Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 800/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 800
Ședința publică din data de 08 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr.- -
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă C "" SA A împotriva sentinței civile nr. 42/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru pârâta-recurentă, lipsă fiind reclamanta-intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosar: raport de expertiză contabilă extrajudiciară, efectuat de Expert; actul emis de Comisia paritară sub nr.3793/18.06.2007; Nota emisă de Comisia paritară sub nr.5140/31.08.2007; adresa nr.53948/1992 și adresa nr.54199 de completare, emise de către Direcția generală a legislației muncii, a protecției sociale și contenciosului din cadrul Ministerului Muncii; punct de vedere al expertului contabil; adresele nr.830 și 831 din 5.02.2008, emise de către Departamentul resurse umane al; hotărârile civile nr.549, nr.550, nr.546, nr.551, nr.548 din 24.01.2008, pronunțate de către Tribunalul București; sentința civilă nr.1671/09.11.2007 a Tribunalului Galați; sentința civilă nr.1612/05.11.2007 a Tribunalului București; opinia separată la hotărârea civilă nr.400/21.01.2008 a Tribunalului București; certificat de grefă în dosarele nr-, nr- și nr-; sentința civilă nr.1562/25.10.2007 a Tribunalului Galați; sentința civilă nr.1456/06.12.2007 a Tribunalului Suceava; sentința civilă nr.1697/03.10.2007 a Tribunalului Tulcea; sentința civilă nr.566/11.10.2007 a Tribunalului Vrancea; sentința civilă nr.684/14.07.2005 a Tribunalului Prahova; sentința civilă nr.1086/08.11.2007 a Tribunalului O l t; raport de expertiză contabilă în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, în dosarul nr- al Tribunalului Iași și în dosarul nr- al Tribunalului Brăila și extras din Legea privind soluționarea conflictelor de muncă de.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată, arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică pentru motivele expuse în cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 42/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâtei C "" SA B - Zona A și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei bonusul de mobilizare, stabilit prin Actul adițional la Contractul individual de muncă, în cuantum de 6 salarii de bază, reactualizate cu rata inflației până la data plății efective. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin semnarea actului adițional la contractul individual de muncă din 18.09.2006, reclamanta a fost de acord ca, în perioada 04.10.2006 - 31.01.2007, să-și desfășoare activitatea la Centrul de Servicii Financiare din B, urmând a i se acorde "bonus de mobilizare" de șase salarii de bază în situația în care la sfârșitul acestei perioade vor înceta raporturile de muncă din inițiativa angajatorului.
Cu două zile înainte de sfârșitul perioadei de mobilizare, respectiv în data de 29.01.2007, reclamanta a prezentat un certificat de incapacitate temporară de muncă pe perioada 29.01.2007 - 27.04.2007, acest eveniment fiind neprevăzut și mai presus de voința sa.
Conform art. 50 din Codul muncii, contractul individual de muncă este suspendat de drept pe perioada cât un salariat se află în incapacitate temporară de muncă, astfel încât reclamanta a fost concediată după întoarcerea sa la lucru, respectiv la data de 30.04.2007, iar nu în luna ianuarie, când expira perioada de mobilizare.
Societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit clauzelor din actul adițional sus-menționat, astfel încât instanța de fond a apreciat că se impune admiterea acțiunii reclamantei prin raportare la dispozițiile art. 40 art. 155 și art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Pârâta SC SA Baf ormulat recurs, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele prevăzute de art.3041raportat la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs se arată că, în cauză, a operat prescripția reglementată de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, deoarece drepturile salariale pretinse prin acțiunea pendinte își au izvorul în contractul colectiv de muncă indicat.
Intenția legiuitorului a fost aceea de a reglementa distinct două situații fundamental diferite, și anume: situația în care salariatul se adresează instanței pentru a obține drepturile salariale neacordate și prevăzute exclusiv printr-o clauză a contractului colectiv de muncă și situația în care el solicită drepturile salariale neacordate, invocând un alt suport juridic. Astfel, în cuprinsul art. 283 alin. 1 din Codul muncii au fost reglementate termene de prescripție diferite și speciale pentru situațiile expres și limitativ enumerate, care constituie excepții de la regulă generală instituită de art. 283 alin. 2 din Codul muncii.
