Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 842/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 842/R/2008
Ședința publică din 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Maria Galeș JUDECĂTOR 2: Aurora Popa
JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER "" din cadrul S M, cu sediul in S M, str. -, nr. 8, Județ S M în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA PENTRU MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S M, cu sediul în S M, str. -, nr. 8, Județ S M împotriva sentinței civile nr. 146/D din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare; având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 31 martie 2008 întâmpinare, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 146/D din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul Liber din cadrul Direcției pentru Muncă și Protecție Socială a Județului SMî mpotriva pârâtei DIRECȚIA PENTRU MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI S
Din considerentele sentinței se reține că reclamanții sunt salariați contractuali din cadrul S
În conformitate cu disp. art. 1 din Legea 193/2006: "Societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă".
Analizând aceste dispoziții legale s-a reținut că angajatorul nu are obligația, ci doar posibilitatea de a acorda bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă. Mai mult, unitățile din sectorul bugetar, categorie din care face parte și pârâta, pot acorda aceste bilete de valoare numai în limita bugetului de stat.
Examinând și prevederile legilor bugetului de stat raportat la perioada pentru care reclamanții solicită sumele ce reprezintă contravaloarea tichetelor cadou neacordate, se poate constata că pretențiile acestora sunt neîntemeiate. Legile bugetului de stat pe anii 2006 și 2007 nu au prevăzut sume alocate pentru acordarea tichetelor cadou.
Este adevărat că prin Legea 193/2006 s-a instituit o anumită formă de protecție socială a salariaților, însă se constată că această formă de protecție socială este prin lege, facultativă pentru angajator și nu este garantată prin constituție, nefiind astfel un drept constituțional fundamental.
Art. 41 alin. 2 din Legea fundamentală a cărui încălcare se invocă de către reclamanți, dispune că "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al terenurilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repaosul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice stabilite de lege".
Astfel, Constituția lasă la latitudinea legiuitorului acordarea altor măsuri de protecție socială și criteriile de acordare a acestora. De altfel, instanța nu este în drept să aprecieze dacă prin modul de reglementare a dreptului la tichetele cadou se încalcă dispozițiile constituționale, întrucât ar încălca atribuțiile puterii judecătorești. Eventual reclamanții ar fi putut invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, cu consecința soluționării acestei excepții de către Curtea Constituțională.
Reclamanții mai invocă situația discriminatorie în care se află, raportat la alte categorii de bugetari care beneficiază de dreptul în discuție, fără să nominalizeze aceste categorii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului privitor la dispozițiile art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Curtea a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Curtea a apreciat prin jurisprudența sa că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Pentru a putea aprecia existența discriminării, situația reclamanților trebuie analizată în raport cu alte persoane aflate în situații comparabile, dar care au fost tratate în mod diferit, respectiv cu persoane din aceiași ramură a sectorului bugetar.
Reclamanții nu au făcut dovada că în cadrul ramurii de bugetari din care fac parte există categorii de persoane cărora li s-au acordat tichete cadou.
Referitor la calitatea procesuală invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța apreciază că acesta nu a fost introdus în cauză în calitate de pârât, ci în temeiul disp. art. 27 alin. 3 din OG 137/2000 republicată, care prevede că în judecarea cauzelor în care se invocă discriminarea, citarea Consiliului este obligatorie, motiv pentru care excepția invocată este lipsită de obiect.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs SINDICATUL LIBER "" din cadrul S solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare arată că instanța a nesocotit prevederile art. 6 din Codul muncii, art. 41 alin. 2 și art. 53 alin. 1 din Constituția României, și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aplicând discriminatoriu textele legale invocate în acțiune, încălcându-se un drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, iar tichetele cadou reprezintă o formă de protecție socială a tuturor salariaților bugetari.
Recurentul arată că intimata avea obligația să le acorde aceste tichete chiar dacă nu sunt prevăzute în bugetul anual și avea obligația să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare acestui scop, câtă vreme apreciază că este măsură de protecție socială.
Cât privește discriminarea, arată că există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare, care beneficiază de aceste tichete cadou.
Recurenții arată că atâta timp cât posibilitatea acordării acestor tichete este lăsată la voința angajatorului, este nejustificată în condițiile în care aceștia fie nu vor aloca sumele necesare, fie le vor aloca după preferințe.
Nu în ultimul rând recurenții critică hotărârea instanței de fond pentru interpretarea legii, respectiv a art. 38 din Codul muncii, care sunt imperative, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile legale sau limitarea acestora, este lovită de nulitate.
În drept, nr.OG 10/2007, Constituția României, Codul muncii, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, raportat la art. 299 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială Județeană SMa solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică prevăzute de art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Critica adusă hotărârii nu subzistă.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, dispozițiile legii speciale în materie, Legea nr. 193/2006, instituie posibilitatea pentru angajator de a acorda aceste tichete cadou și tichete de creșă, iar în cazul unităților din sector bugetar - cazul de față - aceste tichete se pot acorda numai în limita bugetului de stat, iar legile bugetare pe anii 2006 - 2007 nu au prevăzut astfel de sume, așadar fiind facultativă, nu se poate reține critica recurentului că s-ar fi încălcat un drept fundamental.
Atât hotărârea atacată, cât și motivele de recurs își întemeiază opinia pe prevederile art. 14 din Convenția Europeană de Drepturilor Omului, ori astfel cum a reținut corect instanța de fond, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, raportat la discriminare, are o practică constantă în acest sens, respectiv acordă statelor o marjă de apreciere pentru a determina acest deziderat, respectiv în ce măsură diferențele între situații comparabile sunt de natură să justifice anumite diferențe de tratament. Ori în speță, nu s-a făcut dovada de către reclamanții recurenți că în cadrul ramurii din sectorul bugetar respectiv, s-au acordat astfel de tichete.
De altfel, prin recursul în interesul legii raportat la altă lege de protecție socială - Legea nr. 142/1998, legea tichetelor de masă și care este mai mult decât prezenta lege, o lege de protecție socială, tot la personal contractual, s-a statuat că aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă, ceea ce nu s-a făcut dovada în cauză.
Față de cele mai sus expuse și neexistând nici un motiv de nulitate absolută a sentinței, pe care instanța de recurs să-l invoce din oficiu, în baza art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond apare ca legală și temeinică, urmând a fi menținută și respins ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER "" din cadrul S M, cu sediul in S M, str. -, nr. 8, Județ S M în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA PENTRU MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S M, cu sediul în S M, str. -, nr. 8, Județ S M împotriva sentinței civile nr. 146/D din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
18.06.2008
Jud fond,
Dact IC
2ex/20.06.2008
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Aurora Popa, Eugenia Moșincat
