Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 787/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (7015/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 787/
Ședința publică de la 10.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
*******************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.4489 din data de 28.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.38859/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimata-pârâtă - membru GRUP.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4489 din data de 28.05.2008, pronunțată în dosarul nr.38859/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, având ca obiect drepturi bănești, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta -
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Obiectul acțiunii cu care a fost sesizată instanța constă în pretențiile privind plata sumei de 10.640 lei, reprezentând corecția drepturilor salariale cuvenite și neacordate; a sumei de 865,57 lei, reprezentând corecția drepturilor salariale cuvenite și neacordate la termen, precum și cota parte din beneficiul neacordat în anii 2004, 2005, 2006 și pentru perioada 01 ianuarie - 31 iulie 2007, așa cum reiese din Contractul Colectiv de Muncă (), art.139 alin.(1).
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că din anul 1998 avut calitatea de salariat al societății pârâte - Sucursala, astfel că urma să beneficieze, potrivit art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Societății, pe anii 2004 - 2007 și de o suplimentare a drepturilor salariale, de Paști și de C, în cuantum de un salariu mediu pe unitate.
Pe fond, a reținut prima instanță, Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în forma aplicabilă la 25.02.2003, stabilește în cuprinsul art.168 alin.1 că angajații SNP - vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de o suplimentare a drepturilor salariale în limita unui salariu de bază mediu pe SNP.
Prevederile art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pentru anul 2003 au fost menținute identic și în Contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Pentru anul 2005, s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, cu unele modificări și completări.
Modificările negociate au privit alin. 2 al art. 168, stabilindu-se că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
În anii 2006 și 2007 au fost reluate în aceeași formulare dispozițiile art.168 alin. 2.
Tribunalul a avut în vedere voința internă a părților, conform art. 977 din Codul civil în interpretarea dispozițiilor contractului colectiv de muncă pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile, a căror neclaritate s-a constatat că este determinată de o greșită exprimare sau o greșită redactare, concretizată în preluarea alin. 2 al art. 168 al contractului colectiv de muncă, introdus în anul 2003 exact cu aceeași formulare și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004,
Concluzia primei instanțe a fost aceea că voința părților a fost în sensul de a stabili ca și în anii 2004-2007 suplimentările ce fac obiectul pretențiilor deduse judecății să rămână incluse în salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003.
În sprijinul acestei interpretări a fost invocată și hotărârea Comisiei Paritare, care reprezintă o convenție în sensul prevederilor art. 969 din Codul civil între patronat și sindicat, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părți, deci și pentru reclamanți, reprezentați prin.
Aceeași situație s-a reținut că rezultă și din mențiunile efectuate în carnetele de muncă și din adresele eliberate de privind salariul minim și salariul mediu brut pe unitate, constatându-se că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care a fost înlăturată susținerea reclamantului în sensul că nu a primit suplimentările salariale de Paști și de C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003.
A fost înlăturată și susținerea reclamantului în sensul că acordul încheiat de Comisia Paritară produce efecte numai pentru viitor, întrucât, deși a fost încheiat în data de 18 iunie 2007, scopul său a fost de a da o interpretare unică și eficientă dispozițiilor art. 168 alin. (1) și (2) pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord al părților cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului.
De altfel, a stabilit prima instanță, interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări autentice, provenind de la semnatarii actului juridic în cauză, astfel încât este obligatorie pentru părți.
În plus, actul interpretativ este retroactiv, în sensul că face parte din actul interpretat de la data încheierii lui, care este anterioară interpretării.
Clauza cuprinsă în art. 168 alin. 2 este o clauză îndoielnică, astfel încât interpretarea sa se face și potrivit art. 978 din Codul civil, în sensul în care produce efecte juridice și, mai mult, în aplicarea principiului in dubio pro reo, clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță, angajatorul.
În concluzie, Tribunalul a constatat că reclamantul a beneficiat de drepturile solicitate pe perioada dedusă judecății, astfel încât se impune respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la drepturile salariale suplimentare.
Totodată, prima instanță a respins și capătul de cerere privind obligarea societății pârâte la plata unor sume nedeterminate cu titlu de cotă-parte din beneficiul neacordat în anii 2004, 2005 și 2006 și pentru perioada 01.01. 31.07.2007, conform prevederilor art.139 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă.
Astfel, instanța de fond a apreciat că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantului, referitoare la plata cotelor părți din beneficiu, în raport de dispozițiile Legii nr.31/1990, modificată și de prevederile art.139 alin.1 din, text potrivit căruia, cota de participare a salariaților - la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu.