Excepția prematurității a fost respinsă în mod neîntemeiat de către prima instanță, deoarece reclamantul, prin intermediul sindicatului, care l-a reprezentat la momentul negocierii contractului colectiv de muncă de care se prevalează, trebuia să încerce soluționarea diferendului în comisia paritară constituită la nivel de unitate. În acest sens, art. 96 alin. 5 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 statuează că părțile se vor putea adresa Comisiei Paritare la nivel de ramură, doar cu privire la problemele rămase în divergență. Reclamantul-intimat a nesocotit prevederile acestui articol.
Prin dispoziția nr. 3793/18.06.2006, care este obligatorie și opozabilă tuturor membrilor semnatari, comisia paritară a confirmat intenția părților semnatare a contractului colectiv de muncă cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Instanța de fond a ignorat această dispoziție. Nota nr.5149/31.08.2007 asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA, explică, în mod clar, care au fost considerentele pentru care părțile au convenit modalitatea de includere a primelor în salariul de bază, precum și menținerea acestei decizii și pentru anii care au urmat, în forma în care se regăsește în contract.
Prima instanță a adăugat și completat voința reală a părților, depășind cadrul acordului lor de voință.
Primele s-au acordat, începând cu anul 2003, prin includerea lor în salariul lunar, astfel încât nu există un prejudiciu. Instanța de fond nu a motivat inutilitatea administrării probei cu expertiza contabilă.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 alin. 3 Cod de procedură civilă, art. 283 Codul muncii.
Intimatul nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune.
Pârâta-recurentă a depus la dosar: raport de expertiză contabilă extrajudiciară, efectuat de Expert; actul emis de Comisia paritară sub nr.3793/18.06.2007; Nota emisă de Comisia paritară sub nr.5140/31.08.2007; adresa nr.53948/1992 și adresa nr.54199 de completare, emise de către Direcția generală a legislației muncii, a protecției sociale și contenciosului din cadrul Ministerului Muncii; punct de vedere al expertului contabil; adresele nr.830 și 831 din 5.02.2008, emise de către Departamentul resurse umane al; hotărârile civile nr.549, nr.550, nr.546, nr.551, nr.548 din 24.01.2008, pronunțate de către Tribunalul București; sentința civilă nr.1671/09.11.2007 a Tribunalului Galați; sentința civilă nr.1612/05.11.2007 a Tribunalului București; opinia separată la hotărârea civilă nr.400/21.01.2008 a Tribunalului București; certificat de grefă în dosarele nr-, nr- și nr-; sentința civilă nr.1562/25.10.2007 a Tribunalului Galați; sentința civilă nr.1456/06.12.2007 a Tribunalului Suceava; sentința civilă nr.1697/03.10.2007 a Tribunalului Tulcea; sentința civilă nr.566/11.10.2007 a Tribunalului Vrancea; sentința civilă nr.684/14.07.2005 a Tribunalului Prahova; sentința civilă nr.1086/08.11.2007 a Tribunalului O l t; raport de expertiză contabilă în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, în dosarul nr- al Tribunalului Iași și în dosarul nr- al Tribunalului Brăila și extras din Legea privind soluționarea conflictelor de muncă de, pentru a proba susținerile din cererea de recurs.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Motivele de recurs expuse în cuprinsul cererii de recurs și înscrisurile depuse în probațiune de către pârâta-recurentă vizează aspecte străine de pricina dedusă judecății. Astfel, prin acțiunea pendinte, reclamanta a chemat în judecată pârâta C "" SA B - Zona A pentru a fi obligată să-i plătească bonusul de mobilizare, stabilit prin Actul adițional la Contractul individual de muncă, în cuantum de 6 salarii de bază, reactualizate cu rata inflației până la data plății efective. Criticile recurentei se referă la inexistența unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, constând în neplata separată a primelor de Paște și C ulterior anului 2003, ca urmare a includerii a acestora în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă C "" SA B ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă C "" SA B împotriva sentinței civile nr. 42/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.- - - - - -
GREFIER - -
Red. Dr. /18.04.2008
Tehnored.: EM./ 2 ex./21.04.2008
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici, Mihail Decean
