Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 796/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția conflicte de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.796
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr.- -
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1524/18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru pârâta SC SA, lipsind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După referatul cauzei, reprezentanta pârâtei recurente depune împuternicire avocațială, note scrise și un pachet de înscrisuri, însumând 257 pagini, conținând practică judiciară și copii după acte extrajudiciare, în susținerea motivelor de recurs invocate, apoi se trece la judecarea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii pentru motivele expuse în cererea de recurs și susți-nute de înscrisurile depuse azi la dosar.
CU RTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr.1524 din 18.12.2007 a Tribunalului Arads -a hotărât:
"Respinge excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a prematurității introducerii acțiunii invocate de pârâta
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul cu domiciliul procesual ales la Avocat cu sediul în localitatea A,-,. 8 b, județul împotriva pârâtei cu sediul social în B, Calea nr.239, sector 1 și în consecință:
- obligă pârâta la plata la plata sumei de 11.480 lei cu titlu de drepturi salariale restante conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate precum și suma de 983,36 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor susmenționate
Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata în suma de 100 lei reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă și executorie."
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a avut în vedere conside-rentele care urmează:
"Din actele dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Reclamantul este salariatul societății pârâte funcționând în cadrul de petrol Aop erioadă de peste 3 ani.
Art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 stabilește că "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază a fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând modificare de conținut alin.2 în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare acestor modificări ale aliniatului 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă societatea pârâtă nu a mai acordat reclamantului în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2005 și 2006, instanța apreciază că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 art. 168 din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
În cazul reclamantului, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă și nu i-a plătit acesteia suplimentările salariale de C și de Paști pentru anii 2004, 2005 și 2006.
Pentru aceste considerente, instanța în temeiul art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii va respinge excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a prematurității introducerii acțiunii invocate de pârâtă și văzând dispozițiile art. 161 alin.4 din Codul Muncii va admite acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei și va obliga pârâta la plata sumei de 11.480 lei cu titlu de drepturi salariale restante conform Contractului colectiv de muncă șa nivel de unitate precum și suma de 983,36 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor susmenționate
În baza art. 274 cod procedură civilă va obliga pârâta la plata către reclamantul a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. "
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, motivele invocate fiind următoarele:
1. greșita respingere a excepțiiilor prescripției dreptului la acțiune și a celei privind prematuritatea aceleiași acțiuni, invocate de recurentă, termenul de prescripție raportat la obiectul judecății susținându-se a fi de 6 (șase) luni și nu acela general de 3 ani al prescripției extinctive, nefiind vorba de drepturi salariale în sensul definit de Codul Muncii;
2. nemotivarea sentinței, care "nu conține argumente de fapt și de drept", ci doar afirmația "că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1" din Contractul colectiv de muncă; sub acest al doilea punct al motivelor de recurs i se mai impută instanței de fond că sumele pretinse de reclamant i s-au plătit acestuia, ele fiind incluse în salariul de bază, așa cum a stabilit Comisia paritară de rezolvare a litigiilor, cu un astfel de obiect, pe cale amiabilă, ceea ce constituie și o clauză a Contractului colectiv de muncă.
Recursul nu este fondat.
1.Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost corect respinsă, întrucât adausurile la salariu care fac obiectul acțiunii urmează aceleași regim juridic precum salariul însuși, termenul de prescripție în care astfel de drepturi pot fi pretinse în justiție fiind de 3 ani și nu de 6 luni (art.155 și art.166 din Codul Muncii );
2. Nu poate fi primită ca motiv de recurs nemotivarea sentinței, reieșind evident argumentarea motivării, în fapt și în drept, din conținutul sentinței, în parte reprodus mai sus în citat.
3. Cât privește includerea primelor (adausurilor la salariu) de C și de Paști în salariul de bază, prin convenții colective sau individuale de muncă, aceasta apare ca o încercare de inducere în eroare a salariatului că i se vor plăti și este nelegală, fiindcă o astfel de clauză în contractul colectiv sau și individual de muncă, precum și hotărârea în acest sens a așa-zisei Comisii paritare de rezolvare amiabilă a litigiilor dintre patronat și salariați, încalcă principiul consacrat expres în art. 969 (1) cod civil - potrivit căruia numai Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, câtă vreme primele în discuție nu sunt menționate ca drepturi salariale distincte în statele de plată, fiind nerespectate astfel dispozițiile art. 155 din Codul Muncii, care face distincție între salariu și adausurile la acesta. Or, unde legea face expres distincție, nimănui nu i se permite ignorarea unor astfel de prevederi, ele având caracter imperativ.
Deci, plătitorii de salarii au obligația de a trece în statele de plată componentele salariului în mod distinct, după caz, conform distincțiilor făcute de art. 155 al Codului muncii și în cazul oricăror adausuri la salariu, cum sunt și primele care formează obiectul conflictului de muncă de față, evitând în acest fel nu numai nerespectarea legii, ci și aparența de inducere în eroare a salariatului că salariul de bază i-a crescut; aceasta și pentru că, într-adevăr, conform legii, indemnizațiile, sporurile, precum și orice alte adaosuri la salariul de baza se calculează după anumite criterii și într-un anumit procent raportate la salariul de bază, fiind îndeobște cunoscut că poate fi reglementată legal numai oac reșterii salariului de bază, nu și a celorlalte componente ale salariului.
Pe de altă parte, prin respectarea acestor prevederi legale, în vigoare, la încheierea convențiilor colective și individuale de muncă și prin întocmirea în acest mod legal a statelor de plată sunt respectate și interdicțiile conținute în art. 38 al aceluiași cod de legi, potrivit căruia: Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Așa fiind, se apreciază că sentința recurată este temeinică și legală, nefiind prezent în cauză nici un motiv de recurs, așa încât recursul urmează să fie respins, potrivit cu dispozițiile art. 312 (1) din Codul d e procedură civilă.
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta - recurentă SC SA B împotriva sentinței civile nr.1524/18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER - -
Red. /05.05.2008
Tehnored. 2 ex./08.05.2008
Prima instanță: și - Tribunalul Arad
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici, Mihail Decean
