Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 826/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.7012/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.826/
Ședința publică de la 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-""SA- GRUPîmpotriva sentinței civile nr.4535 din data de 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33849/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-""SA- GRUP,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 10.02.2009 depusă la dosar-fila 17, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 06.11.2008, întâmpinare din partea intimatei.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimata către reprezentantul legal al recurentei.
Recurenta -""SA - GRUP,prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -""SA - GRUP, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4535 din 30.05.2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta A și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale suplimentare de Paști pentru anii 2005, 2006 și a drepturilor suplimentare de pentru anii 2004, 2005, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare an, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, părțile au convenit că salariații pârâtei vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale în limita unui salariu de bază mediu pe societate. Această formulare se regăsește în contractele colective de muncă pe anii 2004,2005, 2006 și 2007.
La alin. (2) al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2004 se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. (1) vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin actul adițional la Contractul colectiv de muncă, textul alin. (2) a fost modificat, în sensul că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. (1) au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Tribunalul a reținut că natura acestor sume este una salarială, în sensul art. 155 din Codul muncii.
A mai stabilit prima instanță că reclamantul este îndreptățit să primească, cu prilejul fiecărei sărbători de Paști și de C drepturile suplimentare salariale prevăzute de art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
A fost înlăturată apărarea pârâtei potrivit căreia aceste sume au fost incluse în salariu, reținându-se că prevederea contractuală nu lasă loc de interpretări:în anul 2003sumele au fost incluse în salariul de bază, iar nuîncepând cu anul 2003, astfel încât modul de formulare a textului nu îndreptățește instanța să considere că includerea în salariul de bază a funcționat și pentru anii următori.
Prin modificarea alin. (2) se confirmă faptul că a fost adusă la îndeplinire obligația anterioară - de a include suplimentarea salarială în salariul de bază doar pentru anul 2003 - și nicidecum că, începând cu anul 2003, aceasta va fi modalitatea adoptată de pârâtă.
A reținut prima instanță și că interpretarea dată de comisia paritară nu are caracter obligatoriu pentru organul de jurisdicție, cu atât mai mult cu cât aceasta are semnificația unei veritabile modificări a clauzei contractuale, ceea ce contravine însuși scopului și esenței interpretării, aceea de a lămuri anumite prevederi.
A fost înlăturată și motivarea comisiei paritare în sensul că suplimentele au devenit parte a salariului de bază și nu a trebuit să fie individualizate, apreciindu-se că o astfel de interpretare ar conduce la schimbarea înseși naturii drepturilor suplimentare și la nerespectarea procedurii prevăzute de părți, ceea ce nu este admisibil, întrucât ar echivala cu modificarea contractului colectiv de muncă.
Un argument în plus în sprijinul soluției pronunțate de prima instanță s-a apreciat a fi și faptul că părțile au păstrat neschimbată formularea art. 168 alin. (1), text care a format obiectul negocierii, până în anul 2008 când s-a convenit prin act adițional că acestea au devenit inaplicabile pentru viitor.
Așa fiind, prin interpretarea dată de comisia paritară ar fi lăsată fără efecte juridice o clauză convenită de părți și s-ar încălca unul dintre principiile de interpretare a contractelor prevăzut de art. 978 din Codul civil, respectiv acela potrivit căruia orice act trebuie interpretat în sensul aplicării lui, iar nu în sensul neaplicării.
Întrucât pârâta nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, din întreaga atitudine și apărare nu rezultă că scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare, atâta vreme cât negocierile având ca obiect salariul de bază mediu sunt diferite de procedura prevăzută de art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă.
A reținut Tribunalul că nu există nici o dovadă că drepturile salariale suplimentare au fost achitate reclamantei, din înscrisurile depuse de pârâtă la dosar rezultând numai care este salariul de bază mediu la nivelul unității. Or, drepturile salariale suplimentare s-ar fi impus a fi stabilite la nivelul unui salariu de bază mediu.
Majorarea salariului de bază este o problemă distinctă de drepturile prevăzute la art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi.
Instanța a susținut că, deși era o probă utilă cauzei, pârâta a refuzat administrarea probei cu expertiză sau cu statele de plată, depunând la dosar expertize extrajudiciare de care instanța nu poate ține cont întrucât s-ar încălca principiul nemijlocirii.
Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1084 din Codul civil în vederea reparării integrale a prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, în baza art. 312 alin. (1), (2) și (5) din Codul d e procedură civilă, va respinge excepțiile invocate, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecarea fondului aceleiași instanțe, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paști și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantei, ale cărei drepturi de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu pot fi negate. În plus, prin invocarea prevederilor art. 283 lit. e) din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 283 alin. (1) lit. c) din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că prin acțiunea introdusă de intimata-reclamantă, în calitate de fostă salariată a recurentei-pârâte, aceasta a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paști și de C pentru anii 2004-2006, în temeiul art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit acestui text, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații recurentei-pârâte vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
Instanța de fond a avut în vederesalariul de bază mediu pe SNP, interpretând clauza prevăzută în art. 168 din Codul muncii, dar nu s-a preocupat să clarifice perioada pentru care suplimentările salariale au fost incluse în fapt în salariul angajaților, limitându-se la a reține că intimata nu a administrat probe din care să rezulte că drepturile suplimentare au fost achitate angajaților.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
Având în vedere afirmațiile contradictorii ale părților în interpretarea aceleiași clauze contractuale, Curtea apreciază că se impune în cauză necesitatea administrării a unei expertize contabile, care să stabilească cuantumul sumelor cuvenite reclamantei în raport de prevederile art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă, și să verifice împrejurarea susținută de recurentă, în sensul că aceste sume au fost incluse în salariu începând din 2003 și au fost menținute în continuare pe perioada în litigiu, fiind astfel achitate foștilor salariați. Chiar dacă recurenta s-a opus administrării acestei probe, dispozițiile art. 201 alin.1 rap. la art. 171/1 cod proc. civ. permit instanței de fond să dispună asupra probatoriului și din oficiu dacă acesta este necesar în vederea corectei deslușiri a situației de fapt.
Față de dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel încât se impune admiterea căii de atac promovate de - Membru Grup, casarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile cu obiectivele anterior menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - ""SA - GRUP, împotriva sentinței civile nr.4535 din 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33849/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata .
Casează sentința recurată și trimite cauza la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored.
2 ex/23.02.2009
Jud. fond: Dalina
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
