Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 825/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6944/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.825/
Ședința publică de la 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-""SA - Membru Grupîmpotriva sentinței civile nr.1157 din data de 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția pentru Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (6382/2007), în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-""SA - Membru Grup,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 10.02.2009 depusă la dosar-fila 14 și intimatul,personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP V la data de 09.07.2007.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de intimat, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1157 din data de 27.02.2008, pronunțată în dosarul nr- (6382/2007), Tribunalul Teleorman - Secția pentru Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale
a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite și neachitate pentru sărbătorile de Paști pe anii 2005-2007 și de C pe anii 2004-2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate și actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Tribunalul s-a pronunțat asupra excepției conexității și prescripției dreptului la acțiune în ședința publică din 20.02.2008.
Pe fond, contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 au aceeași formulare, stabilind, în cuprinsul art. 168, că angajații SNP vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale în limita unui salariu de bază mediu pe SNP. La alin. (2) al aceluiași articol se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. (1) au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A mai reținut prima instanță că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. (1) au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003, nu și pentru anii următori.
Instanța de fond a constatat că înscrisurile depuse de pârâtă vizează o reinterpretare a clauzelor înscrise la art. 168 alin. (1) și (2) din Contractele colective de muncă la nivelul SNP, care este ulterioară momentului încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, ceea ce nu poate fi admis, cât timp dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea nu au fost desființate. În conformitate cu dispozițiile art. 969 din Codul civil, menționatele contracte au putere de lege între părțile contractante, astfel încât trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii lor.
A mai reținut prima instanță că pârâta nu a făcut dovada, conform art. 287 din Codul muncii, că suplimentările salariale ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorior de Paști și de C au fost incluse în salariile angajaților.
În privința cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța de fond a constatat că, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP, iar nu la salariul brut pe unitate, ce a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. (4) din Codul muncii, dispunând actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, în baza art. 312 alin. (1), (2) și (5) din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că, prin menționarea prevederilor art. 283 lit. e) din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, pârâta, implicit, a recunoscut că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel că nu se poate susține că acțiunea este prematur formulată, cu atât mai mult cu cât recurenta nu își poate invoca propria culpă pentru neefectuarea negocierilor prevăzute de textul Contractului colectiv de muncă pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, astfel cum a stabilit și instanța de fond, în mod greșit recurenta a avut în vedere dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 283 alin. (1) lit. c) din același Cod.
Prin acțiunea introdusă de intimatul reclamant, fost angajat al societății pârâte, până în luna iunie a anului 2007, s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paști și de C pentru anii 2004-2007, pe temeiul art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit acestui text, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații recurentei-pârâte vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
Prima instanță nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate salariaților.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii.
Curtea constată necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, pentru perioada 2003-2007, care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite reclamantului, în raport de prevederile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu începând cu anul 2003, includere care a fost menținută în continuare, pe perioada în litigiu.
Față de dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel încât se impune admiterea cererii de recurs formulată de - Membru Grup, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile cu obiectivele anterior menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta -""SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.1157 din data de 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția pentru Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (6382/2007), în contradictoriu cu intimatul .
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
Red./tehnored.
2.ex./13.02.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