Față de dispozițiile art.139 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, prima instanță a constatat că, în speță, nu s-a făcut dovada unor negocieri încheiate între patronat și sindicat, prin care să se stabilească modalitatea concretă de acordare a cotei de participare la profitul anual și condițiile de diferențiere.
De asemenea, instanța a constatat că aceste negocieri nu au fost invocate nici de către reclamant și nici de către pârâtă, ceea ce conduce la prezumția că nu au avut loc.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, motivat în termenul legal, recurentul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat, în esență, următoarele:
Instanța a motivat soluția de respingere a suplimentărilor salariale de Paște și de C stabilind greșit voința părților din interpretarea clauzelor contractuale, deși această voință este cea exprimată prin cererea introductivă de instanță.
Clauzele înscrise la art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sunt clare, se referă la faptul că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază în anul 2003 și nu începând cu anul 2003.
În ceea ce privește interpretarea dată de instanță hotărârii Comisiei Paritare, recurentul a susținut că aceasta nu este obligatorie pentru instanță cu atât mai mult cu cât reprezintă o modificare a clauzei contractuale ce schimbă înseși natura drepturilor suplimentare și procedura convenită de părți ceea ce nu este admisibil și, de asemenea, lasă fără efecte juridice o clauză convenită de părți, fapt ce încalcă disp. art. 978 cod civil.
Interpretarea dată de Comisia Paritară contravine și tezei a II a alin. 1 al art. 168. care prevede obligativitatea unor negocieri cu iar această prevedere nu și-ar fi găsit locul dacă suplimentările salariale s-ar fi inclus în salariul de bază. De altfel aceste negocieri nu au avut loc iar salariații nu au fost înștiințați de procedura de achitare de care face vorbire Comisia Paritară.
Recurentul-reclamant a arătat că nu există la dosar nicio dovadă privind achitarea drepturilor pretinse, majorarea salariului de bază mediu fiind o problemă distinctă de drepturile prevăzute de art. 168 alin.1
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 11 -18 dosarul de recurs), intimata-pârâtă - membru GRUP a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este, în parte fondat, astfel că îl va admite atare și, în consecință, va casa, în parte, sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare, cât privește cererea de acordare a suplimentărilor salariale de Paști și de C, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea introdusă de recurentul-reclamant, în calitate de salariat al intimatei-pârâte, s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C pentru anii 2004-2007, în temeiul art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății, potrivit căruia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Curtea constată că instanța de fond nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate salariaților.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii.
Din analiza materialului probator administrat în cauză și având în vedere afirmațiile contradictorii ale părților, Curtea apreciază necesitatea efectuării unei expertize contabile, care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite în raport de prevederile art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost achitate ori nu angajaților.
Față de dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, proba cu expertiză nu poate fi administrată în fața instanței de control judiciar, astfel încât se impune admiterea recursului,casarea, în parte, a sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe,spre rejudecare, însă numai cât privește cererea de acordare a suplimentărilor salariale de Paște și de
Cu prilejul rejudecării, instanța de fond, urmează să pună în discuția părțilornecesitatea efectuării unei expertize contabilecu obiectivele anterior menționate și, totodată, va analiza toate susținerile și apărările formulate de părți, prin cererea de chemare în judecată și prin întâmpinare.
În ceea ce priveștecapătul de cerere referitor la obligarea societății pârâte,în temeiul prevederilor art.139 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă,la plata unor sume nedeterminate cu titlu de cotă-parte din beneficiul neacordat în anii 2004, 2005 și 2006,Curtea, apreciază căîn mod justificat acest capăt de cerere a fost respins, ca neîntemeiat, câtă vreme nu s-a făcut dovada, în speță, că au avut loc negocieri între patronat și sindicat, prin care să se stabilească modalitatea concretă de acordare a cotei de participare la profitul anual și condițiile de diferențiere.
Așadar, Curteava menține soluția dată de prima instanțăacestui capăt al acțiunii introductive și, în consecință, va casa doar, în parte, sentința atacată, astfel cărejudecarea nu va viza și aceste aspecte, ci numai pe cele referitoare la suplimentările salariale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.4489 din data de 28.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.38859/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimata-pârâtă - - membru GRUP.
Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține dispozițiile de respingere a capătului de cerere privind acordarea cotei părți din beneficii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 24.03.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
