât pe calea recursului, recurs pe care recurentul-contestator nu l-a exercitat, sau pe calea unei cereri de completare a hotărârii care să conțină omisiunile respective.

În motivarea în fapt a contestației se invocă în esență următoarele critici la adresa deciziei civile contestate.

Astfel, contestatorul fără a indica temeiul de drept al contestației în anulare, respectiv art. 317 sau 318. proc. civ. reia criticile formulate și cu ocazia recursului la adresa încheierii prin care i-a fost respinsă cererea de îndreptare a dispozitivului sentinței prin care i-a fost admisă acțiunea în procent de 100% pentru activitatea depusă în perioada 17.04.1957-01.09.1958.

Majoritatea criticile formulate se referă la încheierea pronunțată de Tribunal prin care i-a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului.

Contestatorul consideră că decizia pronunțată de C face o trecere în revistă a situației prin care se spune că este îndreptățit să primească din partea intimatei o adeverință care să constate că perioada 17.04.1957-01.09.1958 a lucrat 100% în grupa a II a de muncă, ceea ce nu este adevărat, deoarece începând cu cererea de chemare în instanță din data de 22.09.2008 nu a cerut și nu cere decât realizarea dreptului prin obligarea intimatei de a-i elibera adeverința de grupă a II a pentru perioada respectivă.

Contestatorul consideră că "eroarea" făcută de instanță este cu privire la susținerile sale în calitate de reclamant arătată în acțiunea dedusă judecății de a fi obligată pârâta să-i elibereze adeverința de grupă a II a de muncă.

De asemenea, contestatorul menționează că decizia de respingere a recursului formulat împotriva încheierii din 14.05.2009 nu s-au concretizat legal motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în acest caz decizia fiind lipsită de suport probator și legal.

Intimata nu a formulat întâmpinare și nici concluzii scrise.

Examinând contestația în anulare, Curtea pentru motivele ce se vor arăta urmează să respinge contestația ca nefondată.

Astfel, față de criticile invocate în fapt, Curtea va examina contestația în anulare încadrând-o în dispozițiile art. 318 alin. (1) proc. civ. care statuează că "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Cu privire la prima teză, constând în faptul că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, Curtea reține că decizia prin care s-a dispus respingerea recursului nu este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece noțiunea de greșeală materială nu estre echivalentul unei greșeli de judecată.

Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale.

În nici un caz textul de lege nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor, ceea ce ar putea semnifica "netemeinicia" hotărârii, nu însă o greșeală materială de natură să justifice contestația în anulare.

Cu privire la cea de-a doua teză a art. 318 din Codul d e procedură civilă, potrivit căreia, respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, Curtea constată că nici acest motiv nu este nefondat.

Astfel, respingând recursul Curtea a statuat că instituția lămuririi dispozitivului reglementată de art. 2811din Codul d e procedură civilă nu este incidentă în cauză, deoarece nu este vorba despre nevoia unor lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, ci faptul că nemulțumirea contestatorului nu se poate face decât pe calea recursului sau pe calea cererii de completare a sentinței Tribunalului.

Textul de lege se referă expres la motivele de modificare sau de casare și nu la argumente care oricât de largi ar fi dezvoltate, ele sunt totdeauna subsumate acelui motiv.

Prevederile art. 318. proc. civ. implică ideea că nu orice greșeală materială poate fi primită ca motiv de contestație, ci numai acele greșeli care au fost esențiale, determinând soluția eronată a instanței.

Prin urmare, greșeala materială la care se referă art. 318. proc. civ. nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege, căci, dacă s-ar admite astfel, s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a acelui recurs.

De asemenea în judecarea recursului, Curtea a analizat toate criticile invocate de recurent și a răspuns în mod temeinic la acestea, considerând că sunt nefondate.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 320. proc. civ. Curtea urmează să dispună respingerea contestației în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul-recurent-reclamant împotriva deciziei civile nr.7425/R/14.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a -a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(5819/2009), în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA prin lichidator judiciar SC INSOLVENȚĂ.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red:

Dact.:

2 ex.

11.03.2010

Jud.:

Jud.fond:

Președinte:Elena Luissa Udrea
Judecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 786/2010. Curtea de Apel Bucuresti